PACEA DIN SUFLET!
PACEA DIN SUFLET! | Autor: kariguld
Sunt zile mai bune, zile mai agitate, cu diferite probleme care apar, inopinant. Sa exemplific! Cu cativa ani in urma, dintr-o eroare, am pierdut trenul. Era foarte dimineata si am ajuns la gara, cam la 5, dar trenul deja plecase. Asa ca m-am urcat in masina si am pornit inapoi spre casa. M-am cuibarit pe scaun (sotul conducea) si m-a cuprins asa un sentiment placut, de pace, am simtit cum ma cuprinde linistea! Sotul m-a intrebat daca nu sunt suparata ca am pierdut trenul, era pt o intalnire importanta si de neamanare, i-am raspuns ca nicidecum, sunt foarte linistita. De atunci am mai trecut de multe ori prin astfel de momente, dar am avut intotdeauna pace in suflet. De multe ori ma miram si eu cum de nu ma pierd cu firea, cum de nu ma apuca deznadejdea sau teama!!
Daca va intrebati, nu practic yoga si nici alte curente din astea aparute pe la noi, din alte parti!
Secretul meu este o viata echilibrata, din mai toate punctele importante ale vietii.
Vreau sa va intreb, voi aveti PACE in suflet?
Astept experientele voastre.
Kari
Raspunsuri
Marilen spune:
Eu vreau sa te intreb cum reusesti sa-ti pastrezi pacea aceasta ca mie daca nu-mi iese cum am planuit e de rau!
Marilena12 spune:
Eu cred ca cel care reuseste sa-si pastreze linistea sufleteasca obisnuieste ca din cand in cand sa predea controlul asupra tuturor lucrurilor Cuiva mai puternic, Cel de sus, lasandu-se in voia Lui.
In asa fel, reuseste sa primeasca neprevazutul cu liniste si multumire. Doamne ajuta!
MARILENA SI ANNA
kariguld spune:
Ma intreb de ce nimeni nu raspunde aici?!!!!
Buna Marilen
Cum reusesc sa-mi pastrez pacea??? Nu e vre-un secret sau o formula, cum zicea Marilena12, din cand in cand predau controlul lucrurilor Celui Ce Totul Poate! Dar nu din cand in cand, ci in fiecare dimineata! Asa cum ma spal in fieacre dimineata, imi rezerv cateva minute pentru "a preda" controlul Celui Divin! Si chiar daca ceva nu-mi iese, cum spuneai tu, caut partea pozitiva a lucrului, imi spun ca au mai trecut si altii prin asta, ca va mai fi si alta ocazie, ca lumea nu se sfarseste la mine! E adevarat, ca apar situatii in viata, grele, dureroase, cumplite, dar atunci e momentul sa avem pace, sa nu cadem in depresie, in disperare, sa ne apuce temerile. Eu stau si analizez lucrurile, cantaresc avantaje si dezavantaje, nu i-au hotarari pe moment, ma refer la lucruri importante!! Si chiar daca am esecuri, sau sunt dezamagita de oameni, merg inainte, caci cam asta e deviza mea:"prin orice ai trece, mergi inainte, fii un invingator!!"
Vad adesea oameni enervanduse, tipand si facand urat cand ceva nu merge bine, si ii intreb pe unii:"chiar merita sa te enervezi asa??" Si adeseori sunt nimicuri, peste care se poate trece, lucruri fara importanta!
Lucrurile importante nu le las niciodata nefacute sau nerezolvate!
Nu stiu daca e suficienta explicatia mea pt tine, dar sper din toata inima sa ajungi sa ai pace, in orice situatie ai fi!
Kari
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by kariguld
Ma intreb de ce nimeni nu raspunde aici?!!!!
(
sa sti ca eu ti-as fi raspuns, ca stiu ce-i aia nepacea si cunosc si ce-i aia a avea pace, ba chiar stiu cateva lucruri in legatura cu pacea si o pretuiesc in mod cu totul si cu totul deosebit, insa tu ai formulat "conditie" in mesajul tau initial, ai cerut "experiente", adica sa vin cu exemple, cu povestiri concrete, cu date exacte, sa povestesc eu de mine ce "tare ca piatra"... iar la partea asta nu subscriu, nu-mi convine, nu mi se pare pentru mine ceva potrivit, asa ca nu pot participa la discutie in termenii astia! 
ata ete... iar acum ti-am raspuns la intrebarea de ce eu-nimeni nu ti-a[m] raspuns 
...ca sa sti ca unele subiecte sunt "inchise" inca din enunt aproape...)
kariguld spune:
Buna seara ManyHope
Eu nu am cerut nimanui sa raspunda la intrebarea "ma intreb de ce nimeni...."!!
Intrebarea mea era "aveti pace in suflet?"!!!!!!!!!!
Si nici nu am cerut conditii sau date exacte, e doar parerea ta!
Am dat un exemplu din viata mea, ca sa ma fac inteleasa cu ce vreau sa spun.
Si vad cam care sunt subietele care "intereseaza", la ce se raspunde cel mai mult!!!!
Si daca vrei sa stii si eu am momente cand ma intristez, ma supar, dar cu toate astea nu-mi pierd pacea!!
Kari
Alex2 spune:
quote:
Initial creeata de kariguld
voi aveti PACE in suflet?
