Ajutor - Remedii pt metastaze (2)
Raspunsuri - Pagina 12
CrisaS spune:
Am citit tot subiectul si ...am plins, inca mai pling. M-a impresionat mult povestea Crinutzei , din pacate sintem cam in aceeasi situatie se pae ca ne-am pierdut fiinta cea mai draga cam in acelasi timp si de aceeasi boala cumplita. Dumnezeu s-o odihneasca Crinutz si pe mami tau si pe mami meu si sa ne vegheze de acolo de unde sint ele.
Uitindu-ma la subiectul actual remedii la metastaze..nu cred ca exista . Sincer. Cuasta m-am confruntat si eu(adic amama)..neo de sint stadiul 3A , chimioterapie cobaltoterapie operatie la 10 luni apar metastaze osoase se rupe femurul , dupa 3 luni apar metastaze hepatice, iar chimioterapie, in zadar , face metastaze coronariene, mi se da cumplita veste ca nu se mai poate face nimic si ca va mai trai un an maxim(asta imi spuneau ei pe 15 ianuarie 07!!!!) si pe 11 februarie mama merge la ceruri. Acum ea si-a gasit linistea, eu inca nu.
Numai bine,
Crisa
Crinutz spune:
Multumesc CrisaS pentru gandurile tale si sa dea Dzeu sa le odihneasca in pace si sa le fie bine acolo. Nici eu nu mi-am gasit linistea si nu o sa mi-o gasesc niciodata probabil. Poate in timp se va mai atenua un pic durerea si deznadejdea. Sincer acum nici eu nu cred ca exista vreo sansa pentru aceasta boala mai ales pt metastaze. Daca as mai trece odata prin asta probabil ca as spera din nou dar....sper sa nu mai trec niciodata prin experienta asta. Si nici voi. Ne-a ajuns toata suferinta asta.
Voi cum treceti peste dorul de "ei"? Ca uneori e cumplit.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
CrisaS spune:
Hm...la inceput a fost relativ ok, bine , ok..in sensul ca am fost ocupata cu pregatiri cu cumparaturi pomeni si avind in vedere ca sint singura la parinti am fost asa ca anesteziata. Apoi dupa pomana de 40 de zile am revenit acasa in NY, si au inceput chinurile. Dar chinuri groaznice nu pot dormi asta e principal ma culc numai la 3, 4 dimineata sint chiauna. Nu pot adormi si di cauza ca in secunda in care pun capul pe perna incep sa se deruleze toate filmele din ultimele saptamini , ceea ce e cumplit. O am in fata ochilor exact cum s-a intimplat. Am facut o depresie cumplita mi-e frica sa nu ramin singura , mi-e teama , pling foarte mult. Intre noi a fost si o legatura exagerata mama-fiica.Si cind ma apuca dorul..ma ''ustura'' efectiv sufletul daca pot spune asa , nu am mai simtit senzatia asta pina acum, si ma uit pe poze si am niste filmulete si ma uit pe ele...si uneori ma mai rog sa-mi apara in vis si cind ma rog imi apare. Si cu filmuletele si in vis ce-o mai pot vedea ''vie''. Oricum nici eu nu mai vreau sa trec prin asta , desi o sa trebuiasca sa mai trec o data , dar sa fie cit mai tirziu. Si e tare greu sa fii singur la parinti.
Numai bine,
Crisa
danyalo spune:
Buna fetele mele dragi
Am tot stat in umbra ...am citit dar nu am avut puterea de a scrie un rand!
noi o ducem f.f.f. rau...sora mea e prastie cu nervii...isi revine greu.... a mai slabit desi mananca( are 42 kg la 1,55)... o sufla vantul pe drum...s-a dus la servici ca acasa ar fi innebunit... ne apropiem de parastasul de 40 de zile( sambata).
Eu insa...care am fost aproape de ei ... si care am pus la suflet tot...fiind mai tare/ rezistenta...se pare ca am cazut...usor-usor.
Cert e ca am luat asupra mea toate problemele...am incercar sa ajut...m-am zbatut sa caut remedii... care vorba voastra... nu exista... decat usoare ameliorari...sfarsitul e acelasi mai devreme sau mai tarziu.
Eu am facut un tratamenet de fertilizare in vitro care a coincis cu moartea cumnatului...mi-am reprimat multe...ca sa nu daunez bebeilor...insa stressul acumulat... tensiunea... durerea...m-au doborat...nu am reusit... am tinut in mine tot..nu am putut plange deloc...si acum ma aflu intr-un impas... nu dorm de vreo 2 luni decat 1-2 max. 3 ore...chinuite..visez toate rudele decedate in ultima vreme... ma urmaresc in somn...si nu pot iesi din starea asta...plus esecul cu fertilizarea!Am fost la psiholog... mi-a zis depresie medie...anxietate, nevroza... dar nu m-am mai dus ca e destul de scump si chiar nu-mi permit acum!
Simt dureri in tot corpul...teama mi-e ca sunt induse pe sistem neuro-vegetativ...i-mi caut boli...cand am cea mai mica durere sunt aproape convinsa ca am cancer... ma chinuie in gandurile mele...incerc sa ies...dar nu pot...am pus prea mult la suflet tot...am acumulat toate franturile povestite de voi...si acum sunt la pamant cu nervii!
Nu stiu cum sa ies!
Cerasela...te rog sa ne mai scrii... si eu ma simt rau...din pacate nici eu nu am procedat bine...la cea mai mica durere imi caut boli pe net...si tragedia este caci chiar cred ca le am! Incerc sa nu mai intru pe net...sa-mi infranez pornirile..e greu...dar imi dau toata silinta!
Imi pare rau ca intru sa va spun dintr-astea...mai ales ca sunt destule persoane care cauta tratamente- leacuri minune....sincer...cu mana pe inima am crezut in ele...acum dupa...nu mai cred in nimic...
Cred ca ar trebui un subiect separat in care sa dezbatem problemele - ranile fizice sau psihice de dupa...caci acelea se vindeca din pacate f.f. greu...sau nu se mai vindeca niciodata!
Scuzati-ma ca m-am intins dar simteam nevoia sa ma descarc...si aici mi s-a parut cel mai bun loc...
Va imbratisez cu drag...pe cele- cei care acum plangeti dupa cineva drag...iar pe cei sau cele care cauta un tratament sau o vorba buna de incurajare... o vor gasi...sunt oameni care scapa... pt. un an...doi...cinci...zece...doar DD hotaraste!Noi suntem prea mici!
dany
ingridnen spune:
danyalo, imi pare rau ca te-a doborat stresul..nici nu-i de mirare la cate s-au intamplat in ultima vreme.
Ar fi bine sa faci o psihoterapie combinata cu medicamentatie antidepresiva... cam astea se recomanda in Occident... dar e greu de gasit un psihlog/psihoterapeut bun si costa...
si eu as avea nevoie... am si eu diverse probleme de sanatate care de fapt se pare ca nu au cauza organica... dar tot mereu intervin alte probleme financiare, alte prioritati... si aman mereu
Sanatate multa si incearca un tratament, "chestiile" astea nu trec de la sine
Ingrid si Cristi 4 ani si 4 luni
CrisaS spune:
danyalo treci prin ce trec si eu stari de anxietate , frica, teama , si ginduri negre. Visez morti si nu exista noapte lasata de la Dumnezeu sa nu adorm plingind .Ma inteapa inima efectiv.Eu am fost aici la medic sa-i spun de starile mele.Mi-a zis ca e clar depresie.Dar in cazul meu mi-a spus ca nu are sens sa iau pastile ca astefel de depresie se trateaza cu trecerea timpului.Si am sa incerc sa-l ascult si sa ma autoeduc , dar e foarte greu. Oricum am ajuns sa urasc noaptea.
Va doresc numai bine,
Crisa
danyalo spune:
Fetelor
Va multumesc pt. gandurile voastre bune!
E tare greu!
Pb. e ca eu nu pot sa plang...decat in prezenta strainilor( sau nu neaparat...sa nu fie rude)... plang....imi spun oful...si parca mai trece un pic...
Dar e tare-tare greu!
In 2004 a murit tata( AVC), in 2005 mi-au murit la distanta de 3 sapt. o verisoara de 20 ani de cancer, un var de 32 ani de hidrocefalie...
In 2006 a murit bunica din partea tatalui... iar acum cumnatul de cancer la 29 ani!Toate astea mi-au pus capac...desi sunt o fire puternica si f. luptatoare!
acum incerc sa ma ridic de jos..sa ma autoeduc....stiu ca forta e la mine.....dar e tare-tare greu!
Va doresc si voua ce-mi doresc mie: PUTERE, VOINTA... sa trecem peste! Oricum de uitat nu v-om uita NICIODATA!
Cu drag va imbratisez
dany
CrisaS spune:
Am fost la acel medic pentru a-mi da ceva sa pot dormi mai bine si fara cosmaruri...si din vorba in vorba cu asistenta am ajuns sa-i spun ca de fapt starea mea se datoreaza pierderii mamei.Aurmat intrebarea de rigoare dar ce-a avut? I-am spus:cancer de sin. A zice , cancer!! Si de ce nu ai adus-o draga aici? Ca poate o scapai. Acum mi s-a mai ingreunat mintea cu o parere de rau si cu o vina..ca de ce nu am adus-o aici. Tatal ei are cancer la rinichi, zice ea de vreo 4 ani , s-a tratat in prima faza in Romania si de doi ani zice ca i-au descoperit metastaze cerebrale(care dupa parerea mea sint fatale si cele mai cumplite). A zis ca s-a dus in Romania ca sa vada ce si cum si apoi a decis sa-l aduca aici. Nu i s-a mai facut chimioterapie, pt ca ma metastaze cerebrale nu se face , se fac raze..dar cert e ca cica traieste si e bine , asta dupa doi ani. Cu metastaze. Am vorbit ieri cu o cunostinta din Romania cu care nu am vb de cind mama s-a dus, si a inceput si aia ..aaa ca am pe cineva cu metastaze osoase(a avut si mama) care traieste de 10 ani. Asta ma face sa ma simt si mai rau..cind aud cazuri ca a..are si ea de ani de zile si nu a murit. Si colac peste pupaza mai citesc si ca a aparut aici ceva pentru metastaze osoase , pentru cancer la plamini si pentru cancer la sin.Sa ma omor si alta.Eu insa sint de parere ca totul e programat. Cite zile iti da DD atita traiesti , cind considera el ca s-a terminat ..asta e noi nu raminem decit cu lacrimi pe obraz si intrebindu-ne DE CE MI S-A INTIMPLAT TOCMAI MIE???!!!In plus cica e foarte pacat sa ceri socoteala lui DD , de ce acum , de ce el/ea? Asta este. Daca nu reusim noi sa ne autoeducam..o sa ajungem la nebuni.
Va doresc sa fiti tari si sa treceti cu cit mai multa usurinta peste aceste momente groaznice.
Crisa
Crinutza , esti mai bine?
Uite un 
Eu am ajuns la o concluzie: Trebuie neaparat sa fac un copil ca sa scap cit de cit de starea asta.
Crinutz spune:
Dany, imi pare tare rau ca nu te simti bine. Nu stiu cum dar trebuie sa faci unefort sa iti revii un pic. Eu reusesc sa stii. Incerc pe cat posibil sa ma gandesc la lucruile frumoase de cand traia mama, cand imi vine sa plang sau sunt f suparata incerc sa ma gandesc la altceva, imi ocup timpul cu ceva pt ca mi-e fff rau cand ma apuca plansul si mi-e frica sa nu mi se intample ceva rau. Stai linistita ca si eu stau cu gandul la boli, mi-e frica ca se va intampla iar ceva rau cu tata, cu suorile, cu mine, cu sotul, cu cineva apropiat. Visez urat si mi-e teama ca sunt premonitii.
Eu zic sa te autoeduci singura, sa faci tu singura terpaie cu tine insati, cauta pe net sau in carti metode si aplica-le si nu te va costa nimik. Pune-ti toata energia in a avea acel copil. Daca poti si iti permiti mergi intr-o mica vacanta sa te linistesti un pic, sa iti pui ordine in ganduri. Poate poti sa o iei si pe sora ta cu copilul. Noi o sa mergem pt prima data in concediu toate trei surorile sa fim impreuna dupa ce ni s-a intamplat. Te imbratisez
Crisa ti-am trimis PM cu raspuns. Acum am vazut si mesajul tau. Nu te mai framnta atat cu ce ai fi putut face. Asa a fost soarta, avem fiecare un timp de stat aici. Cei care traiesc, traiesc pt ca asa vrea Dzeu si poate mai au ceva de facut aici pe pamant. Pt mamele noastre s-a incheiat misiunea. Faptul e consumat deci nu mai trebuie sa iti faci ganduri negre cu ce ai fi putu face. Sa dea Dzeu sa scape altii macar de boala asta.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
Crinutz spune:
Am recitit mesajul meu anterior si nu vreau sa para ca nu mai pasa (m-am exprimat cam aiurea ca "reusesc sa fiu ok in totalitate") dar nu vreau sa ma autodistrug pt ca mai am un tata pt care trebuie sa fiu tare, mai am surori, sot, socrii. Vor veni alte greutati mai mari si mai multe de acum inainte pt ca cei din jurul meu imbatranesc fie ca vreau fie ca nu. Asa ca trebuie sa ma mentin cu picioarele pe pamant pt ca si altii au nevoie de mine. Pt mama nu mai pot face decat sa merg la ea cu flori, sa ii fac toate cele sfinte si sa ma rog mereu sa ii fie bine si sa o ocroteasca Dzeu. Asta e usor sa vedem ce fac cu toate cele care vor veni mai devreme sau mai tarziu.
Va imbratisez cu mare drag.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"