Ajutor - Remedii pt metastaze (2)
Raspunsuri - Pagina 11
Saje spune:
Citesc la acest subiect din octombrie anul trecut, atunci l-am gasit, cautind informatii despre nicolit. Am plins din umbra alaturi de Crinuta, de Maria, de Cerasela, am sperat alaturi de Ingres si Danyalo si voi toate.
Citind postarea lui Lucian, m-am hotarit in final sa scriu, sa imi descarc durerea, furia, dezamagirea, in public.
L-am pierdut pe Tata pe 22 martie, cancer la pancreas. La fel a pornit, la o banala operatie de fiere s-a descoperit tumoarea, la inceput benigna si care in citeva luni s-a transformat in maligna. Au urmat citostaticile, eforturile noastre de a gasi medicamentul magic, am incercat de toate, de la ceaiuri de broaste si tataneasa, pina la iscador (varianta americana a injectiilor cu visc) si nicolit. Nu stiu ce l-a tinut mai mult in viata, citostaticile, nicolitul, iscadorul, bio-branul, ceaiurile, dorinta lui de a trai sau rugaciunile noastre. Tot ce stiu e ca ultimele lui luni au fost un chin, un chin pentru el si o durere sfisietoare si nevindecabila pentru noi. Taticul meu s-a transformat din omul bine facut, puternic, care la 62 de ani abia ii dadeai 50, intr-un schelet demn de tablourile de la auschwitz. In ultima saptamina el insusi se ruga la Dumnezeu sa-l ia, ne implora pe noi sa ne rugam sa-l ia ca nu mai rezista, sa nu-l mai fortam cu ceaiuri si medicamente, sa-i dam doar calmante. Nu s-a plins niciodata de dureri, dar stiam ca le are, se vedea pe fata lui.
Acum, ma gindesc daca mi s-ar da sansa, as face ceva diferit? DA, as face. Nu l-as mai chinui cu citostaticile, doar prima tura si atit. As asculta sfaturile medicilor si a miilor de siteuri care imi spuneau ca aceasta forma de cancer este nevindecabila, nu exista cura, da, suntem in sec 21, dar "ucigasul tacut" cum i se mai spune cancerului de pancreas nu are cura, doar o prelungire nesemnificativa a vietii prin metode chinuitoare. Auzeam asta de la medicii romani, americani, canadieni, germani, i-am ignorat, pe cei romani i-am si acuzat ca nu-i intereseaza, fiindca Tata nu mai e tinar dupa standardele lor.
Asa cum ziceam, l-as lasa doar la o cura de citostatice, i-as da bio--bran pentru sistemul imunitar si as alege intre nicolit si iscador. As avea DH5 pentru dureri si morfina pentru ultimele zile cind durerile ating apogeul. As continua cu un regim alimentar 100% natural. Si as face tot ce-mi sta in putinta sa-i fac ultimele luni din viata cit mai placute. L-as intreba pe el ce vrea sa faca, unde vrea sa mearga, ce vrea sa vada, pe cine, ce muzica sa asculte, ce sa manince, ce filme, ce carti, as face totul, absolut totul pentru El. As vorbi deschis, fara sperante false, i-as explica starea lui si ce va urma.
Este regretul meu, al nostru, ca nu am facut aproape nimic din toate acestea. Ne-am mobilizat toata familia sa cautam leacul magic, am refuzat sa credem ca nu se va mai vindeca, i-am dat sperante false ca isi va reveni, cind nimeni si nimic nu ne-a demonstrat aceasta. Am fost egoisti si l-am tinut in viata citeva luni in plus, dar aceea nu a fost viata pentru el, doar chin si durere. Intr-una m-am rugat la Dumnezeu sa-l tina in viata, macar pina la Sf Nicolae, apoi am fost si mai egoista, vroiam sa-l am si de Craciun, si de ziua mea, si de ziua fiicei mele si tot asa. Imi intrase in cap ca daca-i cer lui Dumnezeu prea mult, nu o sa-mi dea, asa ca-i ceream pe bucati. Dumnezeu imi asculta ruga, dar taticul meu traia chinuri de neimaginat. Cind l-am auzit spunindu-mi "roaga-te sa ma ia ca nu mai pot", am inteles ca totul s-a terminat. Ca am pierdut batalia, ca nimeni n-a invins, doar blestematul de cancer si descrierile din cartile de oncologie pe care le citisem. M-am urit atunci, am inteles ca puteam sa fac lucrurile in alt mod, mi-am urit egoismul de a-l tine in viata oricum.
