Crizele de nervi la 3-4 ani

Gabrielama spune:

Buna dimineata!

Simali, Denizel, multumesc pentru floricele. Va ofer si eu la randul meu multe flori, pentru ca sfaturile voastre - de la acest subiect, dar si de la altele - imi sunt de mare folos.

Revenind la "sfaturi practice".... Am citit aseara ceva ce mi-a placut tare mult - copilul asteapta sa vada in tine o fiinta, nu un actor care joaca un rol.

Asadar... Alexa38, e uman sa gresim... copiii sunt copii, fac si prostioare; dar si noi la randul nostru gresim si trebuie sa acceptam acest lucru, evident sa incercam sa facem lucrurile mai bine data viitoare si, nu in ultimul rand, sa ne cerem scuze atunci cand gresim.

Un "sfat", din nou, din experienta mea: cand "criza" trece, cand sunteti linistite, discuta cu fetita ta despre ce s-a intamplat. Fara ton ridicat, fara sa-i reprosezi sau sa o certi. Intreab-o ce a suparat-o, de ce s-a purtat asa, spune-i ce ai simtit tu cand ea a tipat. Cere iertare daca ai tipat la ea... sau daca, mai rau, ai lovit-o.

Tindem sa neglijam punctul de vedere al copiilor, ii consideram prea mici ca sa ne explice ce se intampla cu ei, de ce se poarta asa. Eu cred ca gresim... acorda-i fetitei tale dreptul si timpul de a-ti expica ce s-a inatmplat cu ea. Am accentuat timpul, pentru ca atunci cand vorbesti cu ea, ea chiar trebuie sa-i acorzi ei timpul acela. Sa fie la tine in brate, sa simta ca esti acolo langa ea. Vorbeste cu ea si o sa fii uimita de ce o sa-ti spuna. Si fii pregatita... caci atunci cand copiii dau "feedback" ei sunt directi si onesti... nu stapanesc (si bine fac!) tehnici de comunicare "politically correct". Ascult-o cu adevarat si o sa puteti face mari pasi inainte in a avea o relatie minunata!

Gabi

Please think twice before you print out this message or any other document! We are all responsible for protecting our environment! YOU can save a tree...

alra spune:

cam tot ceea ce ziceti voi ne-au zis si noua aici la asociatie cand am discutat de crizele Laurei:
- cat mai multa atentie pozitiva: adica sa te joci cu el si sa-l bagi in seama cand e linistit
- cat mai putina atentie negativa: adica sa il ignori cand face crize din nimicuri si e greu de linistit
- cand cere ceva aberant sa ii oferi o alternativa: ex cere o jucarie foarte scumpa sau aiurea, ii oferi ceva la schimb

acuma chestia asta cu atentia pozitiva si negativa merg mana in mana, daca o faci pe una trebuie sa o faci si pe cealalta - adica daca il ignori cand face crize dar nu te joci cu el in rest nu duce nicaieri bun, cum si reciproca - tot timpul il bagi in seama tot rau duce. eu cred ca "echilibru" e cuvantul cheie.

sa nu va fie teama ca ii "frustrati" daca ii lasati sa planga. dimpotriva, daca vad ca parintele nu cedeaza la dorinte aberante si la crize cu aruncat pe jos nu or sa o mai faca si vor fi copii mai fericiti. si chiar daca ceea ce cer e normal in cazul in care modul in care o cer e urat spuneti-le "nu inteleg ce vrei, te rog linisteste-te si spune-mi cu ce pot sa te ajut". nu e nici o afacere daca ne invatam copiii ca pot obtine orice daca tipa suficient de mult sau tare. e o perceptie artificiala asupra lumiii care le va dauna ulterior cand nu veti mai fi langa ei sa le indepliniti orice dorinta. eu stiu pe cineva crescut asa, acum are 22 de ani si plange sau sta suparata jumatate de zi daca nu vrei sa stai la poza cand are ea chef.

acuma eu cu explicatiile nu stiu cum functioneaza la 3-4 ani insa fi-mea de 2 ani cand intra in criza poti sa vorbesti tu si sa ii explici ce vrei caci pur si simplu se inchide in ea si urla pana faci ceea ce vrea ea.

si eu cred ca crizele copilului vin majoritar din dorinta de a i se acorda atentie. problemele noastre cu Laura au inceput dupa o perioada in care am fost amandoi bolnavi destul de rau si nu o bagam prea mult in seama. insa nu sunt de acord ca aceasta e regula generala. daca Laura face o criza in supermarket este pentru ca a)este obosita, b)ii este foame, c)este plictisita. pai ce mie imi convine ca trebuie sa fac cumparaturi dupa servici moarta de foame? de ce i-ar conveni ei?
ce mai fac eu - incerc sa o responsabilizez pentru a o tine ocupata: o pun sa puna lucruri in cos, sa impinga cosul sau desfac un pachet de biscuiti din magazin fara sa stric barcodul, ma rog, orice ii distrage atentia.

la fel si in casa: in loc sa o las singura cat fac treaba o tin (cand pot) dupa mine si ii dau si ei ceva de facut - scoate rufele din masina si le baga in uscator, goleste masina de vase si pune vasele la locul lor, atata cat poate ea sa faca. nu aveti idee ce o distreaza sa ma ajute! si ce importanta se simte

eu insa nu ma supar niciodata pe Laura - adica nu ma enervez pe ea. daca face ceva aiurea (varsa, strica ceva) nu prea consider ca e vina ei ci vina aluia care i-a lasat obiectul cu pricina la indemana. iar daca are o criza in public asta e, stiu ca nu am ce sa ii fac, nu ma enervez si in nici un caz nu ma gandesc ce zice lumea. oricum astia pe aici nu prea se uita aiurea si nu o sa ii auzi ever ca iti atrag atentia pe ceva.

Vacanta cu Laura in Romania

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by simali

quote:

---

---

Alexa, cand fetita ta face o "criza" din senin, nu reactiona si tu facand o "criza"; nu ajuta. Ia-o in brate, uite-te in ochii ei si cat de calm poti, cu toata dragostea ta, spune "mama te iubeste!"; adu-i aminte ca pentru tine e cel mai important om din univers si ca si in acel moment, in care ea tipa - aparent fara motiv - tu o iubesti. Si fii sincera cu ea. Chiar daca trebuie sa faci un efort de vointa in acel moment; chiar daca ti se pare "inacceptabil" ca fetita ta tipa ca vrea ciocolata impachetata in poleiala verde si nu argintie. Tu, ca om matur, iti poti controla mult mai bine reactiile decat ea; asa ca inceraca sa iti infranezi nervii si sa-i spui calm, cu toata dragostea ta, ca o iubesti. Chiar daca ea tipa in continuare. Vei fi surprinsa de reactia ei.

quote:

---

---

Gabi,



alice

---

f bine spus, si de la mine o

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by simali

quote:

---

---

simali, eu am ramas embarassada la 22 de ani, in ultimul an de facultate si am trecut fix de la cluburi la scuteceasta asa, ca offtopic

quote:

---

---

Esti o mami tanara si partea buna a lucrurilor e ca in ziua in care o sa se mute de-acasa copilul o sa mai ai energie ca sa-ti traiesti a doua tinerete.

alice

---

hehe, deocamdata mai copilarim impreuna--ca la ziua aia de care spui tu, mi-e groaza sa ma gandesccum adica sa se mute de acasa?---glumesc, ofcors....(oarecum)

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by denizel
[


Ar mai fi ceva.
Ca sa invatam copiii sa fie flexibili si sa mai si cedeze, trebuie ca noi parintii sa fim flexibili si sa mai si cedam din cand in cand.
Trebuie sa le fim copiilor cei mai buni prieteni, nu jandarmii autoritari, de care sa se roage o ora pt. a capata o ciocolata si care stiu intotdeauna ce trebuie ei sa-si doreasca si ce nu.
Eu aleg chestii marunte, dar pe care baietelul meu si le doreste mult si, chiar daca cc consider ca nu are nevoie de ele, i le cumpar, aratandu-i ca am tinut cont de ce vrea el, ca dorintele lui sunt luate in seama si importante si...ca il iubesc :-).
Atunci cand isi doreste ceva cu care absolut nu sunt de acord, ii explic foarte frumos, cu mult calm, blandete si rabdare de ce nu e cazul sa aiba lucrul acela.
Daca astia micii stiu ca mai si cedam, stiu ca ii intelegem, ca ii pretuim si ca ii iubim, vor incerca sa ne inteleaga si ei si sa nu se concentreze pe obtinerea cu orice pret a unui obiect.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.