Pacea in suflet o ai dintr-o viata echilibrata, dar care implica si o relatie buna cu Dumnezeu, in primul rand, si cu tine insuti. Abia apoi cu ceilalti. Da, in ultimul timp, desi uneori ma gandesc ca am "pierdut si eu 2 trenuri" in locul unuia am luat deja "avionul", ma simt asa de impacat cu tot, si m-am schimbat mult...in bine.
Alexandru, tati de copil perfect
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
lilianasoare spune:
Of, greu subiect. In opinia mea, pacea este acea stare de armonie interioara, care deriva din faptul ca te accepti pe tine si pe cei diferiti de tine. Normal, daca esti o persoana pentru care latura spirituala guverneaza toate celelalte aspecte ale vietii, o relatie personala cu Dumnezeu iti poate garanta o viata armonioasa, indiferent de circumstantele exterioare. Poate este relativ simplu sa-ti pastrezi pacea interioara in momente in care viata ta decurge lin, fara provocari majore. Cred insa ca adevarata masura a maturitatii spirituale si personale este data de faptul in care reactionezi cand viata te incearca mult prea greu, iti da, poate, mai mult decat poti sa duci. Si, in sensul acesta, am avut placerea sa cunosc pe forum persoane deosebite, care au trecut prin tragedii personale si care, totusi, si-au pastrat perspectiva. Tot respectul si toata admiratia mea pentru ele.
Daca nu esti o persoana religioasa, nu stiu ce sa zic. Poti sa experimentezi pacea interioara la un anumit nivel cunoscandu-te foarte bine, acceptandu-te asa cum esti, si cu plusuri si cu minusuri, si incercand sa te dezvolti pe toate planurile. Tine si de temperament. Unei persoane sangvinice sau flegmatice ii este mult mai usor sa traiasca impacata cu sine insasi decat unei persoane melancolice (perfectioniste) sau colerice (care trebuie sa aiba tot timpul controlul).
Am auzit odata pe cineva spunand: "Nu va enervati si nu va pierdeti timpul cu nimicuri". Si, tocmai cand o aprobam din toata inima in gandul meu, adauga: "Toate sunt nimicuri". Am ramas interzisa. Asa ca adaug eu: nu toate lucrurile sunt nimicuri, insa majoritatea lor, da. Sunt putine lucruri in viata care conteaza cu adevarat, restul, care pot parea extrem de semnificative, isi pierd din importanta peste cateva saptamani, luni, ani. De unde rezulta ca perceptia noastra despre anumite lucruri le da sau nu valoare.
In fine, personal, pot sa spun ca am pacea interioara de care vorbesti, dar sunt momente in care, din cauza temperamentului meu melancolico-coleric, imi este mai greu sa predau controlul Celui care s-a oferit sa ne ia toate poverile si greutatile de pe umeri. Dar viata este o calatorie, nu o destinatie, asa ca ma bucur de fiecare moment, incercand sa-mi pastrez vie viziunea si armonia.
Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori
Marilen spune:
Eu spun ca depinde f. mult de constructia sufleteasca.Dar ne mai putem "modela" pe parcurs, la mine asa s-a intamplat, cu trecerea anilor, am devenit mai putin perfectionista, mai putin "nelinistita", mai toleranta,am inceput sa iau lucrurile asa cum sunt,sa accept ideea ca nu pot controla chiar totul, dar recunosc...nu-mi iese chiar de fiecare data.Mai am zile in care pacea sufleteasca dispare cand...imi propun sa fac baie si constat ca nu e apa calda ...si ma enervez...sau cand primesc un telefon care imi schimba programul propus pentru acea zi si alte asemenea nimicuri.
Paradoxal insa, peste lucrurile cu adevarat grave am puterea de a trece si a ma reechilibra sufleteste destul de repede.Poate pentru ca intotdeauna in asemenea momente il "caut"si-l"gasesc" pe Dumnezeu.Dar probabil ca aceasta credinta a mea este imperfecta din moment ce inca ma las tulburata de maruntisurile vietii...
Cel mai tare insa, ma tulbura rautatea oamenilor.
adi2003 spune:
Pacea din suflet o cautam cu totii si ne intristam atunci cand nu o gasim.
Insa aseara, ascultand la TV un interviu, cineva spunea"
"Acela este un om fericit, care se simte fericit cu tot ceea ce i-a dat Dumnezeu".
Mi-a ramas acest mesaj in minte.
Poate nu intamplator, azi am reauzit acelasi mesaj de la un preot.
Asa ca m-am gandit mai atent la semnificatia acestui mesaj.
Oricate incercari am avea, oricate nemultumiri personale ar fi, trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem, chiar si de lucrurile marunte din fiecare zi.
Doar asa ne putem gasii linistea, simtindu-ne "fericiti" in propria piele.
crinuta spune:
Este ceea ce caut eu, si ceea ce ii doresc cel mai mult copilului meu, deoarece fara pace e greu sa traiesti, cu toate ca asa traieste majoritatea.
Pacea e un har care vine de la Dumnezeu, si numai cineva cu o viata spirituala intensa poate ajunge la acea pace interioara ( reala), la care orice s-ar intampla te lasi in vointa lui Dumnezeu.
E cumplit de greu, eu nu am reusit inca si mi se pare aproape imposibil in acest moment.
Nu cred ca singuri putem ajunge la pace, nu cred in puterea oamenilor de a-si gasi linistea, ci asa cum am afirmat mai sus, pacea este un har care se primeste de la Dumnezeu, dar numai dupa ce acea persoana duce o viata spirituala intensa, la modul practic.
Crinuta si 
Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm