imi lipseste instinctul matern?

betiana spune:

Toate sfaturile date mi se par pertinente.Gaseste-ti un loc al tau in care sa te simti bine.Ofera-ti mici placeri.Te vor relaxa.A creste un copil nu inseamna a sta numai in casa.Cand plimbi copilul poti sa-ti faci noi cunostinte cu care sa stai de vorba, sa te descarci.Daca ai nevoie de ajutor in cresterea copilului nu ezita sa-l ceri.Nu am intalnit mamici care sa spuna ca nu au sentimentul matern prea dezvoltat.A fi mama inseamna a-ti asuma niste responsabilitati, a avea un dram de maturitate sociala.

marimar spune:

Parerea me e sa te gindesti ca, odata ce avem copii misiunea noastra pe pamint e sa ne crestem copiii, cit putem de bine !
Mie personal nu mi se pare nimic mai important, dar nu am gindit asa mereu...credeam ca pot sa combin cu succes o cariera si cresterea copiilor..Am realizat ca nu e chiar asa si ca cel mai important pentru mine, misiunea mea, ca sa zic asa, e sa-mi cresc copiii.
Am doi si il dorim si pe al 3-lea !

Cred ca e cea mai importanta si mai grea meserie din lume, dar care ofera si cele mai mari satsifactii!

Tu poate ar trebui sa-ti schimbi putin conceptia, sa-ti spui ca vei incerca sa faci totul cit se poate de bine astfel incit sa fii multumita de tine . Daca nu ai instinct matern ( ceea ce nu prea cred) totul se poate invata, don't worry !

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

marimar spune:

Am citit undeva ceva ce mi-a placut: peste 100 de ani nu va avea importanta ce am realizat noi in timpul vietii, citi bani am avut in banca sau ce fel de masina am condus sau ce casa am avut

ci faptul ca am fost importanti in viata unui copil, faptul ca am modelat o viata

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

monalac spune:

diana 21,toata stima din partea mea.si eu fac parte din categoria mamicilor exagerate,cum ar spune unii.nu l am lasat pe cris pana la 2 ani nici macar 5 minute cu altcineva,acum am inceput serviciul si 5 ore pe zi,cat lipsesc de acasa,innebunesc de dorul copilului.inca ma trezesc noaptea sa i fac biberoane cu lapte,desi el nu cere,insa nu bea deloc ziua si prefer sa ma chinui eu putin,dar sa aiba el o alimentatie sanatoasa.inca ii mai dau lapte praf,desi si eu si sotul lucram in invatamant si avem niste salarii de mizerie.azi am dat un milion pe o masinuta,desi mai avea si tractor cu pedale,motocicleta cu acumulator,tricicleta si o alta masina mare.dar cand e vb de fericirea lui,nimic nu mai conteaza,nici macar faptul ca eu am trei haine ieftine si lui ii iau blugi de 650mii.nu vreau sa ma laud,nu vreau sa mi ridice nimeni statuie,vreau doar sa explic ce inseamna copilul pt mine...mi l am dorit enorm,am facut 300 de injectii pe tp sarcinii,am stat numai in pat si am facut 2 imprumuturi la banca de pe urma carora platim si acum.dar dumnezeu ne a rasplatit cu un copil extrem de frumos si de inteligent.la anul as vrea sa i mai fac un fratior sau o surioara,nu conteaza ca o vom lua de la capat cu imprumuturile si cu chinul...nu stiu de ce unele femei simt intr un fel,altele in alt fel,nu stiu de ce exista extreme si de o parte si de cealalta,iar eu recunosc ca ma situez la una din extreme.probabil ca de undeva,din copilarie porneste totul,insa nu vreau sa fac acum psihanaliza.

ile77 spune:

