frica de intuneric

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

quote:
Originally posted by loriangi

Iarina (2ani jum) mergea singura in orice camera pe intuneric,tragea de pe masa,dulap diferite lucruri,unele care poate o loveau sau pur si simplu se catara pe scaune si cadea iar daca o strigam ne ignora total.Atunci l-am inventat pe babau care sta doar la intuneric si care o mananca daca se mai duce acolo singura.De atunci nu mai avem probleme cu astfel de lucruri.

loriangi,mami de pitic Iarinutzu





lori, in sec 21 tu o sperii cu baubau??
pai i-ai indus frica asta singura, copilul era perfect ok, fara frica de intuneric si tu ai speriat-o nejustificat si inutil.

Nu stiu cum sa-ti zic mai bland, dar ai facuyt o mare eroare de educatie, frica de lucruri imaginare e cel mai rau lucru.
Singura solutie e sa-i spui ca nu exista asa ceva, des si repetat.



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Iarina, "omoara-l" pe Baubau cat mai curand! De aici, din copilarie, pleaca temerile, frustrarile si chiar fobiile omului adult!
Copilul nu trebuie speriat cu personaje imaginare, el nu poate face diferenta intre real si imaginar, pentru el e totuna. Cum sa sperii copilul cu Baubau?? Asa cum ti-a zis si Sabina, NU E BINE.

Revenind la mine, Bfly, banuiesc eu ca frica mi se trage de la dupa-amiezele de iarna din vremea copilariei, cand Ceasca ne lua curentul...si eram singura acasa la ora aia...ai mei erau la munca...maica-mea era director de scoala si venea acasa f tarziu....tata era si el profesor si avea ore dupa-amiaza...Asa ca de cele mai multe ori eram singura si ma apuca asa o fricaaaaa Ma bagam sub plapuma cu totul si tremuram...Mai erau si cazuri fericite, cand reuseam sa ajung in timp util la lampa sau la lumanare si o aprindeam...dar si asa, privelistea nu era prea fumoasa Era flacara aia...si de jur imprejur...BEZNA. Mi-era si frica, sincera sa fiu, sa ma uit in jur.
De cele mai multe ori ieseam afara in fata blocului, cand era curentul intrerupt...ca de, ce sa fac SINGURA in casa pe intuneric? Pana ma imbracam, la lumina lumanarii...pana coboram de la etajul 3 cu lumanarea in mana...mi-era asa o fricaaaa......si acum ma infior!
Eram la gimnaziu pe vremea aceea...Clasa a 5-a...a 6-a...
Ma gandesc ca POATE de aici mi se trage. NU bag mana-n foc, doar banuiesc.
Sau...cine stie cu ce Baubau si alte lighioane m-or fi speriat si pe mine cand eram mica-mica??

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Scuze, Iarina e fetita! Am vrut sa spun Loriangi!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

quote:
Originally posted by pisi_ella

Revenind la mine, Bfly, banuiesc eu ca frica mi se trage de la dupa-amiezele de iarna din vremea copilariei, cand Ceasca ne lua curentul...si eram singura acasa la ora aia...ai mei erau la munca...maica-mea era director de scoala si venea acasa f tarziu....tata era si el profesor si avea ore dupa-amiaza...Asa ca de cele mai multe ori eram singura si ma apuca asa o fricaaaaa Ma bagam sub plapuma cu totul si tremuram...Mai erau si cazuri fericite, cand reuseam sa ajung in timp util la lampa sau la lumanare si o aprindeam...dar si asa, privelistea nu era prea fumoasa Era flacara aia...si de jur imprejur...BEZNA. Mi-era si frica, sincera sa fiu, sa ma uit in jur.
De cele mai multe ori ieseam afara in fata blocului, cand era curentul intrerupt...ca de, ce sa fac SINGURA in casa pe intuneric? Pana ma imbracam, la lumina lumanarii...pana coboram de la etajul 3 cu lumanarea in mana...mi-era asa o fricaaaa......si acum ma infior!
Eram la gimnaziu pe vremea aceea...Clasa a 5-a...a 6-a...
Ma gandesc ca POATE de aici mi se trage. NU bag mana-n foc, doar banuiesc.
Sau...cine stie cu ce Baubau si alte lighioane m-or fi speriat si pe mine cand eram mica-mica??

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.