---

very nice

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by alra

cam tot ceea ce ziceti voi ne-au zis si noua aici la asociatie cand am discutat de crizele Laurei:
- cat mai putina atentie negativa: adica sa il ignori cand face crize din nimicuri si e greu de linistit


sa nu va fie teama ca ii "frustrati" daca ii lasati sa planga. dimpotriva, daca vad ca parintele nu cedeaza la dorinte aberante si la crize cu aruncat pe jos nu or sa o mai faca si vor fi copii mai fericiti. si chiar daca ceea ce cer e normal in cazul in care modul in care o cer e urat spuneti-le "nu inteleg ce vrei, te rog linisteste-te si spune-mi cu ce pot sa te ajut". nu e nici o afacere daca ne invatam copiii ca pot obtine orice daca tipa suficient de mult sau tare. e o perceptie artificiala asupra lumiii care le va dauna ulterior cand nu veti mai fi langa ei sa le indepliniti orice dorinta. eu stiu pe cineva crescut asa, acum are 22 de ani si plange sau sta suparata jumatate de zi daca nu vrei sa stai la poza cand are ea chef.


eu insa nu ma supar niciodata pe Laura - adica nu ma enervez pe ea. daca face ceva aiurea (varsa, strica ceva) nu prea consider ca e vina ei ci vina aluia care i-a lasat obiectul cu pricina la indemana. iar daca are o criza in public asta e, stiu ca nu am ce sa ii fac, nu ma enervez si in nici un caz nu ma gandesc ce zice lumea. oricum astia pe aici nu prea se uita aiurea si nu o sa ii auzi ever ca iti atrag atentia pe ceva.

Vacanta cu Laura in Romania

---

alra, jur ca nu am nimic cu tine insa tin sa intervin cu parere mea aici vis-a-vis de "crize":
-stiu ca teoria spune ca,,,,,aceste crize trebuiesc ignorate; insa eu am incercat sa gandesc un pic mai generalizat: am o zi foarte proasta, sunt obosita, n-am chef de nimic, ma enerveaza ceva si incep sa plang, sa ma manifest pe langa sot, de ex, sa imi descarc nervii, etc....Si el...ma ignora. Eu plang tot mai tare, urlu, tip, ma trantesc pe jos, etc...si el tot ma ignora. Cum ma face sa ma simt chestia asta?
Spun sincer ca am incercat o data sau de doua ori sa o las pe Bia sa se manifeste asa -cand are si ea nervii ei- si sa o..ignor. Dar nu mi se pare natural. Copilul meu plange, se manifesta...si eu il ignor? Oare e chiar atat de bine pe cat se spune?
Concluzia e ca eu nu pot sa ii ignor asa zisele crize, cand apar. Eu o iau in brate- daca ma lasa, daca nu stau langa ea si ii vorbesc, ii spun ca o inteleg ca e nervoasa, ca mi se intampla si mie, etc etc...De cele mai multe ori functioneaza.
Nu zic ca asa trebuie sa fie, doar ca la noi asa e.



cat despre partea a doua, ai dreptate; nici eu nu pot sa ma supar pe ea daca imi darama vreo vaza sau vrun cristalDe fapt, nu prea pot sa ma supar pe ea deloc

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

denizel spune:

Hei! :-)

Intaresc cele spuse de Gabrielama!
Daca noi, adultii, avem fel de fel de metode de a ne calma, de a ne explica ce ni s-a intamplat si de a trata cu fel de fel de probleme, cei mici nu au aceste posibilitati.
Unii copii trec mai usor peste intamplarile neplacute si peste nedreptatile (cred ei:-) pe care le au de indurat din partea parintilor lor. Altii, dimpotriva, trec foarte greu peste!
Indiferent de tipul copilui, niciodata!!!, dar niciodata nu trebuie sa lasam conflictele sa se rezolve sau sa se stinga de la sine.

