Increzatori sau rezervati?

lucia3 spune:

daca sunt pe DC destul de usor
am luat destule tepe
nu am incredere ,,oarba" in cineva
da, mi se intimpla sa simt cind cineva este invidios caci de ceva vreme chiar imi ascult cel de-al saselea simt pe care inainte nu-l luam in seama

anamea spune:

Pana acum vreo 5 ani aveam incredere oarba in oameni, dar de atunci de cand din cauza sau datorita celei "mai bune prietene" mi-am pierdut serviciul vreau sa fiu foarte, foarte atenta, dar din cauza firii mele deschise si prietenoase nu reusesc intotdeauna. Ar trebui sa fiu mai hatarata dar nu reusesc.

Arta este lunga, viata este scurta
Mamica de printesa

violeta69 spune:

Eu cred ca totul e functie de interior....
adica esti asa cum esti pt ca asa te-ai nasuct,pentru ca asa ai fost lasat!
eu sunt o persoana pt care TOATA lumea e buna, eu asa cred,si cred din tot sufletul ca Dumnezeu a lasat oamenii cu sufelt curat,pur...
nu plec din start cu idei preconcepute,nu ma gandesc daca sa am sau nu incredere in cineva,daca e sau nu construit pe tipicul meu...
si asa cum mai spunea cineva,nu-mi pare rau ca sunt asa,ca sunt deschisa si ca-i acept pe toti...nu-mi pare rau,pt ca am avut de castigat!
desi am fost dezamagita de cele mai bune prietene,probabil ca nu-mi erau chiar "cele mai bune prietene"si faptul ca s-a intamplat asa ,nu m-a faut decat sa-mi dau seama ca oamenii sunt asa cum sunt si eu tb. sa-i accept asa sau nu.......
ma gandesc ca desi am luat acelasi tip de tepe,uite ca nu m-am lecuit de nici un fel si continui sa dau credit oamenilor....
cred ca de fapt e vorba de iubire...iubirea fata de oameni....
atunci cand iubesti,cand daruiesti iubire,primesti inapoi,prin efectul de bumerang,macar o particica din ceea ce ai daruit....
cam asa gandesc eu...


Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by giulia71

Bun subiect, imi place!
Si acum sa incerc sa raspund la subiect.
Pana in Ajunul Craciunului 2006 eram o fire foooarte increzatoare in oameni, desi n-am fost crescuta in puf ca se zice ca d'acolo mi s-ar trage, credeam ca toti (cei pe care ii intlneam evident) sunt buni , transparenti si nu au nimic de ascuns ca si mine.

---

Eu am constatat ca de multe ori fiecare din noi crede ca si ceilalti sunt la fel (pana cand experienta ne invata altfel). De exemplu, parintii mei sunt amandoi foarte pesimisti, neincrezatori, dar au si lacune mari de caracter si presupun ca de multe ori ei proiecteaza propriile lor trasaturi de caracter asupra altora, astfel ma indemnau si pe mine permanent sa nu am incredere in nimeni, iar eu le raspundeam "De ce? Eu merg pe incredere pana la proba contrarie, iar daca cineva ma dezamageste ... cu atat mai rau pentru el!". Acum am invatat sa deschid mai bine ochii, insa tot pe incredere merg, fiindca prin asta se deschide poarta catre sufletul oricui. Daca cineva este inchis si rezervat, nimeni nu se va deschide de bunavoie in fata lui, nu?

quote:

---

Ei, si dupa ce am luat o tzeapa, aici pe DC cu o asa-zisa "prietena", m-am cam lecuit cu increderea mea in oamenidefinitiv si irevocabil.
Asta e, din pacate nu e niciodata prea tarziu sa realizezi ca oamenii nu-s asa cum par mai ales in spatele unui nick-name.
Acum nu mai am incredere in nimeni, ma refer la cei pe care nu-i cunosc si ca atare pornesc intr-o relatie de la incredere-0 , si daca persoana imi dovedeste increderea pe parcurs mai adaug la punctaj.
E mai convenabil asa!

