Ce faci daca te inseala?
Raspunsuri - Pagina 7
nume spune:
Pe mine m-ar durea cumplit… ca de fapt nu-l mai cunosc. Si asta, de care tocmai aflu, nu-mi place.
…Ca undeva s-a rupt ceva si eu n-am dat atentie. M-ar durea singuratatea de care n-am stiut si umilinta de a fi spectatoarea unor scenarii care sa ma crute…vezi doamne sau si mai rau; sa-i creeze lui un confort ipocrit.
As discuta cu el sa vad daca merita s-o luam de la inceput, sa facem un asemenea efort incat sa fim impreuna din nou cu cineva care de fapt nu ne mai place. Nu am fi aceleasi persoane cu aceleasi premize ca atunci cand ne-am cunoscut in orice caz.
…Si as lua-o de la capat.
As fi bucuroasa si recunoscatoare pt. toate trairile autentice pe care ni le-am oferit cand totul era real si pentru mine si pt. el.
nume
nume spune:
:) Am vrut sa zic ca probabil as lua-o de la capat singura sau cu altcineva.
rachel owen spune:
Mi-as lua copilul si as pleca. Toti banii lui nu ar putea rascumpara linistea mea. Prefer sa muncesc sa-mi cresc decent copilul, dar sa nu duc greutatea durerii care o lasa o tradare. As suferi si nu as intelege "de ce", dar sigur nu l-as mai putea iubi.
YLARI spune:
Prea multe fete care au scris ca l-ar da pe partener afara din viata lor (PAREREA MEA!)
Tristetea mea ar fi cred, fara margini...
As lupta pentru barbatul meu (am niste ani si eu, nu pot sa-i dau cu sutul si sa spun, "altul la rand")
Si nu in ultimul rand, as face un scandal monstru "intrusei" (bine, nu stiu ce as rezolva cu asta - poate doar partea de orgoliu)
Totusi, tind sa cred ca aceste lucruri nu se intampla asa... din senin, nu ni se trezeste barbatul intr-o dimineata zicandu-si in sinea lui "azi imi insel nevasta". Cred ca devenim victime ale rutinei, sigure, prea sigure ca barbatul nostru ne iubeste si ne va iubi orice ar fi si fara sa ne dam seama il pierdem incetul cu incetul. Trista, poate un pic paranoica parerea mea, dar prefer sa incerc sa il cuceresc in fiecare zi, fara a-l sufoca sau plictisi, decat sa ma culc pe o ureke si sa il vad intr-o zi la suc cu vreo Mitzi...
Eh, vorbe, vorbe... situatia in sine este foarte greu de trait, dar de depasit???
Va pup
YLARI
ladyJ spune:
daca iubitul meu m-ar insela si l-as prinde,nu as face sub nici o forma scandal sau nu l-as da afara din casa...cel putin nu imediat.
As ridica capul sus si mi-as transforma lacrimile in diamante(citat dintr-un film)
As iesi mai des in oras,mi-as cumpara lucruri frumoase,mi-as pune mai mult calitatile in valoare.L-as lasa sa vada ca sunt barbati care ma doresc,ca sunt o femeie frumoasa care poate trece peste o asa dezamagire cu fruntea sus.
Sub nici o forma nu as sta plansa pe canapea,cu parul despletit si cu rimelul cargandu-mi pe obraji.Daca m-ar vedea asa,i-as starni probabil mila si compasiune,singurele motive de parere de rau.
L-as face sa inteleaga ca viata mea nu se opreste aici.
Nu i-as cersi iubirea,nu as face crize,as fi doar mai rece si mai realista.Nu as vrea sa ma transform in presul de la usa,pe care el poate calca in voie.
Barbatul tau trebuie sa te iubeasca si sa te respecte,nu sa-i fie mila de tine ca vai.! ce te faci tu fara Fat frumos!
Asa,va vedea ce femeie poate pierde sau probabil ce a pierdut deja.
Mai apoi,in functie de sentimentele mele,in functie de ce-mi zice inima si ratiunea,il voi alunga sau voi trai in continuare alaturi de el.
Daca voi decide sa-l iert,va fi cu siguranta pentru prima si ultima oara.A doua oara va fi ochi pentru ochi....si inevitabila despartire.
va doresc multa putere si..feminitate.
ladyJ
Maria31 spune:
Nu spuneti niciodata...niciodata...
Nu stiti cum puteti reactiona atunci cand sunteti in pielea celei inselate. Durerea e atat de mare incat ratiunea iti joaca feste si te face sa reactionezi intr-un mod in care nici macar n-ai fi banuit ca o vei face vreodata.
Aici nu tine ...sunt o doamna si ma voi comporta ca atare. Cand ai 2 copii si 12 ani de convietuire...diplomatia se duce pe apa sambetei...
Ce pot sa va spun e ca eu am patit-o si e groaznic de dureros. Acum am divortat si mi-e un dor cumplit de el, dar in acelasi timp ma gandesc ca viata noastra nu ar mai fi la fel. As avea mereu suspiciunea ca e cu cineva sau ca nu e acolo unde spune ca e...Asa ca am ales sa mergem pe drumuri separate...eu cu copiii si el cu...cine-o vrea...
Asta e viata si e al naibii de grea
Va doresc sa nu vi se intample asa ceva niciodata si sa fiti iubite...si de ce nu, sa fiti iubiti
rachel owen spune:
Lady J e minunat tot ce spui tu, da daca nu ai trecut prin asa ceva (si-ti doresc nici sa nu treci vreodata) nu ai intelege ca in acele momente toate astfele de planuri minunate cad, le uiti, nu mai ai energie sa le aplici.
lucamatei spune:
Eu l-am inselat, nu fizic ci sentimental. Pur si simplu m-am indragostit de altul, care era bineinteles bun prieten de familie. M-am confesat dupa un an de zile, ca nu mai puteam de durere, iar el nu stia ce se imtimpla, de ce ne certam din orice.
Si stiti ce a facut, m=a iertat, pentru ca stia ca am fost neglijata ani de zile, el a fost mereu rece si distant, eu obosita 2 copii mici, mai mereu fara bani.L-a confruntat pe individ i-a zis ca noi sutem o familie, ca el nu va renuta la noi si i-a interzis sa ma contacteze si mie la fel.I-a mai zis ca avem probleme dar eu nu pot fi egoista sa ma gindesc numai la mine.M-am simtit mindra de el, el m0a scos din mocirla in care ma bagasem. Numai pentru asta si il iubesc.Dar si eu la fel ca si vandal , am momente de depresie crunta, cind ma gindesc ca mi-am tradat cel mai bun prieten si ma mai gindesc uneori si la acea terta persoana pe care ce sa va spun, chiar am iubit-o...deci eu suport consecintele durerii si pacatului meu propriu, vina si rusinea.
oana olson
glont10 spune:
Eu nu cred ca l-as ierta.Mai ales ca sunt genul care ofera totul, lasandu-se pe sine pe plan secund fara sa cer acelasi lucru.Nu mi se pare corect.De durere nici nu mai vorbesc.
As vrea sa spun ca odata afland as sterge tot si m-as ridica noua si infloritoare indemnata de josnicia celui care a fost totul pt mine.Dar stiu ca nu ar fi asa ci intinsa m-as indrepta spre nopti albe, caderi si ganduri negre.
Nici macar sa ii platesc cu aceeasi moneda nu ma gandesc.Nu ii vad rostul, ca nu m-ar face sa ma simt mai bine.
Nici crize.
Pur si simplu as pleca.Si asta necesita multa putere,pe care sper ca o voi avea daca va fi nevoie.Pt ca eu zic ca daca a facut-o, o va mai face.
si asa fara un pic de control impus pot sa devin paranoica caci alui meu ii cam fug ochii..nici nu vreau sa stiu cum as fi vazand cum ii "fuge" si mana.
Ori daca as ierta nu as trai mai bine cu nelinistea fiecarui moment in care e plecat, cu neincrederea si ideea ca tot ce am dat cu toata fiinta mea a fost odata calcat in picioare.
sileriki spune:
eu sunt adepta ce nu stiu nu ma doare dar...., as simti daca ar fii cineva intre noi , si atunci nu ar fii pace , nu as accepta compromisuri , pt ca eu dau totul din mine sa avem o casnicie frmuoasa , fac in asa fel sa fiu o sotie intelegatoare ,
il iubesc si stiu ca si el imi dovedeste zilnic prin felul lui de a vorbi , de a fii , nu putem trece unul pe langa celalt fara sa ne dam macar un pupic , si asa e de 13 ani .
nu as mai putea uita in ochii lui , mi-ar fii rusine in primul rand fata de el si dupa aceea de mine ....