Pentru mine, pentru familia mea, viata s-a schimbat total. Am fost foarte apropiati, Tata a fost stilpul casei. Nu ne-am revenit nici unul si probabil ca nici nu o sa ne revenim vreodata. Acum invatam sa traim cu durerea, cu dorul si regretele. Fiica mea imi spune de multe ori sa nu mai pling, ca Bunu e o stea pe cer si e chiar linga wishing star, ne vede si ne ocroteste. E ciudat, dar cuvintele acestea inocente si pline de dragoste ma ajuta sa merg mai departe, de zeci de ori mai mult decit un terapeut.
Am scris toate acestea mai mult pentru Lucian, pentru ca boala socrului lui este aproape similara cu ce-a avut taticul meu. Pentru ca vroiam sa-i spun ca, desi speranta trebuie sa moara ultima, faceti in asa fel incit restul vietii lui sa nu fie chin, respectati-i dorintele si nu-i dati sperante desarte. Eu nu pot uita imaginea taticului meu cind, la Craciun ii povesteam ce-o sa facem in primavara, la tara, si lui ii curgeau lacrimile pe obraz. Stia ca nu va mai apuca primavara la tara.
Lia, imi pare asa rau de tatal tau. Sincere Condoleante! N-am stiut pina acum.
RAMONELLA spune:
Fetelor,va citesc de mult...Din fericire,la noi toti sunt sanatosi,ma rog,fiecare cu ale lui,dar sunt bine...
Va citesc de fiecare data cu speranta ca poate cineva vine cu o veste buna...Imi dau lacrimile cand aflu ca cineva s-a mai dus...Chiar daca nu va cunosc...
Dany imi pare rau de cumnatul tau...Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!!
Sa va dea putere Dumnezeu sa treceti peste aceasta durere!!!!!
www.babysfirstsite.org/newtickers/ticker/96929.birthdue.png" target="_blank">
bebelina
Ramonel
21+ 
Beatrice Alessia
ingridnen spune:
Saje, Dumnezeu sa-l odihneasca pe taticul tau ! Noi l-am pierdut pe tata anul trecut, pe 31 iulie...
Ma intreb mereu oare de ce a trebuit sa sufere atat
Putere multa iti doresc !
Ingrid si Cristi 4 ani si 3 luni
Saje spune:
Ingrid, nici eu nu inteleg de ce atita suferinta. Eu incep sa tremur de fiecare data cind aud ca cineva are cancer.
M-a marcat asa de tare, nu pot sa inteleg de unde vine boala asta, de ce nu se gaseste leacul, suntem asa avansati ca si civilizatie, se zboara in spatiu, se fac bombe de marimea unui nasture, se fabrica cele mai sofisticate telefoane, sateliti, samd, dar nu se poate descoperi leacul pentru boala aceasta nenorocita. Mi-e asa greu sa accept!
Dumnezeu sa-i odihneasca pe parintii nostri!
LiaMaria spune:
Dragii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei plecati de linga noi intr-o lume mai buna si fara durere.
Si eu am pierdut-o pe mamica mea din cauza unui cancer la san in urma cu 12 ani. Cu toate ca au trecut atitia ani de atunci, tot doare cind ma gindesc cit de egoisti am fost, tot imi reprosez ca in loc sa-i facem poftele atunci in ultimele momente de viata, o chinuiam cu tratamentele doctorilor, n-o mai lasam sa fumeze, o fortam sa manince, si ea saracuta nu mai putea. Facuse metastaza si o durea totul. Dar s-a tinut pe picioarele ei pina cind s-a stins, si stia exact cind se va sfirsi durerea ei. Ne-o spusese cu 3 zile inainte. Si acum imi vine sa urlu de durere, dar ma gindesc ca acum e bine unde este. Nu o mai doare nimic si ne vegheaza pe toti de acolo de sus pe toti. Si mai ales sunt sigura ca se roaga pentru taticul meu care are cancer la plamini de aproape 3 ani. A trecut prin doua serii de citostatice, ultima acum 3 luni.
In decembrie era sa-l pierdem din cauza unui doctor nenorocit care l-a lasat sa se chinuie 5 luni de zile cu apa la inima. Noroc ca a intrat in concediu si l-a consultat alt medic care l-a bagat in operatie imediat si i-au scos aproape 900ml de lichid din pericardul inimii. Si apoi a stat alte cinci luni cu operatia deschisa din cauza unei bacterii luate de la spital in timpul operatiei. Si mergea la fiecare doua zile la spital sa-i curete rana, pe viu.
Dar acum e bine multumim lui Dumnezeu. A luat in greutate si i-a crescut parul frumos, e alb tot, dar e frumos oricum ca e taticul meu si stiu sigur ca mamica mea de acolo de sus s-a rugat pentru el.
Off am scris mult si ma iertati, dar am simtit nevoia pentru ca in urma cu trei zile a fost ziua de nastere a mamei mele, ar fi implinit 68 de ani.
La Multi Ani mamica mea iubita!
Lia
Rugati-va pentru Diana 
http://www.piczo.com/Forsweetdiana
Crinutz spune:
Saje ai vorbit frumos despre tatal tau si atat de realist. Intr-adevar, atunci cand esti intr-o asemenea situatie faci totul pt a gasi ceva care sa salveze viata celui aflat in suferinta. Pentru ca te identifici la un moment dat atat de mult cu suferinta lui incat incepi sa o simti si tu, sa te simti vinovat ca tu esti bine si el/ea nu, empatia si-a spus f mult cuvantul in ceea ce ma priveste. Ma puneam f des in situatia mamei mele si uneori refuzam sa merg sa o vad pt ca ma simteam cumplit de vinovata ca eu sunt bine (atat cat puteam sa fiu) si ea sufera de o boala atat de cumplita si imi imaginam cat ii e de rau, ce gandeste in situatia asta, groaznic...
E adevarat ca acum, dupa ce ni s-a intamplat, poate am face altfel....Nu stiu dar cred ca tot am cauta sa facem imposibilul pt ca intervine legea supravietuirii, cred ca daca ni s-ar intampla inca o data din nou i-am indopa cu ceaiuri, pastilute miraculoase si alte experimente, pt ca ne-am gandi " poate de data asta merge".
Nu stiu cum e lavoi dar mie imi vine in minte destul de des ultima saptamana din viata mamei si mai ales ultima zi. Si iarasi ma pun in situatia ei in clipele alea si ma gandesc oare la ce se gandea ea (ca nu ne-a zis nimik, nimik), oare era constienta de ce va urma, se gandea oare la ce vom face noi fara ea? Ma macina intrebarile astea tocmai pt ca niciodata nu ne-a zis nimik legat de boala ei, ceva temeri pe care le avea, nimik. Doar cu vreo luna inainte cand incepuse sa se simta rau m-a intrebat "mai mami, mi-or mai trece mie chisturile astea ?" si eu i-am zis "normal ca or sa dispara dar trebuie sa ai rabdare"....o minteam bineinteles, stiam ca nu vor disparea si mai mult ca se vor inmulti. Si o singura data am auzit-o eu spunand ca nu mai suporta, atunci o durea f tare totul. In rest, nu s-a prea plans niciodata. Era f puternica mamica mea.
Nu vreau sa va intristez dar simteam nevoia sa scriu ceva despre ea. Au trecut aproape 5 luni si mi-e tare dor sa o vad, sa o simt, sa ii aud vocea.
Lia sa dea Dzeu ca tatal tau sa fie bine in continuare, multa sanatate.
Si voua celorlalti sa fiti sanatosi si puternici pt cei ramasi acasa cu voi.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
lucianpreda spune:
bun gasit din nou...sa raspund pe rand...Crinutz tata-socru stie ce are de cd cu nenorocita aia de operatie la fiere de atunci i-a spus un doctor.poate a fost bine poate nu ....asta este acum.bineintelesca incercam sa ii facem si noi zilele cat se poate de bune este in atentia noastra tot timpul si poate ca il stresam prea mult cu medicamentele si cu doctorii dar nu putem sta cu mainile in san,vom incerca pana la sfarsit sa facem ceva bun.