---

Dar poti fi 100% consecventa in privinta asta daca nu corespunde in totalitate cu firea ta? Si apoi, nu e pacat ca unii oameni ne silesc sa ne mai pierdem cate o bucatica din increderea in ceilalti? Nu stiu, eu parca nu vreau sa renunt la speranta asa usor, desi D-zeu stie ca si eu am fost dezamagita si folosita de nenumarate ori.

quote:

---

Cat priveste prietenii, avem putini dar sunt adevarati si sunt genul care nu te-ar lasa la necaz si nici invers.
Din pacate sunt mai putin decat degetele de la o mana, dar multumesc lui DD ca ii am si pe astia.

---

Si la mine s-a redus drastic cercul de prieteni, de unde pana sa incep terapia as fi bagat mana in foc ca am vreo 40 de prieteni (cel putin asta era numarul de persoane care primeau frecvent cadouri si scrisori si dovezi de afectiune de la mine), insa cand am realizat ca la anumite relatii eu eram singura care dadea, iar ceilalti doar luau, si cand am indraznit sa solicit si din partea lor ceva mai multa afectiune, s-au "lamurit" prieteniile, dizolvandu-se una dupa alta. La inceput am suferit enorm, acum insa imi dau seama ca e mai bine asa. Mai bine mai putini prieteni, dar adevarati, pe care sa poti conta la nevoie.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by simali

Eu ma conduc de multe ori dupa zicala "oamenii tind sa se comporte asa cum ii tratezi". Daca le arati incredere, prietenie si bunatate vor face si ei eforturi sa-ti arate acelasi lucru.
Printre temerile vietii mele se afla si aceea ca daca voi intalni oameni deosebiti voi trece pe langa ei datorita lipsei de deschidere. Si atunci prefer sa risc dezamagiri decat sa ratez asemenea sanse.
Pana acum pentru mine acesta abordare a fost benefica. Pentru ca am intalnit si inca mai intalnesc oameni extraordinari. Restul... nu conteaza absolut deloc.
Lumea e un loc minunat daca sti unde sa cauti.

alice

---

Subscriu in totalitate. Am inghitit si multe dezamagiri, dar inca nu mi-am pierdut speranta in bunatatea fundamentala a oamenilor.

Exista si exceptii, dar am constatat ca majoritatea oamenilor sunt ok atunci cand le acorzi incredere. In plus, fara s-o fi facut vreodata calculat, am observat ca, daca sunt deschisa si sincera si nu am nimic de ascuns, ofer in mod paradoxal o suprafata mai mica de atac, fiindca e ca si cum as spune: "Uite, imi deschid inima, ia aici si loveste, daca asta vrei!". Ori, nu stiu cati oameni pot fi atat de josnici incat sa faca asta, sa profite de un om care isi arata deschis punctele vulnerabile. Categoric ca exista si acei, putini, care vor fi destul de marsavi ca sa faca asta (am cunoscut si eu o persoana de acest gen, sociopata in adevaratul sens al cuvantului), dar in cea mai mare parte primim ecoul propriului nostru comportament. Cel putin asta am trait eu.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

irina2000 spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker
Ori, nu stiu cati oameni pot fi atat de josnici incat sa faca asta, sa profite de un om care isi arata deschis punctele vulnerabile. Categoric ca exista si acei, putini, care vor fi destul de marsavi ca sa faca asta (am cunoscut si eu o persoana de acest gen, sociopata in adevaratul sens al cuvantului), dar in cea mai mare parte primim ecoul propriului nostru comportament. Cel putin asta am trait eu.

---

Miss Parker sunt destul de multi cei care fac asa ceva ba mai mult chiar...te provoaca sa iti deschizi sufletul ca apoi sa profite de ce au ajung sa cunoasca din intimitatea sufletului tau, speculativi, manipulativi. zi-le cum vrei, sunt bolnavi de-a binelea....sociopat e preamult spus, poate incercam sa evitam maximizarile.
Unii de acord cu tine sunt patologici (cine stie ce i-a adus in starea asta), insa altii o fac perfect constient si au fost formati sa faca asta (si-ar fi trebuit sa o faca sper binele societatii in care traiesc si au fost educati si nu inspre binele personal...asta e tragedia...iar limitele sunt tare greu de sezizat la prima vedere si mult mai greu de impus...)
Insa cazurile descrise nu au cum sa te faca sa iti pierzi increderea in oameni...doar in unii....si sa fii mai atent cui iti deschizi sufletul data urmatoare "just in case...."
Nu stiu cum e la tine dar aici "trust breaking" este un subiect cu mult prea multe conotatii care trebuie si este de evitat. Si apoi sincer vorbind nimic nu e mai rau decat sa iti pierzi increderea in cineva sau in ceva.Deci nu e comportamentul tau de vina...poti sa fii tu cum vrei... daca dai peste cine nu trebuie....asta e! Dar pana atunci iaca un pupic de la mine sa iti revina increderea in oameni...of course...nu in toti

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by ralcat

Am invatat ca increderea trebuie castigata, ca si prietenia. Si ca daca iti pui sufletul pe tava, ai toate sansele sa-l recuperezi parlit cel putin.
Asa ca desi sunt o fire sociabila, deschisa si prietenoasa ... sunt foarte circumspecta legat de cine merita mai mult decat discutii banale.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

---

Sociabila si deschisa sunt si eu, dar inclin in continuare sa am incredere prea repede in toata lumea. Tocmai de aceea ma intereseaza sa aflu dupa ce criterii va dati voi seama cand trebuie sa fim circumspecti si cand nu?

Black_Forest, spui ca esti rezervata in ce priveste partea personala. Asa esti cu toti, practic ii testezi cumva si abia apoi te deschizi? In functie de ce criterii? Ce trebuie sa se intample sau cum trebuie sa fie un om ca sa te deschizi in fata lui? Caci eu am intalnit si persoane care par la inceput sociabile si prietenoase (chiar cu o tenta lingusitoare) pana-ti afla punctele vulnerabile, pentru ca apoi sa te exploateze (unele din ele atat de subtil incat iti trebuie ani de zile ca sa-ti dai seama).

daniela_b, te citesc mereu cu placere, raspunsurile tale sunt intotdeauna foarte interesante si pertinente. Dar oare nu e trist sa trebuiasca sa fii mereu sceptica, sa nu astepti practic nimic de la nimeni, sa fii mereu precauta si circumspecta in fata cui te deschizi, mai ales dupa mai multe dezamagiri de acest gen? Nu prea stiu unde sa trag granita si ma tem sa nu devin rezervata cu toata lumea, de teama unei viitoare dezamagiri.

In rest, si eu am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa avem relatii de prietenie cu toata lumea (desi inainte gandeam altfel si voiam sa ma placa toata lumea, inclusiv cei pe care eu in realitate nu-i placeam, dar ma straduiam totusi sa le castig simpatia ).

Theiuta, si eu avut vreo 3 exemplare de "prietena cea mai buna" care m-au dezamagit (una din ele de ex. i-a facut avansuri fostului meu sot cand o invitasem 3 saptamani la noi, acu' vreo 13 ani, si m-a "usurat" de cateva mii de marci pe motiv ca mama ei era bolnava, ca trebuiau sa-si repare acoperisul casei unde stateau, iar eu sponsorizam la greu, ca sa aflu ulterior ca unchiul ei locuia si el in Germania si nu numai atat, fusese antrenorul echipei nationale de polo a Germaniei si avea mult mai multi bani decat mine, deci probabil ca mai pompa si de la ala in secret - ehei, si cate si mai cate, dar nu vreau sa-mi reamintesc acum), dar se pare ca am avut nevoie de lectiile astea, ca sa invat ... dar oare ce sa invat?? Ca nici acum nu sunt mult mai rezervata, ci cel mult pe parcursul unei prietenii incerc sa fiu mai atenta la micile semne care tradeaza o anume mentalitate. Si da, am remarcat si eu, cum spune daniela_b, ca oamenii in "situatii speciale" se arata asa cum sunt cu adevarat. Actuala mea prietena cea mai buna s-a dovedit trup si suflet alaturi de mine la greu, ori altele care se bateau cu pumnii in piept ca ce mult tin la mine (cand le faceam cadouri, le invitam la restaurant - ca ele erau sarace - sau le ajutam cu bani) mi-au intors spatele de indata ce am dat si eu de greu la terapie si am avut nevoie de sprijin sufletesc (atat, nimic mai mult!). E trist, dar asta e... ne scuturam de praf si plecam mai departe, cu "ceata" de prieteni triata si micsorata, dar macar stim ca cei care raman langa noi sunt cu inima langa noi.

Sabina, din descrierea ta ai putea fi prietena mea cea mai buna, care de asemenea e o buna ascultatoare, e empatica, da sfaturi putine dar de bun simt si ezita f. mult sa apeleze ea insasi la altii etc. Ei, dar buba este ca nici prea multa independenta dupa parerea mea nu este ideala, fiindca asta ne impiedica sa avem relatii deschise, de suflet. Cu prietena mea cea mai buna eu de ex. nu am nici o retinere sa ma deschid, plangem una in fata celeilalte, insa la ea am uneori senzatia ca daca nu o trag eu de maneca sa-i spun ca o simt deprimata si trista, ea continua sa poarte masca lui "mi-e bine" (si-asa de o viata intreaga isi reprima problemele si fuge de ele), abia cand eu o mai scutur putin si-i spun de nu stiu cate ori ca ma intereseaza cu adevarat cum ii este si ca vreau s-o ajut si eu pe ea cum ma ajuta si ea pe mine, abia atunci se deschide si ea si recunoaste ca nu-i este bine deloc; se vede treaba ca a fost obisnuita o viata intreaga sa nu se bazeze decat pe ea insasi, a fost dezamagita de mult prea multe ori si in afara de mine nu mai are alta prietena de suflet. Mi se pare trist.

Elise, tu pari sa fii Scorpionul clasic. Eu mereu ma minunez cand citesc aceste trasaturi de caracter la zodia noastra si-mi dau seama ca eu nu prea le am. Adica eu rar am ezitari in a povesti totul despre mine (stiu ca nu e intotdeauna bine!!). Poate ca asta a fost metoda mea de a ma proteja. Cand fostul meu sot mi-a facut unul din putinele complimente pe care le-am auzit vreodata de la el, mi-a spus ca ma admira fiindca sunt in armonie cu mine insami si m-a intrebat cum reusesc, iar eu i-am spus ca ma ghidez dupa 2 criterii principale cand ezit daca sa fac ceva sau nu: ma intreb 1) daca ma voi mai putea privi in oglinda dupa aceea si 2) daca voi putea povesti altcuiva ce am facut fara sa-mi fie rusine. Metoda asta a functionat cam 99% pentru mine. Pe de alta parte, realizez acum ca poate in trecut m-am orientat prea mult dupa ceilalti, insa de curand am constientizat la terapie ca de fapt eu trebuie sa fiu singura unitate de masura in viata mea. Sa vedem cum combin de acum incolo metodele.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Sabina spune:

MissParker, pai eu cand ma simt nasol, ma uit in oglinda si incep sa fac o lista imaginara:

copilul e sanatos
familia e sanatoasa
da, nu avem bani acum, dar..
da, n-am lucrat la doctorat, dar e rezolvabil, se pune mana si se munceste
kile in plus se pot slabi(nu acum, ca-s gravida, adica alt motiv de fericire)
Barbatu ma iubeste ca pe lumina ochilor
Mama ma mai necajeste, dar e doar incapacitatea de a reactiona rapid la schimbari, cand se obisnuieste cu noutatea isi revine si totul e perfect
da, exista persoane care nu ma iubesc, nu ma poate iubi toata lumea, nu?
trag linie si-mi dau seama ca toate plangerile mele(si sa nu crezi ca nu plang unor prieteni f apropiati, ba chiar cu sotul sunt vaicarila!!) nu sunt decat alintari.
Slava Domnului, nu am probleme grave.Si cele pe care le am tin doar de mine, adica de defectele mele precum lenea, dezorganizarea etc.Nu de ceilalti.
Si atunci...de ce sa nu zambesc tot timpul?


Multumesc lui Dumnezeu ca sunt bine si fericita acum, stiu ca la toti ne vine randul la probleme.....

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

simali spune:

quote:

---

---

Ori, nu stiu cati oameni pot fi atat de josnici incat sa faca asta, sa profite de un om care isi arata deschis punctele vulnerabile. Categoric ca exista si acei, putini, care vor fi destul de marsavi ca sa faca asta (am cunoscut si eu o persoana de acest gen, sociopata in adevaratul sens al cuvantului),

quote:

---

---

Cand mi s-a intamplat asa ceva - pentru ca din pacate sociopatii mai exista si traiesc peintre noi - ceilalti mi-au sarit in ajutor. Pentru ca vezi tu, nu stiu cum sunt alte popoare, dar romanului obisnuit nu-i plac josniciile grosolane si pe fata.


alice

MissParker spune:

Alice, culmea este ca persoana sociopata pe care am cunoscut-o e tot romanca. Iar eu am suportat, cum zici tu, josnicii multe si pe fata (asta aratau faptele), lasandu-ma pacalita de vorbe dulci-dulci (de ma si mir ca nu am dat in diabet). Am avut incredere fiindca nu-mi venea sa cred ca poate exista un om atat de josnic, care sa se foloseasca de ceea ce cunoaste despre sufletul unui alt om pentru a-i dauna aceluia si a-l exploata... A fost o lectie de care am avut nevoie.

irina2000, multumesc pt. incurajari, nu mi-am pierdut inca increderea in oameni, dar invat sa fiu si eu mai sceptica. Ma deranjeaza, sincera sa fiu, ca trebuie sa invat asta, dar se pare ca aveam nevoie de toate acele lovituri si sa ma lovesc de pragul de sus pt. a-l vedea pe cel de jos.

quote:

---

desi am fost dezamagita de cele mai bune prietene,probabil ca nu-mi erau chiar "cele mai bune prietene"si faptul ca s-a intamplat asa ,nu m-a faut decat sa-mi dau seama ca oamenii sunt asa cum sunt si eu tb. sa-i accept asa sau nu.......
ma gandesc ca desi am luat acelasi tip de tepe,uite ca nu m-am lecuit de nici un fel si continui sa dau credit oamenilor....
cred ca de fapt e vorba de iubire...iubirea fata de oameni....
atunci cand iubesti,cand daruiesti iubire,primesti inapoi,prin efectul de bumerang,macar o particica din ceea ce ai daruit....
cam asa gandesc eu...

---

violeta69, pentru tine! Cam asa gandeam si eu tot timpul, iar cand de exemplu tata ma prevenea ca sunt "prea naiva" si "cu inima pe palma" ii spuneam ca nu pot fi altfel, ca nu inteleg cum poate trai el atat de insingurat si cum nu numai ca nu are incredere in nimeni (ceea ce ar fi poate un scepticism cat de cat normal), dar chiar ii banuieste mai mult sau mai putin pe toti ca ar vrea sa profite de el sau sa-i faca rau sau mai stiu eu ce (ceea ce este pe de o parte pesimism crunt, pe care ma bucur ca nu l-am mostenit, iar pe de alta parte a dovedit ca si el tot un profitor innascut este, de acolo i se tragea si "realismul" - cum il numea el - de a vedea peste tot numai potentiali profitori, caci doar se spune ca fiecare vede in ceilalti ceea ce cunoaste de la el, nu?).

Ceea ce ma intereseaza pe mine foarte mult este sa aflu daca va bazati mai mult pe ratiune sau mai mult pe sentimente atunci cand va decideti sa aveti incredere in cineva. Si cum functioneaza la voi aceste mecanisme.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.