Monalac,


Ile si Vivian (07.03.2006)

patou spune:

nici nu am cuvinte sa va multumesc pentru toate mesajele voastre. am ezitat inainte de a deschide subiectul fiindu-mi parca frica sa spun tot ceea ce simt, dar acum ma bucur ca am facut-o.
Din pacate cred ca daca voi incepe sa lucrez problema mea se va remedia doar in mica masura -caci nu ma pot plange ca stau toata ziua cu el singura acasa. de 3 ori pe saptamana mergem la activitati parinti-copii(unde mai intalnesc si alte mamici), am avut sansa sa il cresc impreuna cu sotul meu care s-a implicat foarte mult( a stat in concediu parental 8 luni si dupa aceea inca 6 luni acasa): ceea ce imi lipseste este bucuria pe care o vad la sotul meu, lui nu i se pare niciodata o corvoada sa-l adoarma inca in brate in fiecare seara, sa se joace cu el, sa-i povesteasca...in ce ma priveste eu prefer de cele mai multe ori sa fac altceva...
am avut si o perioada mai lunga(1 an jumate) in care am lucrat o zi pe saptamana timp in care sotul meu statea cu copilul.
pe de o parte imi spun ca ce am gresit eu a compensat sotul meu, care s-a dovedit a fi o adevarata "mama closca"
de fapt nu pot sa zic ca n-am facut tot ce mi-a stat in putere, nu l-am lasat niciodata sa planga, m-am trezit 2 ani jumate in fiecare noapte sa-l alaptez... probabil ca sunt foarte deprimata acum, dar cert este ca-mi lipseste acea scanteie, acea bucurie de care vorbeati voi.


"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

AC spune:

Patou... heiii.
Ia-ti o vacanta... o saptamana singura... si vezi daca nu-ti lipseste. Abia atunci pune-ti probleme.

Suntem cateodata prinsi intr-un angrenaj si nu apucam sa ne vedem.

Eu am doi copii. Pe primul l-am privit mereu c-o scanteie in suflet. Pe al doilea nu mereu. Eram obosita, foarte obosita ..prinsa intre mii de lucruri...si scanteia de a ma bucura de ce face mi-a lipsit adesea. Nu inseamna ca nu-l iubesc. Dimpotriva... este chiar dintre cei doi cel cu o fire mai apropiata de a mea.

Dar astept sa se mai aseze putin si viata mea si valurile sa se domoleasca si-s sigura ca-mi va reveni scanteia si-i va insoti mereu.

Sabina spune:

hai ma ca si eu simt uneori ca nu mai pot si ca-s cea mai ingrozitoare mama din lume.

Acuma e plecata deja de 10 zile iar eu simt ca am o gheara in gat si ca ma sufoc fara ea, dar din pacate nu ma pot duce sa stam impreuna, una la mana ca am imens de lucru si al doilea, sunt racita cobza si nu-i trebuie viroza din atata dragoste materna....
apropos de bb 2, la mine a venit ca un traznet, nu eram de loc in situatia de-al face.
Insa sunt f bucuroasa, si de cand sunt insarcinata, am muuult mai multa rabdare cu Sofia!!!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

patou spune:

cred ca-i musai sa-mi iau o vacanta. poate revin la ganduri mai bune.
am inceput sa-i caut o gradinita la timp partial, si cat timp va fi acolo o sa stau si n-o sa fac nimic.(obisnuita cum sunt cu el poate o sa-mi lipseasca)

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

Daiopri spune:

Bun subiect. Si Diana21 mii de multumiri. Abia acum realizez unde e problema mea. Eu mi-am dorit copilul, si indraznesc sa ma gandesc si la al doilea, desi nu sunt o mama buna. Nu pot spune ca nu am instincte materne, dar cum spunea Diana nu stiu sa fii copil. Si pana sa am copilul as fi zis ca nu sunt adult.
Baiatul meu are aproape 4 ani si e foarte energic, repezit si se plictiseste repede. Si eu nu am rabdarea sa ma joc cu el mai deloc. Si merg la servici, deci nu asta e solutia. Eu nu sunt cu el decat de la 6 seara pana la culcare, si tot nu am rabdarea necesara. Ma enervez ca nu se culca usor si frumos, ma enervez de una de alta. Si sunt tare suparata pe mine. Cand plec de la service deabia astept sa-l vad, sa mergem acasa, dar nu stiu cum imediat dupa ce ne intalnim se intampla ceva si iar ma enervez, si ma rastesc la el si etc…
Apoi mereu imi propun sa ma indrept, si tot asa.
Dar, o sa incerc si eu sa fiu copil putin, poate o sa reusesc.

Numai bine tuturor.
P.S.: Elise, felicitari si sa iti traiasca micuta, sa fie sanatoasa si voi alaturi de ea.