Comunicarea intre sot si sotie
Raspunsuri - Pagina 5
Roxana_G spune:
Nici nu stiu cu ce sa incep. Am tot ezitat sa raspund, pentru ca ma regasesc cumva in ceea ce simti tu si ce scrii tu. Si crede-ma am fost de 2 ori la un pas de a se termina foarte foarte rau. Merita facut un efort din partea ambilor, si e imposibil sa nu gasiti o cale sa comunicati.
Acum, din proprie experienta, unui barbat in general nu ii place sa primeasca "doleante", le percepe direct ca pe un repros. Reactia este de fuga. Poate modul de comunicare al lor este putin deficient. Nu ca i-as lua lui apararea, m-am confruntat cu aceeasi problema si am constatat ca exprimari de genul "nu duci niciodata gunoiul, as vrea sa ma mai ajuti si tu" nu ajuta. Ba dimpotriva. Orgoliul masculin este de multe ori mult mai puternic. Este important sa ii comunici ce simti, cum percepi tu supararea, ca esti obosita, ca te simti singura, si cum crezi tu ca ar putea sa te ajute el, cat de important e pentru tine sa te ajute cu problemele respective. Uite la ziua mea m-am suparat pe sotul meu ca s-a mutat cu baietii in coltul opus de masa si dupa am facut mare scandal. S-a uitat lung la mine si mi-a zis ca era suficient sa ii zic ca as vrea sa stea langa mine si ar fi venit. De ce nu am zis nici acum nu inteleg. Trebuia sa fac atat de putin. Insa am ales calea razboinica.
Legat de comunicare, probabil discutiile degenereaza, unul se supara si pleaca. Nici asta nu e o solutie. La noi se intampla asta frecvent, asa ca am ales sa ne scriem. Pe mail, pe messenger. Stiu ca nu e cea mai sanatoasa solutie insa comunicam sincer, eficient si de cele mai multe ori comunicarea continua si acasa. Anul trecut am avut un mare impas, am incercat sa comunicam ajungand la certuri mari. Pana la urma am schimbat cateva mailuri,fiecare a spus ce a avut de spus. Ne-am intalnit dupa aceea si am discutat 3 ore, asa cum nu o facusem de ani de zile. Concluzia a fost ca ne iubim foarte mult si ca am fost la un pas de despartire dintr-o neintelegere si din lipsa de comunicare.
Legat de programul separat...cunosc si asta foarte bine. Sotul meu munceste foarte mult, iese seara cu clientii, cu partenerii. Probabil asa este si la voi. Lectia pe care mi-am luat-o eu este ca nu e suficient sa iti spui tie insati ca intelegi, ca pe un sacrificiu pentru el. Daca nu simti cu adevarat ca este ceva necesar si ca poate ar trebui sa va bucurati mai mult de timpul impreuna, chiar si putin, nu vei ajunge decat la reprosuri. Nu merge sa iesi cu prietenele fortat si nici sa iti faci program separat numai ca pleaca el. Stiu din experienta, gandul tau ramane tot la ce face el. Ce am constatat eu ca merge este asa: un barbat isi va cauta motive sa fie ocupat daca nici nu are motive sa vina acasa. Iar o situatie conflictuala si discutii despre doleante sigur nu sunt un motiv tentant. Nu iti recomand nici cine romantice si nici sex salbatic, desi merg si astea din cand in cand. Insa trebuie sa perceapa casa ca pe un refugiu, nu un noian de probleme. Eu ajungeam un pachet de nervi de la serviciu, ma enervam pe pitica mea, ma gasea mereu pornita ca a intarziat, tipand la copil si plangand ca imi dau demisia. Crezi ca era atractiv? Sigur in viata sunt si probleme, insa una este sa fii suparata atunci cand ai probleme reale si una este sa fie starea zilnica. Stiu ca pare ca totul ar tine de tine, nu e asa, trebuie si el sa perceapa la fel, dar zau pana nu am inteles lucrurile astea nu am rezolvat nimic. Ca sa fii si tu mai relaxata trebuie sa mai delegi din griji, sa fii mai relaxata. Si aici intervin prietenele si ingrijirea ta,daca asta te relaxeaza. Daca iesi si tu este pentru ca ai nevoie pentru tine, nu sa iti ocupi timpul cand nu e el. Trebuie sa te simti bine, sa simti tu nevoia sa iesi.
Of, am scris romane. Mai voiam sa iti mai zic ceva. Incearca sa acorzi atentie si timp relatiei. Nu o lua ca pe un efort pentru el, pentru ca de multe ori ajungi sa simti ca nu merita, insa considera ca e un efort sa cultivi o relatie care a fost si sigur poate fi din nou ceva minunat. Incearca sa iesiti o data pe saptamana undeva, dar fara griji, fara suparari,si fara discutii. Eu aveam tendinta sa iesim la film si sa il tacan in masina cu nemultumirile mele. Dupa ce am nascut 6 luni de zile nu am stiut de el, nu ieseam, era preocupata numai de BB, el avea un proiect foarte important, si la un moment dat am realizat ca suntem mai rau ca doi straini. Nu am facut nimic in timpul asta si nici nu am incercat sa fac. La fel am procedat anul trecut, m-am dedicat si eu muncii si tot ce faceam era sa ma vaicaresc ca nu e asa cum trebuie. Intr-o seara am iesit la film si mi-a spus ca ii place o melodie. M-a izbit in moalele capului, in tot timpul nu numai ca nu mi-a spus dar nici nu m-a interesat ce ii place lui si ce asculta. M-a preocupat unde e, cu cine e, ce face, de ce nu vine. Dar nu ce simte, ce ii place. Nu stiu daca m-am facut inteleasa. La fel dupa mult timp in care am refuzat sa ii spun ce simt de teama ca o ia drept repros si ne certam, mi-am luat inima in dinti si am zis. Rezultatul a fost ca am aruncat cuvitne foarte dureroase si cele mai multe exagerate si neadevarate. Am avut surpriza sa constat ca ii pasa, ca ma asculta, ca incearca sa inteleaga ce am, si ca de fapt nici eu nu ii spusesem nimic despre mine, decat ce vreau si aia cu nervi si cand nu mai puteam. Nici eu nu facusem nimic pentru relatie pana atunci. Anul trecut mi-am luat cateva dusuri reci, si pana la urma m-am trezit reindragostita pana peste urechi de sotul meu, cu o senzatie de relatie implinita, si cu bb2 in burtica. Tine numai de voi sa fie bine.
Rox 
12+si Alexandra Maria 
(10.02.2004)
]
Alex2 spune:
Adimercedes 
Daca spuneam eu toate alea, ar fi zis fetele ca sunt subiectiv si ca barbatii fac front comun. Da, si eu recomandat cartea "Barbatii vin de pe Marte, femeile de pe Venus", ptr ca atunci cand la randul meu mi-a fost recomandata, si chiar am avut nevoie, m-a ajutat (a fost de fapt primul pas, ptr ca eu nu m-am oprit aici) in cunoastere taberei feminine (adverse), si m-a facut sa inteleg ca ceea ce se intampla nu este nimic in mod desebit (anormal), ci este pur si simplu normal. De acolo trebuie sa pornim in orice relatie, de la acceptare. De la acceptarea faptului ca suntem diferiti ca oamnei, diferiti ca sexe, pana la particularitatile, si preferintele partenerei/partenerului.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
florentza spune:
Am recitit toate mesajele si vreau sa va spun ca ma simt mai linistita,vad ca mai sunt fete in situatia mea si imi dau seama ca ,probabil,sunt putini barbati asa cum imi doresc ...Concluzia: il las asa cum este,din vara incep serviciul si nu o sa ma mai afecteze . Sa va dau totusi si ex.de barbati "buni" : sotul lu' sor'mea care in fiecare sapt.se duc in supermarket impreuna (la cumparaturi)si acum ca este gravida vine mereu sa o ia de la servici cu masina ;sotul unei colege de servici - pe care tot timpul ii vad cu copilul la aer sau in supermarket,nasii nostri -peste tot se duc impreuna....Veti spune, probabil,ca si la ei trebuie sa fie ceva care sa nu functioneze...si va voi da dreptate,nimeni nu stie ce se petrece intre 4 pereti ( ..afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul...).Asa ca de acum incolo ma multumesc cu ce am ....SUNT BINE ASA.
Florentza
florentza spune:
Roxana ai scris mult si frumos ,ti-am citit mesajul si mi-a placut insa vreau sa-l mai parcurg o data ...sa-l inteleg mai bine ,dupa care vb.Felicitari,ai inclinatii pt. scris...
Florentza
Roxana_G spune:
quote:
Originally posted by florentza
Roxana ai scris mult si frumos ,ti-am citit mesajul si mi-a placut insa vreau sa-l mai parcurg o data ...sa-l inteleg mai bine ,dupa care vb.Felicitari,ai inclinatii pt. scris...
Florentza
Nu stiu daca am fost foarte coerenta, dar am scris din suflet. Nu stiu daca sunt inclinatii pentru scris, dar sigur este esenta zbuciumului din ultima perioada si cred ca am scris cu pasiune pentru ca am vrut doar sa incerc sa te ajut. In viata sunt situatii asemenea si situatii diferite, poate macar situatia mea sa te ajute cumva.Rox
12+si Alexandra Maria (10.02.2004)]
MissParker spune:
Roxana_G, Sunt perfect de acord ca doleantele trebuie exprimate cu calm si rabdare, cu drag si iubire, insa presupun ca florentza a epuizat aceasta metoda, de aceea a inceput sa-si cam piarda rabdarea. Povestea ta m-a impresionat si iti doresc toate cele bune in continuare.
florentza, eu iti povestesc din experienta mea, tu tragi concluziile tale si vezi daca se potriveste ceva.
Cu fostul meu sot eu eram cea care gasea mereu scuze, explicatii, cea care rationaliza rahatul cum s-ar spune (imi scuzati vehementa, inca mai sunt furioasa pt. cei 10 ani pe care i-am irosit langa el dintr-o loialitate prost inteleasa si dintr-o constrangere a falsei armonii). El era stresat, obosit, avusese o copilarie nefericita (a mea ce mai conta?), el era "victima" in orice constelatie, el fugea de raspundere, iar pe langa toate astea in esenta el nu ma iubea! Asta era buba! Nu ca as fi fost eu prea nu stiu cum si el mai putin nu stiu cum etc. Buba era ca nu ma iubea.
Fac alergie cand aud chestii de genul "te iubeste, dar nu stie s-o arate", asa ceva nu exista! Nu exista cursuri speciale unde se preda "cum sa ne aratam iubirea". Cand iubirea exista, o aratam in mod natural si firesc. Nu e de stiut nimic, e de simtit. Eu ma minteam fiindca nu voiam sa vad adevarul, asta e altceva. El nu era tandru fiindca nu ma iubea, nu voia sa petrecem timp impreuna fiindca nu ma iubea, nu-l interesa ca eu ma simteam singura fiindca nu ma iubea, nu il interesa ce-mi doream eu fiindca nu ma iubea, el ma lasa permanent sa ma intalnesc singura cu prietenele (ele veneau cu sotul si eu singura, de parca nici nu as fi fost maritata), fiindca nu ma iubea, el nu ma tinea niciodata de mana si nu-mi arata pic de afectiune fiindca nu ma iubea. E simplu; dureros, dar simplu. Pe mine in schimb ma interesa sa-i fie lui bine, sa-l menajez din toate punctele de vedere, sa-i ridic moralul si increderea in el, sa-l binedispun, sa-l mangai, sa-l molipsesc cu optimismul meu, iar el era un imatur, un vampir emotional care doar lua si nu oferea nimic in schimb.
Ah, pana si la chestii banale cum ar fi "Vino, te rog, sa ma ajuti si pe mine la bucatarie, ca nu-mi place sa stau singura ca o sclava cand gatesc", fostul sot imi intorcea spatele, in timp ce actualului a fost de ajuns sa-i spun o singura data si de atunci (adica de peste 5 ani) vine in bucatarie de fiecare data cand gatesc si ma intreaba cu ce sa ma ajute (mai taie carnea, mai impacheteaza gunoiul bio etc.), facem salata de boeuf sau clatite impreuna si imi spune ce mult il bucura cand facem impreuna ceva, cand suntem "creativi" la bucatarie...
La fel, fostul sot era prea "obosit" ca sa vina sa ma ia cu masina de la gara (autobuzul face 10' la dus si 25' la intors, ca face o bucla mare si pe alte strazi), in timp ce actualul sot insista sa ma duca tot el si dimineata si-mi spune: "Da, ajungi la fel de repede si cu autobuzul, dar daca te duc eu mai stam 10' impreuna!". 
Pana sa-l cunosc pe actualul meu sot nu stiam ce inseamna ca cineva sa ma iubeasca din tot sufletul si sa vrea ca eu sa fiu fericita, de aceea credeam ca toti barbatii sunt ca fostul meu sot sau mai rau. Dar acum stiu ca exista si barbati care sunt capabili de iubire (putini, dar exista), iar pt. acestia nu e deloc greu sa raspunda pozitiv doleantelor femeii iubite, fiindca le este LOR important ca partenera lor sa fie fericita. Aici nu e vorba de favoruri, cum gresit inteleg multi, e vorba de aspecte esentiale intr-o relatie, care daca exista iubire vin de la sine si nu e nevoie de negocieri de doleante. De exemplu, in clipa cand tu ii spui "ma simt asa si pe dincolo si tu ai putea face ceva ca sa schimbi aceasta situatie", sotul tau intra in defensiva si incearca sa te convinga ca e ok asa cum zice el si ca esti tu exagerata; ori atitudinea unui om care te iubeste este de a te lua in serios, draga mea, si de a-si dori sa schimbe o situatie care te face pe tine nemultumita, deoarece (actiune si reactiune) asta va insemna ca tu vei deveni mai multumita si mai fericita si asta se va reflecta pozitiv in relatia voastra!
Stii ce e tragic? Ca dincolo de toate dorintele tale concrete (sa iesiti la plimbare impreuna, sa stati mai mult impreuna, sa vina si el cand ai tu grija de copil, sa-ti arate ca ii este important cum te simti tu, sa-ti acorde mai multa atentie) eu simt de fapt o singura mare dorinta: sa te simti iubita. Si cand nu te simti iubita, nici un motiv rational nu mai sta in picioare (ca e stresat, ca e obosit, ca il mananca urechea sau degetul mic de la picior etc.). Sorry. Am pierdut 10 ani din viata cu fostul sot tot crezand in basme din astea care reprezinta un autogol foarte amar.
Sfaturi directe nu-ti dau, fiindca - trist dar adevarat - eu poate mai eram si astazi cu fostul sot daca nu s-ar fi indragostit el de alta si nu m-ar fi silit sa pornesc actiunea de despartire. Dar imi doresc din toata inima sa nu mai vad femei nevoite sa stea cu un barbat langa care nu se simt iubite si sa-si spuna permanent "ei, asa e viata, se putea si mai rau". Intotdeauna cand se poate si mai rau, e loc de mult mai bine.
Curaj si speranta!
P.S. Restul il discutam pe mail, daca vrei. Ti-am raspuns.
http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Roxana_G spune:
Felicia, 
felicitari ca ai reusit sa o iei de la capat si sa fie bine. Este minunat ca ai reusit sa gasesti dragostea adevarata. Si foarte bine ca ai realizat ca prima data nu era ceea ce credeai si doreai. Cred ca asta e cea mai mare dilema a tuturor "ma iubeste sau nu, in ciuda a ceea ce arata/face?"
Eu una am vrut sa ma asigur tocmai ca Florenta a epuizat orice incercare de comunicare. Daca nu se poate, nu se poate, sunt perfect de acord cu tine. Numai ea poate stii daca e asa sau nu. Dar cand am postat m-am gandit ca si eu am zis la un moment ca nu se poate si gata si pana la urma am constatat ca am gresit.
Rox 12+si Alexandra Maria (10.02.2004)
]
MissParker spune:
Mai am un exemplu. Nu stiu daca se potriveste cazului de fata, asta nu poate hotara decat cel care este in situatia respectiva, insa il voi scrie fiindca m-a impresionat pe mine.
E vorba de prietena mea cea mai veche, pe care o admir f.f. mult. E economista, inteligenta si independenta, s-a casatorit la 28 de ani cu primul barbat din viata ei (se cunoscusera 6 luni inainte de casatorie), iar la 29 a nascut un baietel. Ea spune acum ca D-zeu i-a luat mintile pt. scurta vreme pentru ca baietelul ei sa apara pe lume, fiindca ea isi dorise enorm un copil.
Sotul (inginer) incepuse sa se manifeste ca un macho in toata regula, ii spunea ca nu are ce cauta la aerobic ca "acum esti femeie maritata" (!), cand mergeau la tara la mama lui, ea o lua peste picior pe prietena mea "Ei, ce-ti trebuie aerobica, uite, vii aici si muncesti pamantul, sa vezi ce silueta faci"... In timpul sarcinii "domnul" incepuse cu pretentii de genul "Stii, eu imi imaginez o casnicie perfecta atunci cand eu vin de la servici, ma asteapta ciorba aburinda pe masa si dupa masa o bere rece" etc. (asta in conditiile in care si ea muncea pe rupte!!).
Cand ea n-a mai putut suporta acest tratament (si tineti cont ca nu o injura, nu o batea, aducea si bani acasa 
), prietena mea s-a mutat la maica-sa (gravida in 5 luni fiind). Sotul s-a rugat cu cerul si pamantul sa-l ierte, a promis ca se schimba, a implorat-o sa nu lase copilul fara tata (dar nici o clipa nu a zis "vino inapoi fiindca te iubesc" !!!), ea a zis "ok, hai sa-i mai dau o sansa" si s-a intors la el, pt. ca dupa nastere (cand credea el ca acum ea e la mana lui) el sa intoarca foaia din nou si sa scoata tot ce avea mai rau in el: control, jigniri, desconsiderare, ignorare, lipsa de afectiune, egoism.
Prietena mea si-a luat baietelul, care avea atunci 3 luni, si s-a mutat iar la maica-sa, unde este si astazi, iar baietelul are 9 ani si nu i-a dus vreodata dorul unui asemenea tata.
Prin asta vreau doar sa spun ca, atunci cand o relatie e chiar de kko si barbatul nu e capabil sa iubeasca, exista intotdeauna o cale de iesire.
Felicia
http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
bruma spune:
roxana vreau sa-ti multumesc din suflet pt tot ce ai scris si ca ne-ai impartasit si noua experienta ta.sincer iti spun ca mie imi prinde super bine,noi suntem abia la inceput si nici nu am apucat sa ne cunoastem bine .pt ca nu poti cunoaste un om in 2 ani de zile.eu imi iubesc sincer sotul chiar mai mult decat l-am iubit la inceput si nu ma gandesc nici o clipa sa renunt la el doar ca cateodata simt ca nu mai am putere sa lupt dar chiar si atunci tot nu renunt.abia astept sa nasc poate venirea lui bb o sa-l schimbe si pe el si atunci o sa fie cu totul altfel
Amalia
bruma spune:
felicia ma bucur sincer pt tine ca ai reusit sa treci peste tot si ca in momentul de fata te simti fericita si implinita si sunt intru cu totul de acord cu tine in ceea ce priveste comportamentul unui barbat fata de o femeie,unui sot fata de sotia lui.
Amalia