Eu imi aduc aminte de momentele respective, de pe vremea lui Ceasca, cu o oarecare melancolie. Pentru mine imaginea cu statul la lumina lumanarii se asociaza cu atmosfera intima si linistita in care imi faceam temele pt a doua zi sau citeam o carte cu placere. E adevarat ca nu eram singura in casa, dar "penele" de curent din vremea aia nu le-am perceput nici o secunda ca pe ceva de "groaza". Lipsa de siguranta pe care o resimteai poate avea radacini mai adanci. Faptul ca erai singurica in casa era doar un atribut care iti amplifica teama de singuratate. Asta e parerea mea!

Pierderea de kilogramela negrutzele mortaleda usurinta in miscare!

"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Da...posibil sa ai dreptate...
Insa atunci cand erau si ai mei acasa...ca se intampla sa mai fie si ei...nu mai priveam cu groaza evenimentul, dimpotriva!
Nu stiu daca neaparat de aici mi se trage frica de intuneric...Ca n-am avut problemele astea decat dupa 20 si ceva de ani...de cand a murit o buna prietena a mea de leucemie (si asta ar fi o cauza...dar eu zic ca radacinile sunt in copilarie)
Inca ceva: pe cand dormeam cu sotzu', nu mi-era frica de intuneric langa el. Acum insa dorm cu copiii si numai cu veioza stam, asa i-am invatat si pe ei O sa-mi zici acum sa ma mut cu sotzu' in camera si sa las plozii singuri. Da, asa voi face, cat de curand, numai ca Matei inca suge si deocamdata mi-e greu
Sa dorm singura, si mai mult mi-e groaza de intuneric! Cred ca as aprinde luminile in toata casa!
Nu stiu ce sa zic...a propos de copilaria mea...Maica-mea m-a protejat excesiv, sa nu care cumva sa mi se intample ceva, eram si singurul copil. N-am comunicat cu ea mai deloc, mi-am luat si bataie...nu exagerat, dar mi-am luat! Tensiune a fost in casa destula, mama se certa des cu tata si cu mine, fara sa aiba motive intemeiate...cred ca era nervoasa si stresata...de multe ori am simtit ca si-a descarcat nervii pe mine Am purtat mult timp raca in suflet...dar mi-a trecut, caci are si parti bune, care-s mult mai multe. Si aici, pe forum, am discutat problema...
Hai ca deja te-am plictisit M-am apucat sa-ti povestesc viata mea...Daca ar fi sa-ti povestesc ca lumea...umplu 10 pagini. Am vazut in profilul tau ca esti psiholog si de-asta m-am pus pe povestit!

quote:
Originally posted by Bfly

quote:
Originally posted by pisi_ella

Revenind la mine, Bfly, banuiesc eu ca frica mi se trage de la dupa-amiezele de iarna din vremea copilariei, cand Ceasca ne lua curentul...si eram singura acasa la ora aia...ai mei erau la munca...maica-mea era director de scoala si venea acasa f tarziu....tata era si el profesor si avea ore dupa-amiaza...Asa ca de cele mai multe ori eram singura si ma apuca asa o fricaaaaa Ma bagam sub plapuma cu totul si tremuram...Mai erau si cazuri fericite, cand reuseam sa ajung in timp util la lampa sau la lumanare si o aprindeam...dar si asa, privelistea nu era prea fumoasa Era flacara aia...si de jur imprejur...BEZNA. Mi-era si frica, sincera sa fiu, sa ma uit in jur.
De cele mai multe ori ieseam afara in fata blocului, cand era curentul intrerupt...ca de, ce sa fac SINGURA in casa pe intuneric? Pana ma imbracam, la lumina lumanarii...pana coboram de la etajul 3 cu lumanarea in mana...mi-era asa o fricaaaa......si acum ma infior!
Eram la gimnaziu pe vremea aceea...Clasa a 5-a...a 6-a...
Ma gandesc ca POATE de aici mi se trage. NU bag mana-n foc, doar banuiesc.
Sau...cine stie cu ce Baubau si alte lighioane m-or fi speriat si pe mine cand eram mica-mica??

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.






Eu imi aduc aminte de momentele respective, de pe vremea lui Ceasca, cu o oarecare melancolie. Pentru mine imaginea cu statul la lumina lumanarii se asociaza cu atmosfera intima si linistita in care imi faceam temele pt a doua zi sau citeam o carte cu placere. E adevarat ca nu eram singura in casa, dar "penele" de curent din vremea aia nu le-am perceput nici o secunda ca pe ceva de "groaza". Lipsa de siguranta pe care o resimteai poate avea radacini mai adanci. Faptul ca erai singurica in casa era doar un atribut care iti amplifica teama de singuratate. Asta e parerea mea!

Pierderea de kilogramela negrutzele mortaleda usurinta in miscare!

"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"



_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput