"Ei" pot fi alaturi de noi
Raspunsuri - Pagina 3
Marilena12 spune:
Many Hope, eu nu am citit postarile din urma, dar iti dau dreptate.
Dumnezeu e bun si milostiv, in pateric am citit despre un oarecare om care a savarsit o crima si a mers la spovedanie dupa 20 de ani deja batran. Preotul i-a spus: vezi frate, cat de mult te iubeste Dumnezeu, chiar daca ai facut pacat greu, te-a rabdat 20 de ani ca sa te pocaiesti si sa marturisesti pacatul...
Altfel spus, cine stie, poate tanti Poizan, a luat indurare de la Domnul, sa Ii dea timp ca sa se caiasca de pacate si abia apoi sa o cheme la judecata definitiva, cine stie, daca o fi avut realmente visul asa cum a spus, sau daca avandu-l, l-a inteles asa cum se cuvenea...
In alta ordine de idei, nu imi explic de unde vin aceste vise cu cei raposati, in momente semnificative, si mamei mele i s-a intamplat, ceea ce stiu eu, este ca in Scriptura ni se spune ca raposatii nu se pot intoarce de unde au plecat, ca sa comunice cu membrii familiei.
Eu nu cred ca Dumnezeu permite sufletelor sa bantuie asa, dar, nici nu sustin ca ar fi imposibil, la Dumnezeu, totul este cu putinta, poate face pogoramant pentru absolut orice situatie daca vrea asta.
Cert este ca sufletele celor care trec dincolo, au un loc sigur, in functie de cat de bine s-au supus lui Dumnezeu in lume, dar nu cred ca au posibilitatea de a comunica in vreun fel cu cei dragi, decat...cu voia Domnului, in situatii cu totul speciale, ca sa aduca in sufletul ciuva o liniste dorita de Dumnezeu si meritata de cel in cauza prin multa suferinta si lacrimi...Dumnezeu stie...
Ma rog pentru cei care plang de dorul unui suflet pereche, sot, copilas, parinte sora/frate, etc, Dumnezeu este cu ei mereu, ca sa-i ajute sa traiasca viata pana la capat...rugati-va mult pentru sufletele care v-au parasit, faceti slujbe, pentru ei, ca sa le fie mai bine acolo, mai ales daca au plecat nepregatiti! Macar pana la Judecata, atat poate sa primeasca de la noi Dumnezeu, dupa, fiecare se va prezenta doar cu faptele lui in fata Judecatorului...
MARILENA SI ANNA
ochi_verzi spune:
quote:
Originally posted by Marilena12
Many Hope, eu nu am citit postarile din urma, dar iti dau dreptate.
Dumnezeu e bun si milostiv, in pateric am citit despre un oarecare om care a savarsit o crima si a mers la spovedanie dupa 20 de ani deja batran. Preotul i-a spus: vezi frate, cat de mult te iubeste Dumnezeu, chiar daca ai facut pacat greu, te-a rabdat 20 de ani ca sa te pocaiesti si sa marturisesti pacatul...
Altfel spus, cine stie, poate tanti Poizan, a luat indurare de la Domnul, sa Ii dea timp ca sa se caiasca de pacate si abia apoi sa o cheme la judecata definitiva, cine stie, daca o fi avut realmente visul asa cum a spus, sau daca avandu-l, l-a inteles asa cum se cuvenea...
In alta ordine de idei, nu imi explic de unde vin aceste vise cu cei raposati, in momente semnificative, si mamei mele i s-a intamplat, ceea ce stiu eu, este ca in Scriptura ni se spune ca raposatii nu se pot intoarce de unde au plecat, ca sa comunice cu membrii familiei.
Eu nu cred ca Dumnezeu permite sufletelor sa bantuie asa, dar, nici nu sustin ca ar fi imposibil, la Dumnezeu, totul este cu putinta, poate face pogoramant pentru absolut orice situatie daca vrea asta.
Cert este ca sufletele celor care trec dincolo, au un loc sigur, in functie de cat de bine s-au supus lui Dumnezeu in lume, dar nu cred ca au posibilitatea de a comunica in vreun fel cu cei dragi, decat...cu voia Domnului, in situatii cu totul speciale, ca sa aduca in sufletul ciuva o liniste dorita de Dumnezeu si meritata de cel in cauza prin multa suferinta si lacrimi...Dumnezeu stie...
Ma rog pentru cei care plang de dorul unui suflet pereche, sot, copilas, parinte sora/frate, etc, Dumnezeu este cu ei mereu, ca sa-i ajute sa traiasca viata pana la capat...rugati-va mult pentru sufletele care v-au parasit, faceti slujbe, pentru ei, ca sa le fie mai bine acolo, mai ales daca au plecat nepregatiti! Macar pana la Judecata, atat poate sa primeasca de la noi Dumnezeu, dupa, fiecare se va prezenta doar cu faptele lui in fata Judecatorului...
MARILENA SI ANNA
MI-A PLACUT FOARTE MULT CE-AI SCRIS!
http://community.webshots.com/user/tincadiana
dana_popescu spune:
Tatal meu a decedat in urma cu un an si jumatate, in prima noapte nu am putut sta la priveghi si am adormit impreuna cu fratele meu, toata noaptea l-am visat pe tata care imi spunea ca el a venit sa stea cu noi pentru ca nu ne putea lasa singuri, inca.
Pe parcursul acestui an si jumatate l-am visat de foarte multe ori, pare ciudat dar tatal meu imi spune ce se intampla in Romania cu toate ca eu stau in Italia.
De exemplu ultimul vis pe care l-am avut , a venit sa imi spuna ca fiica fostei sotii a decedat (tatal meu era recasatorit), initial nu am crezut am sunat-o totusi pe mama in Romania la 6 dimneata si i-am zis sa se intereseze, din pacate nimeni nu stia nimic (asta se intampla joi dimineata), sambata dimineata mama s-a intanlit cu o vecina care i-a spus ca Livia (asa o chema) a murit joi dimineata.
Eu cred ca tata este langa mine si ma protejeaza, cand am nevoie de un sfat il chem in vis si el vine, el este viata mea iar eu sunt sufletul lui.
Imi lipseste enorm de mult
ochi_verzi spune:
quote:
Originally posted by dana_popescu
Eu cred ca tata este langa mine si ma protejeaza, cand am nevoie de un sfat il chem in vis si el vine, el este viata mea iar eu sunt sufletul lui.
Imi lipseste enorm de mult
dana popescu
SI DOARE GROZAV!
http://community.webshots.com/user/tincadiana
zana spune:
Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace!
Theiuta spune:
La alt subiect, tot legat de "cei plecati" descriam ..."comunicarea" prin vise cu tata care a "plecat" in urma cu cca 6 ani.Ce vreau eu sa spun este ca nu cred ca o forta asa mare cum este dragostea se poate opri la hotarul dintre doua lumi.Eu cred ca, din iubire, "ei" vin ori de cite ori se considera ca avem nevoie...
Theiutapoze cu Nicolas
crinuta spune:
Si tatal meu a murit acum 5 ani si de atunci il visez foarte des, dar in fiecare vis apare viu, ca si cum nu a murit, si traieste cu noi.
Niciodata nu mi-a spus ceva de viitor, nu m-a avertizat in legatura cu ceva, desi mi-as fi dorit de multe ori.
Din cate am inteles eu, ei ne vad, stiu ce se intampla cu noi, insa nu pot interveni, exceptand situatiile speciale.
Crinuta si 
Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm
onitza spune:
Buna la toata lumea!
Imi pare rau ca am provocat durere deschizand acest subiect, desi trebuia sa imi imaginez ca asta presupune prezenta subiectului pe forum! imi cer iertare fata de voi, am fost egoista; eu nu am suferit in mod direct pierderea, era vorba de socrul meu pe care nu am apucat sa il cunosc, dar mi-am fi dorit foarte mult, eram entuziasmata ca mi-a aparut in vis! si as fi vrut sa vad ce exepriente ati trait si voi. Si se pare ca destule si pline de incarcatura emotionala.
MIHAELA
Oana 
si Paul Constantin (28.11.2004)
www.itmadesimple.ro
PUIUTUL MEU, PAUL
ochi_verzi spune:
Ioana, parerea mea este, ca e bine ca ai deschis acest subiect. Eu ti-am mai spus tie ca-mi place sa vorbesc de Raluca, ma face sa ma simt mai bine, "sa o simt, mereu aproape"(din acest motiv am tot intrat aici) si cred ca si celelalte se simt la fel, ca altfel nu ar fi dat frau liber povestirilor.
Tuturor ne place sa ne amintim de cei dragi, care nu mai sunt printre noi, chiar daca aceasta "amintire" (sa-i spun asa) doare. Aceasta durere este cauzata chiar de pierderea lor.