Saje imi pare rau de tatal tau....tu stii cel mai bine prin ce trecem noi acum.eu sunt barbat si imi cunosc socrul de trei ani pot zice ca trec peste asta mult mai usor dar sotia mea si-a pierdut si fratele tot rapus de cancer neoplasm orofaringian(in mai anul acesta a facut un an de cand s-a dus)iar acum sa vad ca pe acelasi drum o sa il conducem si pe tatal ei mi-i se pare inacceptabil si foarte crud mai ales pentru sotia mea.iar dn evolutia lui tata-socru nu vad nimik bun..nu asimileaza nimik din ceea ce mananca dimpotriva pare ca pe zi ce trece nu mai are pic de vlaga de 4 zile nu a mai iesit la plimbare nici macar in fata blocului pentru ca spune ca se simte slabit.drumul asta pe care a luat-o el nu este bun
peste un an pe 26 iulie o sa facem nunta si vrem sa il vedem si pe el fericit la nunta dansand si bucurandu-se pentru noi-nu vrem sa mergem la cimitir sa ii povestim cum a fost.este constient de gravitatea bolii cu care se confrunta si sunt bucuros sa observ faptul ca totusi mai poate zambi - poate ca si aceasta atitudine le tine cat de cat pe picioare pe mama-soacra si sotia mea.cand a aflat cumplita veste ca are cancer nea spus exact asa: nu va faceti griji ca eu sunt un luptator si voi lupta cu cancerul ce ?nu ati auzit de sfantul iosif?(numele lui este iosif) ne-am bucurat sa vedem o asemenea atitudine dar din acel luptator vedem pe zi ce trece cum se alege praful si imi pre rau sincer imi pare foarte rau de el.poate ca pe unii dintre voi nu ii va interesa aceasta poveste sau poate ii va intrista dar voiam sa subliniez faptul ca in lupta c cancerul suntem insignifianti nu putem face nimik nenorocita asta de boala isi urmeaza cursul nestingherita.cam atat.o sa va tin la curent..sanatate multa
lpd
nico_daniela spune:
Buna!
Din pacate intr-adevar daca s-a ajuns la metastaza nu mai exista nici un remediu! Ieri mi-am inmormantat sora mea de suflet, prietena iubita si draga.Avea 29 de ani, de abia ii implinise in mai. S-a chinuit ingrozitor in ultimele luni, iar in ultimele patru sapt de viata nici nu mai putea sa spuna ce o doare exact, avea metastaza hepatica, osoasa, chisturi pe suprarenale, tumori la san.Deci va dati seama! In ultimele doua saptamani nici macar nu mai era coerenta, uita o gramada de lucruri si de pe o zi pe alta isi pierdea capacitatea de a vorbi. A fost ingrozitor pt ea, pt noi care nu puteam sa mai facem nimic pt ea decat sa ii dam calmante, somnifere,etc. Intr-un fel ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a chinuit-o mai mult si ca i-a luat durerile. Stiu sigur ca acum e bine, e intr-o lume mai buna! Am ramas cu durerea imensa in suflet pe de o parte, iar pe de alta parte ii multumesc ei ca m-a lasat sa o cunosc si sa fiu alaturi de ea, sa o tin de mana si sa ii mai usurez din suferinta...Cand nu o sa mai doara atat de tare, voi reveni cu detalii, ca sa intelegeti cum, de unde, de ce s-a ajuns la deznodamantul acesta.Pana atunci aveti grija de cei aflati in suferinta, fiti alaturi de ei, nu va purtati cu ei cu mila in privire si in voce. Eu cu Silvia mea am barfit pana in ultima clipa, desi nu stiam daca aude tot, desi imi raspundea in dodii, nu conta! Fiti alaturi de ei, spuneti-le tot ce simtiti...
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe Silvia!
Nico
Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
Crinutz spune:
Sa fii tare Nico_daniela. Ai un suflet mare daca ai reusit sa ii faci prietenei tale ultimele zile mai usor de suportat. Nu oricine reuseste asta. Bravo! Dzeu sa aiba grija de ea si sunt convinsa ca acolo e mult mai bine pentru toti cei plecati.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
moasha spune:
pentru cei interesati pot consulta pe paginile de web (mai ales in engleza) despre Ganoderma lucidum - se pare ca are efecte si in cancer. din fericire este si sub forma de ceai deci se poate administra cu paiul! daca doriti info va rog sa spuneti!