Dragostea la varsta inocentei
Raspunsuri - Pagina 3
angelp spune:
aaaaaaa
am uitat sa va zic cum imi alintam prima iubita din viatza.....
"
gasculitza mea mica si iubita"....si deabea acum am realizat de ce m/a rasit
http://
sweet__angel spune:
prima iubire a fost pe la 13 ani cu primul sarut 
cu plimbari frumoase .. eram niste copii care descopereau viata.. mi-aduc aminte ca erau oameni care ziceau k nu e bine sa stam impreuna .. dar cine credeti ca mai vedea ceva :)?? nu-l vedeam decat pe el si in rest totul se invartea in jurul nostru.. a fost frumos.. s-a terminat in 2 saptamani odata cu vacanta ... el a plecat in america , eu in bucuresti.. si am plans dupa el vreo 3 ani,, dupa care el cand s-a intors din america a venit mai intai la mine sa ma vada .. si am fost un pic surprinsa.. nu mai intelegeam de ce am plans atat dupa el.. se schimbase ,la fel si eu.. dar a ramas prima mea iubire pe care nu o s-o uit niciodata si cu care am simtit lucruri atat de minunate.. azi suntem prieteni foarte buni ... si ne amintim cu placere de tot ce a fost .. el chiar spune ca nu mai poate sa iubeasca asa sincer pe cineva...
Miramar spune:
Prima indragosteala ...clasica poveste - eu in cls. a IX-a el cu 3 ani mai mare, frumusel si evident mare Don Juan. Mai statea si la o statie distanta de mine - ne despartea parcul. De ce mi-a atras atentia?? Casanova precum era, mi-a aruncat o data peste umar "Ce faci frumoaso?" - pfuu atat mi-a trebuit m-am topit toata. 2 ani am tot visat la el si-am umplut pagini de jurnal. Ba chiar l-am invitat la o petrecere la un moment dat - n-a venit ca era prea cuminte petrecerea de la 5 PM la 12 PM
2 ani mai tarziu - in troleibuz eu tinandu-ma de mana cu colegul de la " XI C" eu fiind "XI D" il vad cu aceeasi privire jucausa, usor ironica studiindu-ma cand m-am urcat. Ma debarasez numai eu stiu cum de "boyfriend-ul oficial", care ma tinea de mana si ma pupa pe obraz si ma indrept spre EL. El a fost primul ce m-a sarutat intr-o seara de ianuarie intr-un parc acoperit de zapada. Am crezut ca lesin. Dar domnul, student la ASE de pe-acum vroia mai mult si mai multe de altfel asa incat a abandonat proiectul si m-a lasat cu ochii-n soare.
Peste inca vreo 2 ani, ne-am reintalnit in metrou de data asta, acum eu ma uitam ironic la el, rolurile s-ar fi schimbat probabil dar eu nu mai eram interesata nici cat negru sub unghie.
MissParker spune:
Frumos subiect...
Prima indragostire... mmhh, pe la 12 ani. El era comandant de detasament (cam tocilar, dar frumusel, blond cu ochi albastri), eu eram comandanta de grupa, eram concurenti la sange la matematica. El era dintr-o familie f. buna (parintii medici, i se trasase deja viitorul destin de ... medic!), eu eram dintr-o familie mai modesta (tata tipograf, mama secretara). El era mai plin de el, eu eram mai complexata.
Am mers impreuna la cinema si tin minte cum am stat cu mana teapana pana mi-au inghetat degetele, tot asteptand ca el sa ma ia de mana 
. Apoi am fost intr-o tabara impreuna si acolo a dat semne ca m-ar place. La intoarcere, mi-a strecurat un martisor si un bilet pe care scria "Iubirea e o taina mare, ce leaga doua inimi tare". Eu, in entuziasmul meu de "gasculita", m-am destainuit catorva colege de clasa, iar el cand a aflat ca am "tradat" secretul iubirii lui (!), nu a vrut sa mai aiba de-a face cu mine (presupun ca asta a fost cauza), disparand in tacere, cu lasitate, ca magarul in ceata.
"Razbunarea" a venit cand eram in primul an de facultate si nu-l mai vazusem de 4 ani. Eu - studenta, ma intorceam de la strand, bronzata din cap pana-n picioare, imbracata cu fusta mini, asteptam tramvaiul. Eram proaspat indragostita si radiam. El se apropie de pe trotuarul celalalt, imi vede mai intai picioarele, ma masoara de jos pana ... sus, iar cand imi vede fata si ma recunoaste ... wow, privirea aia m-a recompensat pt. toate chinurile indurate la 13 ani 
. S-a apropiat de mine si am putut vedea urmele puternice de acnee pe obrazul lui (se uratise groaznic), apoi mi-a povestit (scrasnind printre dinti) ca n-a luat din prima la Medicina, in final am plecat simtind mila fata de el. Ca atare nu prea pot spune ca simt vreo nostalgie pe tema asta.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
flaviutza spune:
M-ati lovit cu asta... poveste veche..buna de romane. eu 13 ani...el 23copilul unor prieteni de familie. la inceput ii furam creioanele (era la arhitectura) si le ascundeam sub perna...miroseau a el :). apoi am realizat pe la vreo 14 ca sentimentul e reciproc. nu ma intrebati ce a vazut la mine. imi amintesc doar ca petreceam ore in biblioteca citind ...practic mi-a deschis ochii in toate directiile , m-a definit ca femeie inca din adolescenta :sa stiu ce vreau si ce trebuie sa imi daruiasca un barbat.mi-a deschis ochii si lumea .de la enigma la asteroizi . jocul a durat mult,pana inspre 17 ani. am invatat ca cel mai frumos poti sa faci dragoste din...priviri. si multe altele. si l-am cautat inconstient(sau constient) in orice posibila relatie. s-a terminat brusc, pt ca ...eu am incercat(stiti voi ce anume) si el nu a vrut.si nu l-am iertat, in mintea mea de 16 ani n-am inteles decat ca m-a respins. de fapt nu a putut desi ma iubea ,dar erau si alte constante la mijloc. parintii mei, parintii lui, faptul ca nu voia sa-mi inchida lumea(asa considera,de fapt mi-a deschis-o).
cine spune ca iubirile din adolescenta sunt simple se insala. eu am avut parte de o dragoste matura, interesanta, intelectuala la 15-16 ani...
asta era melodia noastra de suflet
http://www.youtube.com/watch?v=fGPZkPT7SFs&mode=related&search=
Nu, nu e vorba de actualul sot...el a aparut mult mai tarziu in peisaj
ALEXIA,02.mai.2004- filmulete noi
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
remiclea spune:
primii fiori ai dragostei i-am simtit si eu pe la 14-15 ani, dar, odata cu fiorii dragostei a venit si dezamagirea si suferinta...el era un baiat cam golanas si ii placea sa ma faca sa sufar...dar eu il iubeam, si inca imi mai amintesc de el cu placere. de ce? nici pana azi nu stiu, dar iubirea a intrat intr-o alta faza in momentul in care a aparut in peisajul vietii mele cel care m-a invatat sa iubesc cu adevarat si pe care nu l-am lasat timp de 1 an sa ma sarute
dar a avut rabdare cu mine si acum suntem sot si sotie
. frumos subiect...mi-am amintit clipele frumoase din adolescenta care merita traite mereu...
http://tt.lilypie.com/Jalmm7.png
anaisanais spune:
Au, mi se face rau, caci, citind povestile voastre, imi dau seama ce ''defazata'' am fost eu:prima data m-am indragostit pe la 17 ani. El se numea Stefan si era cu 4 ani mai mare decat mine. Un barbat tare-tare frumos9brunet, cu piele alba, gura senzuala si ochi verzi!) si foarte-foarte delicat(atingerile lui erau asa, ca un vint de primavara, dulci, moi si tare calde!). A fost primul barbat(na, baiat, daca vreti!) alaturi de care m-am plimbat si care m-a tinut de mina,primul care m-a invitat la cofetarie( pe vremea mea, mamaie, asa se petreceau intilnirile, la cofetarie!) si alaturi de care am mincat inghetata, primul care mi-a adus un buchet de lalele de ziua mea( eu sint nascuta in noiembrie!), primul care m-a cerut de nevasta si, in acelasi timp, singurul care a facut cererea 4(patru)ani la rind si care a fost refuzat de fiecare data(''Stefan, vreau sa intru/ sa termin facultatea, vreau o repartitie in Bucuresti, nu la Cuca-Macaii, si stii ca fara medie de 10 nu prind asa ceva!''), si care a crezut in mine. De mentionat ca in toata perioada de care vorbesc nu s-a pus niciodata problema unei relatii fizice( imposibil de imaginat in afara casatoriei la momentul respectiv!).Imi amintesc de el destul de des, ca facind parte dintr-o viata a mea, care viata a apus de mult de tot, dar care mi-a lasat multe dovezi de iubire! Si tare as vrea sa stiu ce mai face Stefan...