Ce faci daca te inseala?

anyella spune:

un lucrator care ne etansheiza geamurile acum ceva timp din gresala a scapat silicon pe par...rezultatul:tuns la nr.1,aproape chel,mi se pare soltutia perfecta pt el sau ea

aniela

LauraFlo spune:

Eu una daca as afla ca ma inseala, nu i-as face bagajul, i-as face viata un calvar, zi de zi , noapte de noapte...macar o perioada ca nu ma vad prea mult in postura asta.

Sa plece si sa fie fericit ????? Cu alta ???? Pai daca am aflat eu sigur stie "tot satul", iar prostia se plateste...din greu. Daca ar fi indragostit de cealalta, n-ar suporta s-o lasa in postura de amanta si ar spune "nevasta, asta e, trebuie sa ne despartitm" si as intelege, as suferi dar as intelege. Daca nu mi-ar spune inseamana ca nu ar fi indragostit, ci doar "curios" sau poate plictisit si asta iarasi merita pedeapsa !

Poate e o reactie anormala, dar acum asa gandesc ca ar merita; peste ani, sau (daca va fi cazul) cand voi afla nu garantez ca asa asa reactiona.

liliac1 spune:

Cred ca mai intai as plange, as plange pana as seca!
Apoi mi-as propune o discutie cu el. Acum , nu as putea sa apreciez care ar fi tonul, cu toate ca mi-as impune sa fiu calma si sa inteleg unde s-a gresit, daca eu sunt vinovata, daca el n-a mai gasit acasa tot ce si-ar fi dorit...
Orice ar fi, as vrea sa stiu adevarul, chiar daca as suferi...

Liliana& Andra-Maria

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

Alex2 spune:

quote:

---

Originally posted by LauraFlo
Eu una daca as afla ca ma inseala, nu i-as face bagajul, i-as face viata un calvar, zi de zi , noapte de noapte...macar o perioada ca nu ma vad prea mult in postura asta.

---

Ar insemna sa te chinui inutil si pe tine, nu vad rostul. Scuze de comentariu dar asa consider eu.

Probabil in situatia cand suntem inselati suntem plini de resentimente de furie si nu putem gandi si vedea rational situatia. Poate omul a avut motivele lui/ei, desi nu exista justificare. Dar poate in situatia aceea el/ea asa a simtit. Nu spun ca as putea eu personal trece peste o tradare confirmata, dar pot spune ca apreciez si respect pe cei/cele care pot. Dumnezeu ne indeamna la iertare, pana chiar si a celui considerat dusman (departe de mine de a tine acum o predica) si tocmai de asta am un sentiment de respect ptr persoanele care nu judeca, sau judeca si iarta. Indiferent daca relatia continua sau nu. Ptr ca sunt cazuri de ambele parti, si cand relatia continua dar nu exista iertare, si cand relatia nu continua, dar greseala a fost iertata. Eu apreciez iertarea (nu neaparat continuarea relatiei).

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

miau-miau spune:

de data asta as multumi Cerului ca m-a scutit de luni de zile de investigatii si timp consumat, nervi si in plus, de data asta, fiindca am ani buni de relatie la activ, as lasa violenta la o parte si as suge la tzitza sentimentului de vinovatie pe care stiu ca-l va avea acum, de data asta. As folosi data asta, cu calm, ca sa-mi iau si eu oarece libertati ale mele. As folosi data asta ca sa infloresc si eu ca femeie si sa-mi caut un iubit al meu. Cu calm si in liniste, fara isterii si reprosuri. M-as bucura fiindca data asta ar vindeca de fapt datile trecute. Asta e adevarul, m-as bucura.