Fiecare fiinta care se naste, are un "rol" pe acest pamant -ca si-n filme- sunt "personaje", care au un rol mai scurt, dar decisiv pentru noi ceilalti.
Asta simt eu si asta am scris!
http://community.webshots.com/user/tincadiana
Mindy spune:
quote:
Originally posted by ochi_verzi
Dupa ce am pierdut-o pe Ralu,am spus ca eu alt copil nu mai vreau, pt ca, se pare, nu-s buna si nu merit.Medicul din Timisoara nu m-a lasat sa gandesc asa(si pt asta i multumesc mereu -datorita lui, Diana exista).Am facut analize ( aveam IgG-toxoplasmoza 206,iar la doua luni a crescut la 1265,iar medicul mi-a dat tratament mai ales ca IgM-ul era incert),am facut tratament si L-am rugat pe Dumnezeu sa fie bine.In luna, in care Ralu ar fi implinit un anisor un test de sarcina a iesit pozitiv.Eram fericita, dar si speriata.Pana la urma a fost bine,iar Diana ne umple viata si rana din suflet nu mai doare ca la inceput.
Raluca va fi mereu in sufletul nostru!Ea este ingerul nostru pazitor!
Cand Diana s-a nascut semana perfect cu Ralu.Nici daca ar fi fost gemene n-ar fi semanat asa de bine.Cand am fost la Timisoara cu ea(avea bronsiolita), toata lumea a ramas ca la spectacol, iar o d-na asistenta mi-a spus:"Doamne, s-a mai nascut o data!"
http://community.webshots.com/user/tincadiana
Doamne prin ce ai trecut! Ma bucur ca ai acum o fetita sanatoasa care va umple sufletele de bucurie. Ralu este ingerasul care va pazeste pe toti trei.
Si fetita surorii mele s-a facut ingeras dupa cateva sapt de la nastere, in urma cu un an. Mie mi-a fost greu sa imi revin dar imi inchipui ce a fost in sufletul surorii mele.. inca nu si-a revenit. Mi se umple sufletul de tristete cind aud de copii bolnavi sau care mor.
si o floare de la mine
si ca sa fiu on-topic :
O sa spun povestea mea care unora le poate parea sinistra.
Eu am simtit-o pe bunica. Eram in casa bunicilor dupa ce ei murisera de ceva timp.. Eram cu tata si sotul meu in citeva zile de relax.
Ma intinsesem in patul in care a dormit bunica toata viata (iubeam patul acela, imi aminteam de ea si de caldura ei).
Tata si sotul meu jucau sah. La un moment dat dormisem asa de adanc si ma trezeste o respiratie asa de tare si profunda, incepea sa ma irite ca era asa de aproape si de calda.
Credeam ca e tata in camera in celalalt pat sau nu stiu ce ma si trecea la baie si imi era groaza sa ma trezesc in intunericul acela care il poti taia cu cutitul.
La un mom dat imi fac curaj sa ma ridic si ajung cumva sa aprind lumina si nimic, numai eu in camera si din nou liniste mormintala. Am inlemnit. Nici nu am mai putut sa merg la wc am fugit repede in celelatle camere (erau la mare distanta casa fiind destul de mare, deci in cea mai mare fuga am traversat holul) si tzusti- m-am cuibarit linga sotul meu.
Nu am zis la nimeni nimic sa nu zica ca am luat-o pe ulei si acasa i-am povestit mamei. A inceput sa planga, mi-a zis ca de fiecare data de cind a murit mama ei cind merge acolo simte acelasi lucru, aceeasi respiratie calda, ca si cum ar dormi cineva linga tine o noapte intreaga. Imi spune: acum intelegi de ce merg eu acolo singura, asa ma linsitesc si simt atita pace in suflet... Mama mergea frecvent in cate un weekend acolo si ne tot miram toti de ea cum poate sa stea si sa doarma singura in casa aia.
Bunica a fost o femeie cu o credinta extraordinara, un om al lui Dumnezeu deosebit. Nu tin minte sa fi cunoscut pe cineva sa se roage cu atita sinceritate pentru toti, tinea frecvent posturi, buna la suflet. Intotdeauna mi-o amintesc cu drag si imi place sa vorbesc despre ea.
Deci, da- in urma acestei experiente cred ca Ei pot fi alaturi de noi.
O zi pina de soare tuturor!