Durerea unei pierderi de sarcina (18)
Raspunsuri - Pagina 10
Chantal spune:
Lariana, ce ma bucur ca mai scrii pe aici! Sper ca esti bine. Te 
Michelle .
Della spune:
Dragele mele, iar am revenit. Bine-nteles, nu sunt capabila sa mai tin pasul cu voi, si-mi pare rau 
. Incerc sa citesc in urma si pana ajung la sfarsit, nu mai am timp de raspuns s.a.m.d. Acuma incep prin a scrie despre mine. Inainte, totusi, vreau sa felicit pe cele care serbeaza diverse aniversari: II liniute, zi de nastere, onomastica, x ani de casnicie si tot ce am putut uita. CVa pe toate. Tot acuma vreau sa salut noile prietenute de pe aceasta lista. Sa va dea DD sa va reveniti cat mai repede dupa pierdere si sa o luati cat de curand de la capat 
.
Despre mine, pot spune, ca sunt bine. Sotul meu se reface f incet. Miercuri merge iar la control si sa vedem ce zice dr. Mai are de luat 5 injectii (i le dam din 3 in 3 zile). Multumesc de laudele aduse Robertei, este intr-adevar nascuta pt. a deveni medic (zic eu). De-o cam data vrea sa fie medic veterinar - eu zic ca e super! Cola este o spendoare de catea, si este f isteata. De cand o avem, copiii s-au schimbat foarte mult: se exteriorizeaza - ceea ce zic eu ca este bine; Richie a prins curaj si face mult mai multa miscare, calculatorul ajungand pe locul 3-4 in topul activitatilor lui zilnice; Roberta a devenit mult mai responsabila. Ce sa mai zic, eu simt ca dau din mine supararea prin dragoste. Este greu de explicat, va dau un exemplu: am venit stressata de la servici, suparata, si vazand-o pe Cola, am inceput sa o mangai si sa o "smotocesc" si toata supararea mi s-a transformat in zambet si dragoste, iar Cola a fost si ea multumita ca m-am ocupat de ea. Pai, cam asa cu catelusa noastra draga.
Alt subiect, deloc neimportant, este ca se apropie aprilie 
. M-da.... mai am un pic si tr. sa ma hotarasc... Am emotii, mi-e extraordinar de frica, ca prin decizia mea sa procedez corect. Am dubii de tot felul, pentru ambele variante.
1. Daca decid in a face pasul, mi-e frica sa nu o patesc in vre-un fel sau altul, adica sa nu se opreasca in evolutie ca datile patite, si daca nu se opreste, sa nu nasc un copil cu probleme, vcare sa afecteze viata copilasilor mei cei mari. In cazul descoperirii unei anomalii, nu stiu daca asi putea decide sa intrerup sarcina. M-au speriat cu aceste posibilitati... Voi stiti foarte bine ce gandesc...
2. Daca decid in a nu face pasul, mi-e frica ca am sa regret toata viata, ca nu am acordat sansa de a se naste copilasul pe care l-am visat in copilarie. Stiu, de asemenea, ca "nu regretam cu adevarat decat ceea ce nu am avut curajul sa facem".
E aiurea, inca tot mai astept un semn ceresc. Inca tot nu stiu daca ceea ce-mi doresc este egoism sau nu. Voi sunteti cele care ma intelegeti cel mai bine, de aceea scriu aici tot ceea ce-mi framanta sufletul si gandurile. Ter imi doresc sa fiu insarcinata, cu atat mai mult, ca si in copilarie, cand ma gandeam, asa, ca toti copiii, la viata mea ca adult, imi doream o familie astfel: 2 copii, o fata si un baiat (pe care deja ii am!), si asa, spre 40 de ani (acuma implinesc in mai 37) inca un copilas, ca sa nu ramanem singuri cand astia doi pleaca la casele lor 
. Astfel de ganduri ma framantau deja pe atunci. Ce zici Flavia? Ca tu esti cu visele. Asa-i ca visele au scopul lor? Asa-i ca trebuie sa credem in vise?
Doamne... Abia astept sa vad ce parere aveti voi despre "tampeniile" pe care vi le-am scris.
Inchei acest raport despre mine si incerc sa va raspund macar la cateva, intr-un alt mesaj, imediat. pt fiecare.
P.S. Sefa, numita de acum incolo
, incerc sa nu ma afecteze precum a reusit luna curenta. Sunt suparata ca cu toata experienta mea, ma mai las afectata de astfel de specimene.
Della spune:
Michelle iubita, nu mai fii ingrijorata, oricum maiai putin si o sa afli daca esti cumva graviduta. Oricum, pana atunci, iata parerea mea. Faptul ca la radiografia dentara ai avut pe tine acel sort, este FFF bine! Nu te mai ingrijora, din acest punc de vedere riscul este minim, asi zice eu aproape inexistent. Cat despre anestezie, iti mai spun ceva. Dat fiind faptul ca daca este sa fii insarcinata, sarcina tr. sa fie fff mica, ea inca nu este fixata bine, si, deci, anestezicul nu are cum sa ajunga la bb . La inceputul sarcinii, exista cateva zile (nu stiu exact cate), cand bb este in perfecta siguranta, cand nu-l potae afecta nimic, pt. ca inca nu este "in legatura" cu tine. Nu stiu daca intelegi ce incerc sa-ti scriu, pt. ca ma grabesc fff tare si scriu fara sa ma gandesc prea mult. Concluzia este defapt o singura fraza:
BB, la asa sarcina mica (cateva zile) nu poate fi afectat de nimic!, cel putin mie asa mi sa explicat candva.
In incheiere pe sufletul tau indurerat si plin de griji. Daca este sa fie bb, mai mult ca sigur ca l-ati primit spre a va aduce bucurie in suflete si absolut sigur totul va decurge bine.
Della spune:
Cristina felicitari pentru bb cel miscaret . Doamne ce bine este sa-l simti cum misca, si sa si-l vezi! pe burtica miscatoare 
. Tu acuma faci scoala de soferi? Ce curaj! Eu nu am permis de conducere, cu toate ca ar fi bien, nu am curajul si nici nu ma atrage sofatul. Cu atat mai mult admir lumea care conduce. Iti doresc o sarcina usoare in continuare.
Della spune:
Cristina26, esti o fata cu mult curaj si dragoste de viata! Ma bucu foarte mult ca gandesti asa, ca iei viata precum este . Sunt total de acord cu tine: trebuie sa incerci! Sunt foarte curioasa de sfatul pe care mi-l dai mie, legat de inca o sarcina, la varsta mea, cu antecedentele mele. Eu, de cand am pierdut bb-le de dupa Roberta, la 17/18 s (opria in evolutie), gandeam ca nu doresc sa fac aminocenteza, pt. ca nu asi avea oricum puterea sa decid sa avortez, in cazul in care ar reiesi ca copilasul meu are sd sau orice altceva. Citindu-te pe tine, despre chinurile prin care a trecut micutul Paul si bine-nteles tu si sotul tau, m-am pus pe ganduri si nu mai stiu ce asi face. Poti sa-mi spui, te rog, parerea ta? Chiar daca in privat, sau cum vrei tu. Eu, ma bucur ca te-am cunoscut si te admir pentru puterea pe care o ai. Esti un exeplu pentru mine. Bine-nteles, noi toate suntem un exemplu pentru noi toate . Defapt, tocmai de aceea ne intelegem asa de bine .
Si inca ceva ce tot nu am reusit sa scriu, desi mult mai demult am vrut. Cristina26, m-am uitat la pozele tale, si subscriu si eu la ce au scris fetele: esti fff frumoasa 
.
Della spune:
Flavia felicitari pentru cei 9 ani de casnicie . Asa-mi place sa te citesc! Esti plina de optimism si de energie . Asa si trebuie. Am citit ca ai sortat hainutele, ai aranjat camera lui Dominic. E super! Abia asteptam momentul acesta, si acuma cu ultima sarcina... Dar, hai sa nu ne intristam, privim inainte. Dar daca, si eu, in curand, ma voi alinia voua . Doamne, ce bine ar fi.
Da, si eu am pribleme cu sefa, scuze, , ca doar am zis ca asa o voi pomeni. in acest sens, am si pornit spre a schimba ceva, si anume, saptamana aceasta incep un curs spre a deveni agent de asigurari de viata la ING. Nu pun prea mult suflet in visul asta, dar incerc. Directorul de aici ne este prieten si daca el vede succes in acest domeniu, cine stie. Cine nu incearca nu castiga. Oricum, munca asta o voi face inafara orelor de serviciu.
Apropo, m-am uitat si la pozele tale. Esti si tu foarte frumoasa. Sotul tau cred ca este tare mandru ca are asa o sotie 
, si asa o famile model. Mai ai putin si ai sa-l tii pe bb in brate. Doamneeee, ce trece timpul.
cristina26 spune:
Della, iti multumesc mult pentru mesaj si pentru vorbele bune.
Ce cred despre un nou copil la varsta ta? Statistic vorbind sansele tale de a avea un copil fara sd sunt cu mult mai mici decat ale mele. Asigurarea ca cineva va avea un copil daca este gravida, sau ca il va avea sanatos, nu exista. Eu daca asi fi in locul tau si asi fi visat, de cand ma stiu, sa am copil mic si doi mai mari, cred ca asi face si copilul mic. Daca te decizi sa faci asta iti recomand sa iei viatine si acid folic (asa cum se ia cand esti gravida) inainte cu 3 luni de a ramane gravida si sa le continui toata sarcina.
Sincer ma ingrozeste gandul ca daca asi fi gravida cu urmatorul bebe si sa aflu ca are ceva rau cu el/ea (vorbesc de unele sindroame sau paralizie). Dar din punctul meu de vedere, trebui analizat ce calitate de viata va avea bebelusul. Iar daca viata bebelusului este doar un chin care nu se mai termina, atunci cred ca asi decide sa nu il tin. Dar daca ar putea avea o calitate de viata destul de buna, atuci eu cred ca asi tine copilul.
In ceea ce il priveste pe Paul, stiu ca a trecut prin multa suferinta dar cred ca a fost si fericit. Ma bucur mult ca nu am aflat ca este bolnav cand eram gravida. Ma bucur mult ca l-am avut pe micul meu baietel. Ma bucur ca am avut oportunitatea sa fiu mamica lui. Stiu ca suna nebuneste, dar este ceea ce simt. Daca nu il aveam, eram alta fel de persoana. Paul mi-a dat o lectie de viata si ii multumesc pentru asta. Sa nu uit sa percizez si de momente fericite. Imi amintesc ca dimineata cand ne trezeam ii adminstram mancarea si medicamentele apoi ne apuca dansatul. Puneam muzica si valsam amandoi. Era atat de minuat... Chiar inainte de a merge la spital a inceput sa rada daca il pupam asa de multe ori pe obraz si multe altele.
Tu faci ce crezi ca este bine pentru tine si pentru familia ta. Vorbeste si cu sotul tau sa vezi ce zice si el. Mult noroc!
What we have once enjoyed we can never lose... all that we love deeply becomes a part of us" - Helen Keller
Cristina mama ingerasului Paul
Va rog aprindeti o lumanare in amintirea bebelusului meu Paul
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=b2d4d0366fd97a7fe09e3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet
18+ 
poze cu fetita si cu mine
catty spune:
Buna dragele mele,
In primul rand vreau sa va spun ca imi pare sincer rau pt toata suferinta prin care a trebuit sa treceti. V-as fi f recunoscatoare daca m-ati primi si pe mine in grupul vostru. Majoritatea dintre voi stiu povestea mea, dar pt a nu se supara moderatorii nu o sa o mai repet. Exista insa un subiect postat de mine saptamana trecuta in care am scris exact ce se intampla cu mine.
Ieri, 24 febr 2007 am eliminat ce a mai ramas din copilasul meu. De cca 2 saptamani am niste scurgeri roshu-caramizii inchis si de joia trecuta a inceput sa curga si sange, destul de putin dar curgea. Vineri noaptea m-au apucat niste dureri cumplite pe mijlocul burtii plus dureri de coloana. Ziceam ca imi baga cineva cutitul in mine si la fiecare 5 min ma taia din ce in ce mai adanc. Tot atunci a inceput si hemoragia. Sambata am avut dureri f mari de nici nu puteam respire si la pranz cand am mers la toaleta, am simtit ca ceva s-a rupt din mine. Cand m-am uitat am observat ca un fel de bucata de piele de forma unei boabe de fasole, de cca 2,5 cm lungine si cca 1 cm latime, care la o parte avea o alungitura, ca si cum fusese prinsa de ceva. Am simtit ca mor, Mi-am dat seama ca ceea ce vedeam eu era ceea ce mai ramasese din copilul meu. Dupa aceea hemoragia s-a oprit dar au ramas scurgerile obisnuite. Imi venea sa urlu si sa sar la gatul alora care mi-au facut ultimul beta hcg cu rezultatul 0. Am acum mustrari de constiinta. Ma gandesc daca nu as fi putut face ceva sa ii dau o sansa copilului meu sa traiasca. Poate daca mi-as fi ascultat instinctele nu s-ar fi ajuns aici. Nu am avut forta sa imi arunc copilul la gunoi. Era mort, e adevarat, dar este copilul meu indifferent de modul in care arata. Initial am vrut sa ma duc si sa il ingrop alaturi de bunicul meu, dar vreau sa il simt aproape, asa ca o sa il ingrop in casa in ghiveciul cu crin imperial, in speranta ca de cate ori va inflori copilul meu o sa imi zambeasca si o sa isi aminteasca de mine.
Nu vreau sa credeti ca sunt nebuna, numai ca vreau sa simt aproape de mine cea mai importanta persoana din lume.
Va pup si sa va dea DD forta sa treceti peste toate. Eu sincer nu stiu cat timp sa o sa imi ia sa ma linistesc.
catalina
"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"
iazminn spune:
Doamne, Catty! Imi pare asa de rau de tine incat mi-au dat lacrimile cand am citit. Sa-ti dea D-zeu putere sa mergi mai departe.
P.S Si eu am trecut printr-un moment asemanator in urma FIV-ului facut anul trecut.
L5845 spune:
catty, draga de tine, imi pare tare rau pentru suferinta ta. Sa stii ca oricum DD are grija si de tine si de fetele care au trecut prin experiente similare si de fapt DD are grija de noi toti, ca oameni. Incearca sa te linistesti si sa te gandesti ca exista undeva un copilas care abia asteapta sa devii mamica lui. Fii puternica si mergi mai departe, ca va veni soare si pe strada ta, fii sigura de asta. Iti doresc din tot sufletul multa sanatate si putere sa fii bine si 
la DD sa fie bine pentru toate cele care au perdut un sufletel, precum si pentru cele care se chinuie sa devina mamici.
Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE!
Lau-Meli 