Fania spune:

Eu am intuit, am stat de vorba impreuna, a avut puterea sa recunoasca si atunci am decis sa ne gandim amandoi ce ne dorim cu adevarat. Nu l-am jignit, nu l-am acuzat ci am cautat sa inteleg ce l-a determinat sa faca acest pas si am cautat partea mea de vina. Am cazut de comun acord sa incercam sa o luam de la capat. L-am iertat, nu am uitat nici pana azi prin ce clipe de calvar am trecut si cum toata viata noastra s-a naruit intr-o secunda de adevar, dar l-am admirat pentru puterea de a recunoaste si pentru puterea de a cere iertare. Au trecut 6 ani de atunci si niciodata nu am mai deschis aceasta rana, nu i-am reprosat nicidata nimic si nici nu o voi face. Consider ca in 18 ani de cand suntem impreuna, o singura greseala poate fi iertata chiar daca m-a durut enorm. Culmea este ca sunt o fire foarte impulsiva si prima reactie a fost: DIVORT. Nu e bine sa iei hotarari care mai apoi le poti regreta. Ma felicit acum ca am facut alegerea corecta. E un tata minunat si un sot aproape perfect.
Nu cred insa ca as mai putea ierta a 2-a oara....Ar fi prea mult....iar sufletul meu deja are o cicatrice.

lucialu spune:

OFFFVa


nu mor caii cand vor cainii...

zepellina spune:

diana, nici eu nu inteleg...mai ales ca tu (sau eu) stiai, nu mai avea rost sa chinui pe cineva. Mie sincer mi se pare lipsa de bun simt si cruditate.
Mi s-a intamplat si mie, am asteptat, acum are cale libera si am inchis calea MEA, dar ma indoiesc ca ma lasa fara sa mai arunce niste sageti si dupa final.
Mai mult decat cruditate, mi se pare aberant , lipsa de logica si de orice (la mine). Nu a recunoscut desi statea la ea, am gasit-o si pe ea la el, iar acum dupa final ma suna sa imi spuna ca nu am luptat eu pt relatie, nu ca ar fi fost altcineva (zic : da , stiu, am vazut cu ochii mei)....

zepellina

MissParker spune:

Diana, eu cred ca aceasta nehotarare, cum spui tu, de a nu vrea nici in caruta nici in teleguta, este o trasatura de caracter foarte frecventa la majoritatea oamenilor, fie ca o numim nehotarare, fie ca o numim nesiguranta de sine sau lasitate... Oamenii se tem sa renunte la ceva fara sa fie siguri 100% ca primesc in schimb ceva mai bun (iar aceasta siguranta 100% e imposibil de obtinut, de aceea oscilatia permanenta), oamenii nu vor sa piarda nimic (de aceea tendinta de a merge vreme indelungata cu fundul in doua luntri pana cand se despart de una pt. cealalta), oamenii au temeri adanc inradacinate de a nu fi parasiti si intotdeauna vor sa se asigure din toate partile ca totul va fi ok (iar aceasta siguranta din nou e imposibila, caci viata e miscare continua, interactionezi intotdeauna cu oameni pe care nu-i poti controla) si tot asa...

Uneori e de vina caracterul urat, alteori doar slabiciunea si sechelele din copilarie. Culmea ironiei este (din experienta mea) ca de cele mai multe ori suferi mai mult din cauza unui om slab decat din cauza unuia rau. Macar cu ala rau stii pe ce pozitie te afli, iti dai voie sa fii intransigenta si nu te mai uiti inapoi, pe cand in fata unuia slab (care iti face rau) devii tu insati confuza emotional, incepi sa eziti, nu vrei sa-l ranesti (ca de, el a avut grija dinainte sa-ti fluture slabiciunile lui ca pe un drapel si sa te dezarmeze) si tot asa.

Eu zic ca in cazurile cand rana e mult prea adanca si pierderile nu sunt prea mari (de ex. daca nu exista copii etc.), e mai bine pentru o femeie sa se desparta de cel care a inselat-o si sa ramana ferma, respingand incercarile lui de impacare. Uite, eu i-am dat fostului sot in 1996 o a doua sansa, pt. ca el in 2001 sa repete figura cu o alta mandra care i s-a parut lui ca este mai pe gustul lui... La vreo 6 luni, dupa ce o daduse in bara si cu aia, ma complimenta ca ce bine arat (!) si ce mult m-am schimbat (!) si ce feminina am devenit (!) si efectiv il simteam ca - in ciuda faptului ca stia ca sunt fericita cu Bogdan - avea impulsuri sa ma vrea inapoi... si asta nu din iubire (ca n-a fost niciodata capabil sa iubeasca), ci pur si simplu fiindca ii era ciuda pe el ca a renuntat asa usor la "jucaria" lui cu care credea ca se va putea juca o viata intreaga... Sincer, nici daca nu l-as fi cunoscut pe Bogdan nu l-as mai fi luat inapoi, fiindca atunci cand soarta iti da un sut in fund, trebuie sa inveti lectia si sa mergi mai departe, iar daca te incapatanezi sa ramai pe loc vei mai primi multe suturi...

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

annmary77 spune:

Am citit tot ce s-a scris, toate parerile voastre. Sa va spun pe scurt povestea mea.Sotul meu m-a inselat. De curand chiar (acum vreo 4-5 sapt). Nu am avut nici cea mai mica banuiala. Nu se schimbase cu nimic, sau poate nu mi-am dat eu seama fiind ocupata cu piticul meu (sunt insarcinata in 8 luni).El a fost cel care mi-a marturisit adevarul. Pentru ca spune el nu mai putea supota minciuna.Am aflat la doua saptamani dupa ce s-a culcat ca ea. Mi-a spus atunci ca ma iubeste mult, ca a fost o ratacire, bla, bla bla.Sincer as fi preferat sa nu aflu, pe moment am fost derutata, data fiind situatia. La doua zile am fost chiar la judecatorie. M-a oprit sa intru chiar baietelul nostru de 4 ani care m-a sunat sa-mi povesteasca ceva si care este ffff atasat si de mami si de tati.Apoi m-am dus pe o banca in parc si m-am gandit .Am inchis toate tel de nu mai stia nimeni nimic de mine, si intrasera toti in panica. Am hotarat ca pt moment sa raman aici. Daca plecam probabil l-ar fi durut un timp apoi ar fi uitat mult mai usor probabil. Dar prin faptul ca ma vede zilnic nu fac decat sa rasucesc cutitul in rana.Nu mai pot avea incredere in el, nu stiu inca ce voi face in viitor, astept sa nasc si voi hotari dupa aceea. L-am rugat pt un timp sa se mute la parintii lui, dar stateam si ma intrebam zilnic daca nu cumva se vede iar cu cineva, asa ca l-am lasat sa se mute iar acasa, dar in camere diferite.Sa-i mai dau o sansa? Daca o comite din nou?Stiu ca viata e o loterie, ca altcineva mi-ar putea face la fel,dar...Inca il mai iubesc dar nu ii mai arat asta.Dormim in camere separate, l-am anuntat ca daca o sa am ocazia sa il insel cu altcineva o voi face .Stiti ce mi-a raspuns??? Ca atita timp cia e o aventura asa e normal, ca sa fim chit (am voie doar o data si gata), dar daca se tramsforma in ceva serios ar vrea sa stie si el. Acum e linistit pt ca stie ca nu o pot face, dar sunt curioasa daca ar avea acelasi pct de vedere si dupa ce imi revin dupa nastere. Oricum mi-am pierdut increderea in el si nu stiu daca o voi putea recupera vreodata.Imni doresc mult sa imi pot pastra familia (avem doi copii, 10 ani de casnicie in spate dar cand voi decide ca nu se mai poate recupera nimic din ce a fost voi divorta. Il vad cum se chinuie, chiar a avut tentative sa ma tina in brate, dar .....e prea devreme, inca curge sange din rana.