Dragostea la varsta inocentei

Dragostea la varsta inocentei | Autor: Bfly

Link direct la acest mesaj

Va mai amintiti cum era cu dragostea in adolescenta? Primul sarut, prima fluturare de aripi in stomac de emotie ca vedeti persoana dorita, prima atingere, prima frangere de inima din dragoste...Va mai amintiti toate astea?


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns denisabia spune:

Ce subiect frumos Bfly!Primul prieten l-am avut pe la 16 ani si acum parca simt o strangere de inima.Saracul cata rabdare a trebuit sa aiba ca sa poata sa ma sarute.O luna si ceva i-am impus distanta mai mult de frica.Cand intr-un final am descoperit cum e n-am mai vrut sa ma dezlipesc de el.Nici n-a fost asa greu.Interminabilele pregatiri pentru intalnire , plimbarile prin parc intr-o toamna tarzie , privirile cu subinteles , gesturile fugitive si acum parca il vad cum se pierdea pe holurile aglomerate ale liceului.Prima iubire dar si intaia dezamagire.Imi amintesc cu drag de vremurile astea , au un loc special.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

quote:
Originally posted by denisabia

Ce subiect frumos Bfly!

http://community.webshots.com/user/denisabia



Multumesc denisabia! Am vazut un film pe tema asta si m-a apucat melancolia.
Mi-am dat seama ca mi-ar face o deosebita placere sa citesc despre experientele altora.


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denisabia spune:

Bfly de ce nu ne povestesti si tu?Fiecare poveste e frumoasa in felul ei si mai ales unica pentru noi.Ce film ai vizionat ca mi-as lua si eu o punga de popcorn si m-as uita.Inca nu m-am izbit de greutati , dar uneori mi-e dor de vremurile alea.Ai impresia ca toata lumea e a ta...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

Filmul se numeste "John Tucker must die" si e o comedioara romantica despre liceeni. Nu e cine stie ce de capul lui, dar in mine a trezit niste amintiri.
O sa povestesc si eu, dar nu am timp chiar acum! In curand!


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Prima dragoste dateaza din clasa I. Chiar daca era platonica si s-a cam voalat, eu n-am uitat-o pe ea si, in clasa a 8-a, am reluat "iubirea", la alt nivel, desigur. Despartiti la liceu, in clasa a 10-a ne-am reintalnit o scurta perioada (cateva luni).
Pastrez in memorie multe momente din perioadele in care ma mandream cu frumusetea ei...

poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

quote:
Originally posted by Rufus

Prima dragoste dateaza din clasa I. Chiar daca era platonica si s-a cam voalat, eu n-am uitat-o pe ea si, in clasa a 8-a, am reluat "iubirea", la alt nivel, desigur. Despartiti la liceu, in clasa a 10-a ne-am reintalnit o scurta perioada (cateva luni).
Pastrez in memorie multe momente din perioadele in care ma mandream cu frumusetea ei...

poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006


"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde


Deci asa! La baieti dragostea aia inocenta incepe chiar foarte devreme!


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns moko spune:

ce subiect frumos!
..prima mea dragoste are o poveste mai complicata! Tatal meu si tatal lui- colegi de liceu si facultate (cu aceeasi camera impartita la internat si camin, cu aceeasi banca 9 ani, etc) -si-au promis ca se vor inrudi prin copiii lor...Dupa facultate, fiecare a plecat in alt colt de tara, m-am nascut eu, a avut si celalalt un baiat cu 2 ani mai mare decat mine. S-a pastrat legatura pana am ajuns eu prin clasa a doua, si ramasesem in continuare "nora" celorlalti. Parintii nostri au pierdut legatura o perioada de vreo 7-8 ani.Cand ne-am reintalnit, eu aveam 15 ani, el 17 si ne-am indragostit "pe bune", spre marea bucurie a parintilor.Singura problema a fost ca el studia in strainatate si la varsta aia ar fi fost imposibil ca o relatie la distanta sa reziste. Sunt absolut convinsa ca ar fi putut fi mai mult decat prima iubire, daca nu am fi fost asa mici si cu capul in nori. Dupa vreo 4 ani de scrisori siropoase, multe peripetii si putine intalniri, "s-a dus iubirea noastra..".
..inca mai am regretul ca adolescenta mi-am petrecut-o indragostita de el si nu m-am putut bucura de iubiri din alea...specifice varstei ( cu iesiri la film, chiulit de la ore pentru a ne intalni, etc).Mai rau a fost ca mai eram si fidela
ca fapt divers, la nunta mea, parintii lui au plans incontinuu..

nimic nu esueaza in aceeasi masura precum succesul.(G.K. Chesterton)
cu pui drag..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

eu ma prapadesc de ras, asta cind nu-mi vine sa intru in pamint de rushine, gindindu-ma cum eram la 13 ani, cind m-a pocnit subit prima indragosteala.

In primul rind, personajul - absolut nevinovat, tot 13 ani - habar n-avea ce vreau de la el. Si mai era si speriat rau de eforturile mele de a-i intra in gratzii.
Eu, vazind ca n-am succes, insistam: el, vazind ca insist, se shoka si mai tare.
Si asa am ajuns sa ma enervez si sa il urmaresc cu determinare de la scoala acasa - de acasa la scoala.
De fapt, nu-l urmaream, propriu zis.
Mergeam linga el. Cot la cot.
Daca el nu vroia sa mergem impreuna, nici nu era necesar: eu vroiam!

In acelasi ton, ca sa-l determin sa aiba o reactie, oarecare, la...mine, cum il vedeam il stropeam cu un pistol cu apa.
Astfel am obtinut reactie: cum ma vedea, sarea de sapte cotzi.
Normal, daca ii faceam dush rece de fiecare data....

A, am incercat printre altele sa-i trimit si petzitori, eu fiind un fel de shef de trib peste baietzii din clasa.
S-au dus, pe rind, vreo 5-6, cu cravata de pionier in varf de batz, sa-i ceara maretzului prietenia in numele meu.
Sint convinsa ca mesagerii au fost convingatori, deoarece ii asteptam cocotzata pe catedra - si asta lipsea, sa spuna ca n-au avut succes!

Ei bine, cu toata desfasurarea de fortze, in final nu s-a putut, shi basta. Tot nu mi-a cerut, acceptat, etc prietenia - deci nu l-am pacalit.

De fapt, l-as fi pacalit eu, dar peste un numar de ani, cind deja nu mai eram defel interesata...

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bibyrox spune:

Bfly un asa subiect merita si un vot mare!

Prima mea dragoste..hmm.. nici nu mi-e greu sa-mi aduc aminte pentru ca ma trezesc si adorm cu ea! Este chiar sotul meu! A fost primul in toate si va ramane si ultimul.. asa imi place sa cred!
Am simtit fiorii dragostei la 12 ani... 2 ani mi-au trebuit sa-l conving ca eu sunt femeia vietii lui si inca 12 ani ca sa ma ia de nevasta! Dar au meritat toate piedicile, suferintele si obstacolele pe care a trebuit sa le trecem pentru a fi impreuna! Asadar avem 16 ani de cand ne cunoastem si aproape 14 de cand ne iubim!




In asteptarea...fetitzei mele

Biby


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Maiotra spune:

ah...ce amintiri...
primul meu prieten l-am avut tarziu....iar prima dragoste am intalnit-o la 18 ani.....a fost o nebunie...cu chiul de la facultate..plecari la munte pe ascuns....mici nebunii in salile de cinematograf....dorinta nebuna de a fi mereu impreuna...
dar noi am crescut....am inceput sa fim mai pragmatici...am inceput sa vedem viata altfel...si s-a dus iubirea noastra...sau mare parte din ea!
inca ne mai uitam discret unul la celalalt cand ne vedem...si ne zambim sincer ....si ne amintim!

Mergi la inceput