A MURIT TATA!
A MURIT TATA! | Autor: livia
Nu stiu cum sa-mi revin...ma doare sufletul asa de tareeee de nu stiu ce sa mai fac!il vad peste tot!l-am iubit pe tata foarte mult si acum nu mai e!nu-mi vine sa cred avea doar 53 de ani...
s-a petrecut totul asa de fulgerator:am primit tel.ca sa venim repede ca e in spital,am plecat intr-o clipa,am ajuns in Buc.la Municipal l-am vazut,ne-am imbratisat am vorbit si glumit(imi spunea ca de ce am venit ca nu moare el asa de usor...)si dupa o zi a intrat in coma si gata...am stat langa el pana in ultima clipa...l-am privit tot timpul...ma doare sufletul ca s-a chinuit mult pana "a plecat".A pierdut atata sange...nu am vazut in viata mea asa ceva...peste tot era o priveliste ingrozitoare -sagele ii curgea continuu de peste tot,totul era improscat ...groasnic!am imaginea asta in ochi orice as face!
simt o apasare in tot corpul...nu pot sa plang...eu m-am ocupat de tot-tot(alergatura,cumparaturi,morga etc.)si daca va dati seama ca NU AM PLANS!..de ce? as vrea sa urlu dar nu pot!de ce?
Am scris asta dar nu stiu de ce...poate gasesc un raspuns...o alinare...nu stiu...
Raspunsuri
Oana_B spune:
Condoleante Livia
marius spune:
Va veni ziua cand vei plange. Pur si simplu... lasa-ti sufletul sa planga. Plangi, e mai usor. un pic. Imi pare rau, sincer.
Sa-ti spun ceva, probabil nu e nou, tatal tau te vegheaza de acolo de sus, e cu tine in fiecare zi, zi de zi, noapte de noapte, nu uita asta si vei vedea ca incet incet va fi mai usor.
Capul sus.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
Qamar spune:
Condoleante
Noe si Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi
Pe unde ne mai plimbam
1 an, 1 an+
www.dropshots.com/day.php?userid=198885&cdate=20070317&ctime=110911" target="_blank">dansez!
nusicasiely spune:
condoleante!imi pare tare rau pentru tine chiar daca nu te cunosc.eu am patit asa cu bunica mea ,cand inca eram adolescenta,dar cum toate matusile plangeau a trebuit sa ma ocup de foarte multe lucruri eu.si toti plangeau pe umerul meu.si nu puteam plange,pentru ca realizam ca mai trebuie sa fie cineva si cu capul pe umeri si sa se ocupe.am plans de abia la inmormantare si apoi cand totul a trecut si au inceput sa isi aduca aminte si de mine si sa ma consoleze.
trebuie sa te descarci,ca nu e bine pentru tine sa tii totul in tine.
imi pare rau ca nu ai ramas cu o imagine prea placuta,dar incearca sa iti amintesti de momentele frumoase petrecute impreuna.cred ca trebuie sa vorbesti cu cienva despte asta.
inca o data,condoleante!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_inlove2003/album?.dir=/855cre2
florentza spune:
Condoleante.
Intr-adevar...prea tanar pt. sfarsit de drum...Dureros pana la cer acest moment...eu sunt o pers. extrem de sensibila si cred ca as fi tinut-o numai in plans...probabil ca tu esti o persoana mai puternica si din aceasta cauza nu ai plans, desi durerea era mare.Asa a fost sor'mea la decesul bunicului (care a crescut-o pana la 7 ani, alaturi de bunica)...nu a varsat o lacrima, desi la iubit f. mult...Depinde de firea fiecaruia...
Timpul le rezolva pe toate (asta e soarta noastra...ne nastem ,traim si plecam intr-o lume poate mai buna)..incearca sa pastrezi doar amintirile-imaginile frumoase cu el....(incearca pe cat posibil sa nu-ti mai amintesti de acele imag. din spital)si dedicate celor care ti-au ramas aproape...pe care-i iubesti si te iubesc......
Florentza si puiul ei, Alexandru - 1 an si 10 luni
raresionut spune:
Livia, sunt prea sarace cuvintele mele sa te poata mangaia pentru durerea pe care o simti in suflet, insa , poate ti-e teama sa plangi.
Dragostea pentru tatal tau te-a facut o femeie puternica, dar lacrimile care iti stau sa curga, nu vor insemna un semn de slabiciune...va veni si timpul in care te vei putea descatusa de amintirea imaginilor pe care le simti acum.
Si e ceva normal, nu sunt eu psiholog, dar posibil sa ma regasesc in cuvintele tale ...tot ce vreau sa iti spun e ca trebuie sa zambesti pentru tatal tau, culege doar petalele cu amintiri si momente frumoase...e greu ,dar iti vor managia suferinta, iar tatal tau va zambi si el.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar tie sa iti aduca pace in suflet.
Alina si printul Rares
Pozele noastre
Cand un somnambul merge pe acoperis.....nu-l trezi...se poate prabusi!
Porumbita spune:
condoleante in primul rand!!
nici eu nu am putut plange... aveam prea multe de facut, pe ai mei de sustinut, rude venite de departe de cazat, rezolvat n chestii (tata era ff tanar, 47 de ani fara o luna) etc...
cand as fi putut sa imi permit sa plang nu am facut-o pt mama; ii era prea rau sa ma mai vada si pe mine plangand... si nu am facut-o nici in intimitate... m-am gandit ca plange sufletul destul...
am cam gresit... din cauza interiorizarii/stresului am dezvoltat probleme de sanatate care m-au costat doi ani de tratamente, multi nervi si multi bani...
ai grija de tine si daca ai un umar pe care sa te sprijini sa nu eziti sa o faci...
si inca o data condoleante pt tatal tau!!!
giulia71 spune:
sincere condoleante!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
mami de Calin rasfatzat:)