de ce mor copiii?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

anaisanais spune:

tora, zepellina,
imi pare rau daca am fost vehementa in exprimare, sunt convinsa de faptul ca sunteti oameni deosebiti, zau, vorbesc serios. Mi-am permis replica mai ''scurta'', pentru ca, la inceputul vietii acesteia , a mea, fara primul copil, au fost persoane care mi-au zis: du-te, draga, la biserica si cere-ti iertare de la Dumnezeu ca oi plati pacatele!
Nu stiu daca vreun parinte plateste pacatele proprii cu viata copilului, si refuz sa cred ca Dumnezeu este o forta punitiva nedreapta(altfel, de ce s-ar fi ''inventat'' judecata de apoi?), refuz sa cred ca Dumnezeu incearca parintii, le incearca credinta in El, prin moartea copilului acestora...

Acest ''de ce'' este sortit sa ramana fara raspuns, dupa parerea mea.. si poate este chiar mai bine, decat sa ''bricolam''raspunsuri care, oricum, nu vor schimba realitatea.
Un singur lucru vreau sa spun: in ziua in care a plecat copilul meu m-am rugat lui Dumnezeu si i-am cerut sa-mi dea putere sa nu urasc vinovatul si sa ma face pe mine ultimua mama care-si pierde copilul. Din experienta va spun: orice este mai bun decat moartea, in acest caz!
Asa ca: dragi mamici, bucurati-va de copii, aveti multa rabdare cu ei, nu va fie rusine sa-i imbratisati si sa le spuneti in fiecare zi ca ii iubiti, nu-i certati cand gresesc, ci explicati-le ce se poate intampla atunci cand fac greseli, nu-i abandonati, din niciun punct de vedere, pentru ca nu corespund standardelor fixate de voi(poate standardele sunt nerealiste)si, mai ales, multumiti-i lui Dumnezeu,ca El exista in fiecare zi langa voi si langa copiii vostri si ca va protejeaza, ca ne protejeaza pe toti!
Pentru toate mamicile(si pentru tatici, ca si ei sunt aici!)

ardeiash spune:

anais: imi pare rau daca te-am intristat... tare rau sa stii ..

am deschis acest subiect intr-un moment de furie.... cand am auzit de moartea lui roby.... si pentru ca mi-am pus mereu intrebarea : de ce sunt pe lumea asta copii bolnavi.. care nu le-aduc parintilor decat greutati.. si niciodata fericire//// ci numai simpla prezenta... nu le dau niciodata un zambet .... sau vreo recunostinta.. m-am gandit ca poate fac bine... insa nu am luat in calcul ca pot interveni parinti in suferinta. si imi cer scuze dac-am rasucit vreun cutit intr-o rana ....

ce e important .. este roby .. si alti copii ...ce nu au apucat sa cunoasca nimic din aceasta lume//// din pacate... dar cu siguranta Dumnezeu le-a dat un loc unde n ueste suferinta.. si asta e bine///

s-auzim numai de bine! si

hannen spune:

anais,
Nimic nu iti va alina durerea,totusi

Fetelor,nu va "incarcati" desaga cu ceva prea greu.Uneori vorbele noastre ne pot arunca in Iad chiar dupa o viata intreaga de fapte bune.Vorbele cintaresc tare greu!
Spunind ca nu a fost in planul lui Dumnezeu moartea si boala e egal cu a spune ca Dumnezeu a gresit,deci nu este perfect.Curios,credinciosii aproba cu si
Dumnezeu nu este nici nedrept si Dumnezeu nu pedepseste un suflet nevinovat pt. pacatele altuia,asa ca nu va chinuiti cu gindul ca pruncii vostrii sau altii au platit pt. pacatele parintilor.
Fiecare suflet are un termen.Fiecarui embrion ii este scris daca sa se nasca,cum,ce fel , unde si cit traieste.
Noi plingem pt. cei dusi ,dar oare nu le este mai bine acolo unde s-au dus,linga cel care i-a creat?
Sunt ei ai nostri?Sau sunt ,ca noi toti de fapt,ai lui Dumnezeu?!?
Poate ca noi urim un lucru(cum ar fi in cazul acesta moartea) dar poate ca acel lucru e cel mai bun pt. noi /cei dragi noua,la momentul respectiv!
Voi credeti ca Dumnezeu vrea sa ne provoace suferinta?Sau voi credeti ca un suflet zice "cred!" ,fara ca credinta sa-i fie testata???
Pt. toate mamicile si nu numai

Rufus spune:

quote:
Originally posted by anaisanais

tora, zepellina,
imi pare rau daca am fost vehementa in exprimare, sunt convinsa de faptul ca sunteti oameni deosebiti, zau, vorbesc serios. Mi-am permis replica mai ''scurta'', pentru ca, la inceputul vietii acesteia , a mea, fara primul copil, au fost persoane care mi-au zis: du-te, draga, la biserica si cere-ti iertare de la Dumnezeu ca oi plati pacatele!
Nu stiu daca vreun parinte plateste pacatele proprii cu viata copilului, si refuz sa cred ca Dumnezeu este o forta punitiva nedreapta(altfel, de ce s-ar fi ''inventat'' judecata de apoi?), refuz sa cred ca Dumnezeu incearca parintii, le incearca credinta in El, prin moartea copilului acestora...

madalina

Si eu am zis ca nu raspund la subiect...numai sa ma gandesc la asa ceva si mi se inmoaie genunchii. Mereu i-am privit pe cei care le mor copiii ca pe niste supraoameni, ca un om normal nu poate rezista la asa ceva.
Si nici eu nu vreau sa supar, insa, daca suntem credinciosi, trebuie sa tinem cont si de lucruri pe care ni le explicam mai greu. Fara a putea da citate din Biblie, si eu cred ca platim greselile parintilor si, atentie, ale bunicilor si ale intregului neam.
Nu inseamna ca trebuie sa traim cu securea deasupra capului, ci doar ca nu trebuie sa lasam "treburi" nerezolvate in viata noastra.
Pentru credinciosi, a merge la biserica nu inseamna doar atunci cand ti se intampla ceva, ci permanent, cu o frecventa care tine de la om la om, pentru a te ruga ca mila Domnului sa vegheze asupra familiei tale.
Un copil mort, mai ales mic, este un ingrozitor mesaj trimis parintilor. E greu in acel moment ca acestia sa priceapa ceva (desi unii o fac). Poate mai tarziu o vor face?
Atata vreme cat nu stim cu exactitate, dar ne face placere sa credem ca, mai ales un copil, dupa ce moare, ajunge direct langa Dumnezeu, de ce sa nu credem ca el de fapt s-a nascut ca sa ne indurereze pe noi, pentru cine stie ce motiv?
Oricum, ingrozitoare ganduri...

poze multe cu noi

Ana a implinit un an

2006

2007

lilianasoare spune:

Hannen, nu stiu ce se spune in Coran, dar in Biblie se spune ca Dumnezeu a avut in plan si, prin urmare, a creat o lume perfecta, fara boala sau moarte. Acestea au aparut ca o consecinta a pacatului originar, a optiunii omului, nicidecum ca ar fi fost in planul lui Dumnezeu pentru omenire. Prin urmare, e alta mancare de peste
In principiu, eu cred ca Dumnezeu are pentru noi tot ce este mai bun. In acelasi timp, nu pot sa neg faptul ca poate ingadui anumite lucruri cu un scop pe care e posibil sa nu-l intelegem pe moment: o apropiere de El, o evolutie spirituala, sprijin pentru cei care trec prin situatii similare etc.

Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori

denizel spune:

quote:
Fara a putea da citate din Biblie, si eu cred ca platim greselile parintilor si, atentie, ale bunicilor si ale intregului neam

Rufus, iti respect opinia, dar daca ai citi putin anumite pasaje din Biblie, ti-ai da seama ca nu e asa :-)
Copiii 'platesc' pentru greselile parintilor, nu asa cum le place multora sa creada, ci cumva mult mai logic si de inteles:-)
De ex., daca un parinte face grave greseli de educatie sau daca prin metodele pe care le aplica, aduce vatamari copilului, e clar ca acel copil va plati pentru greselile parintilor lui, in sensul ca toata viata va fi marcat de consecintele acestor greseli.
Sau daca parintele este un om care face mult rau semenilor, desigur ca va face mult rau si in familia lui, si copilului lui, deci el, copilul, va suferi la randul lui din cauza parintelui, mai precis din cauza relelor pe care le-a indrepatat parintele asupra lui, a copilului.
Deci nu se aplica teoria atat de des folosita ca daca, spre exemplu, cineva a suparat pe altcineva si i-a creat neplaceri, copilul va suferi drept pedeapsa pentru raul facut de parinte acelei alte persoane. Asta tine mai mult de superstitii si alte 'mituri' decat de Dumnezeul Bun in care cred ca si tu iti pui nadejdea :-)

In alta ordine de idei, perfect de acord cu lilianasoare

!!!!

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.

hannen spune:

quote:
Originally posted by lilianasoare

Hannen, nu stiu ce se spune in Coran, dar in Biblie se spune ca Dumnezeu a avut in plan si, prin urmare, a creat o lume perfecta, fara boala sau moarte. Acestea au aparut ca o consecinta a pacatului originar, a optiunii omului, nicidecum ca ar fi fost in planul lui Dumnezeu pentru omenire. Prin urmare, e alta mancare de peste
In principiu, eu cred ca Dumnezeu are pentru noi tot ce este mai bun. In acelasi timp, nu pot sa neg faptul ca poate ingadui anumite lucruri cu un scop pe care e posibil sa nu-l intelegem pe moment: o apropiere de El, o evolutie spirituala, sprijin pentru cei care trec prin situatii similare etc.

Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori

liliana,am inteles .In Coran spune ca "fiecare suflet va gusta moartea" si mai spune ca noi oamenii ,nu L-am asistat pe Dumnezeu la creatie ca sa stim ce si cum a avut in plan .
Deasemenea mai spune ca fiecare suflet va plati pt. pacatele lui si ca nici un suflet nu va fi impovarat pe nedrept cu pacatele altuia.
Ca Dumnezeu este CEL MILOSTIV,INDURATOR!
In religia mea nu exista conceptul de pacat originar.
Adam a gresit dar a fost iertat pt. ca Dumnezeu l-a invatat cum sa se roage de iertare.Nu-i asa ca-i minunat?Chiar ca il putem numi CEL MILOSTIV, INDURATOR!!!

Cristina_C spune:

Moartea unui copil este cea mai mare tragedie posibila. Sa ne fereasca Dumnezeu!

Nu exista nici un raspuns la intrebarea "de ce?" tocmai pentru ca este un lucru lipsit de sens, absurd, inexplicabil. Ceva impotriva naturii. Toti murim, dar normal ar fi ca batranii sa se duca inaintea tinerilor si astfel niciodata copiii nu ar muri inaintea parintilor.

Cristina

BEST OF ROBERT
Cresc...

anaisanais spune:

Pana la urma, indiferent ca suntem sau nu credinciosi, ca suntem sau nu intelepti, trebuie sa acceptam ca '' din tarana venim, acolo ne intoarcem'', unii mai devreme, altii mai tarziu, in functie de menirea noastra pe pamant. Ca si boala, si moartea este nedreapta, atunci cand este vorba de copii, drept care cei care traiesc experienta bolii/ mortii copilului propriu ,vad lumea cu alti ochi, cred. Si ca sa fiu sincera pana la capat: nu mi-am dorit sa vad lumea cu ochii de acum, asa cum nu doresc nimanui nici macar sa-si imagineze cum este sa vezi lumea cu alti ochi.
Un parinte care spuravietuieste copilului este, oricum, mutilat pentru totdeauna, asa ca s-ar putea sa fie mai sensibil la diferite afirmatii, absolut nevinovate. In consecinta eu cer iertare ,in numele parintilor mutilati, daca reactiile noastre supara sau sunt uneori mai ''dure'', sa stiti ca nu asta dorim, dar se intampla ca durerea sa fie mai mare decat puterea de autocenzura!