Nu trebuie sa dam voie ca frustrarile sa puna stapanire pe copilasii nostri!!!

Chiar daca ei au gresit foarte tare, chiar daca ne-am certat foarte tare, trebuie sa ne luam timp sa discutam, sa le explicam de ce a trebuit sa facem asa si nu altfel, sa ascultam si parerea lor si sa speram, amandoi, ca data viitoare nu va mai fi asa.

Daca baietelul meu o face lata, iar eu il cert, ii fac morala si il trimit in camera lui sau ii dau o pedeapsa, niciodata nu las lucrurile sa se sfarseasca asa.
Dupa un timp (o ora, o jumatate de ora, doua ore, depinde), discut cu el, ii explic, il rog sa imi explice, ne aratam unul altuia ce am zis si cum am zis si sfarsim prin a rade impreuna, a ne imbratisa si a ne promite ca data viitoare o sa fim mai atenti unul cu altul.

De fiecare data cand am facut asa, am fost surprinsa ca vad cu cata precizie si finete imi arata exagerarile mele (daca am exagerat), greselile, eventual risipa de zel ;-).

Copilasii sunt foarte precisi si fini observatori si nici nu ne imaginam cat de multe inteleg si vad.



Si, asa, peste toate, regula ar fi: daca tie nu iti place, nici copilului nu ii place.
Daca tie nu iti place sa fii batuta, nici copilului nu are de ce sa ii placa.
Daca tie nu iti place sa se urle la tine, nici copilului nu ii place.
Daca tie nu iti place sa ti se spuna "nu", fara alte explicatii, copilul va simti la fel.
Daca tie nu iti place sa plangi si nimeni sa nu te bage in seama (chiar daca ai gresit), cu siguranta ca nici copilului nu ii place.

Daca totusi, suntem nevoiti sa facem un lucru care nu ii place copilului, trebuie sa il respectam, sa ii explicam de ce trebuie sa faca asa si nu altfel si sa ii reducem pe cat posibil frustrarea si alte emotii negative.

Pare greu, da' e usor pana la urma :-).

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.

alra spune:

Noe, stai linistita nu ma supar daca ai alta parere. Eu cred ca daca la voi functioneaza asa e foarte bine cum faci.
Si noi la fel faceam - reactionam la crize incercand sa o linistim si a devenit din ce in ce mai rau. Din cauza asta am si cerut sfaturi de la asociatie. Am facut cum au zis ei si acum e mult mai bine. Dar repet - toata chestia e cu dublu sens: il ignori cand face scandal aiurea insa te si joci mai mult cu el si il bagi in seama cand nu plange. Daca doar il ignori e rau.
Eu cred ca depinde mult de copil, a noastra e foarte capoasa. Si incepuse sa planga din ce in ce mai mult in situatii in care realmente nu aveam ce sa ii fac - vezi cerutul bananei in masina.

Si poti sa ma crezi pe cuvant Laura e ultimul copil din lume care e frustrat, e o tipa foarte independenta cu pretentii si care se sefeste la noi de pe acuma. Mie imi place foarte mult de ea . Cred ca o sa aiba o personalitate frumoasa.

editez ca am vazut ca mi-ai taiat din mesaj cand ai copiat partea cu atentia pozitiva. tocmai asta am subliniat - ambele merg mana in mana

Vacanta cu Laura in Romania

denizel spune:

Noe, eu acum am vazut! Te-ai mutat in NZ??? Caaand???
Eu cunosc o fata foarte draguta de pe forum (Mate), care locuieste parca tot in Auckland. Poate reusiti sa va vedeti :-)
Felicitari pt. mutare si sa va fie cu mult, mult folos!

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.

Qamar spune:

ma bucur ca nu te-ai suparat
cat despre mesaj, am pastrat doar partea la care aveam o alta abordare (prima) si cea cu care eram f de acord
la restul mesajului nu aveam comentarii

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi