minunea s a intimplat!

dragele mele, desi par noua pe acest forum, l am citit si rascitit de nenumarate ori. nu am reusit sa postez aici pentru ca, e drept, sint membra de numai o jumatate de ora. inainte, accesam pagina de la birou se deh... regulile de acolo nu imi permiteau sa ma inscriu. acum sint acasa si inainte de orice, simt ca trebuie sa va spun povestea mea pentru ca, la rindul meu, am sperat, am suferit si am regasit speranta din povestile voastre.
imi doream si eu un bebe, din tot sufletul si cu toata puterea mintii mele, insa minunea a tot intirziat... daca la inceput aveam emotii ca s ar putea intimpla, dupa ceva vreme ajunsesem sa nu mai cred ca se va intimpla...
dupa controale care au confirmat ca totul e in regula cu mine si cu sotul meu, dar care nu ne au explicat de ce nu raminem gravizi, am ajuns la doctorul moisa. asa am decis sa recurgem la inseminare artificiala. si am facut o. dupa zilele de asteptare... ma rog, un pic mai repede pentru ca nu am reusit eu sa ma abtin, am facut testul, singura, singurica. nu pot sa descriu in cuvinte fericirea pe care am simtit o cind am vazut liniutele alea doua... mi s a umplut universul de sens, de o dragoste nemarginita pentru fiinta din mine. stiam, deja, peunde va trebui sa fiu atenta, in parc, sa nu si juleasca genunchii... nu imi puneam problema ca s ar putea intimpla ceva rau, nu credeam cu nici un gram de suflet ca, dupa controlul de la 12 saptamini, as putea afla altceva decit ca puiul creste si e bine. ma simetam excelent, nici unram de singerare, nimic. si totusi... nu voi uita niciodata expresia doctorului meu, care stia atit de bine cit de dorit era puiul, cind a privit spre ecograf si a tacut. mi s a strins inima... nici macar nu aveam curaj sa il intreb ce se intimpla... nu vad activitate cardiaca. am auzit cuvintele astea cit se poate de clar, dar refuzam sa le inteleg. n o s o lungesc. a doua zi, chiuretaj la giulesti, apoi acasa, eu si un gol pe care nimeni si nimic nu il va putea umple de tot. am sa sar peste anul care a trecut trist, trist, trist, cu tratamente peste tratamente pentru o toxoplasmoza prea tirziu depistata... si n am sa pomenesc nici de sperantele pe care mi le faceam aproape in fiecare luna, apoi dezamagirea... copiii prietenelor mele, o durere surda, inabusita, depsre care nici nu prea ai cum sa vorbesti pentru ca e greu sa explici ca ti e un dor cumplit de cineva pe care nu l ai cunoscut, de fapt, niciodata... insa eu cred ca orice femeie devine mama nu din clipa in care naste un copil, ci din clipa in care simte ca are inlauntrul ei o inimioara. si nu pierzi o sarcina, mai degraba pierzi un copil.
peste un an, am ajuns din nou la inseminare. iar emotii, iar test, iar doua liniute! a fost o sarcina usoara, dar numai eu stiu cite ecografii "la negru", adica fara stirea nimanui, am facut, cite emotii am trait. si, desi bebelusul care a plecat acum doi ani numai el stie unde va ramine mereu in sufletul meu, recunosc ca Tudor, care are acum 3 luni jumatate si incepe sa rida cu voce tare e o bucurie mai mare decit orice altceva. asa ca mergeti inainte, nu va pierdeti speranta si veti vedea ca Dumnezeu e bun si ca dorintele frumoase se implinesc, in cele din urma. va pup pe toate si sint oricind gata sa vorbesc cu voi, daca aveti nevoie de un sprijin sau de o vorba buna!

Olivia26 spune:

Ruxandra, bun venit pe . Impresionanta povestea ta. Imi pare rau ca a trebuit sa suferi atat inainte de a te putea bucura pe deplin. Sa-ti traiasca Tudorel si sa fiti sanatosi sa va bucurati de el.

---

***************
There's no certainty, only opportunity.
Asteptam barza

violeta69 spune:

Ruxandra ma bucur si eu cu tine...
va doresc sa fiti sanatosi si cu mult noroc


Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

olim spune:

ruxandra bine ai venit .Multumim ca ai impartasit cu noi experienta ta, dura la inceput dar cu un sfarsit fericit
Sa fie sanatos Tudorel al vostru si sa te bucuri de el impreuna cu sotul tau

irina_stef spune:

RUXANDRA ESTI O MAMICA CURAJOASA SI UN MODEL DEMN DE URMAT PTR TOATE FEMEILE,NU TI-AI PIERDUT SPERANTA SI AI STIU SA MERGI MAI DEPARTE.SA FII SANATOASA SI BAIETELUL TAU LA FEL SI SA TE BUCURI DE EL.

http://tt.lilypie.com/kpNAp1/.png

andriushca spune:

felicitari ruxandra! din pacate pt noi minunea nu s-a intamplat, inca ...

andreea

ruxandraru spune:

va multumesc din suflet pentru raspunsuri! e minunat ca poti intilni oameni care te inteleg, aici. mie incepuse sa mi fie groaza sa deschid subiectul cu prietenele mele... ma gindeam ca s au saturat si ele sa tot asculte... va tin pumnii sa vina bebele cit mai repede si apoi... va tin pumnii din nou. intre noi fie vorba, greul abia atunci incepe... insa ieri am fost la manichiura si la pedichiura, realmente era deja obligatoriu... dupa 3 luni! pentru ca domnul tudor nu are bona, ne am dus amindoi. si culmea! a dormit ca un ingeras! va spun asta numai ca sa va dau un mic exemplu... adica un mers la salon am reusit sa l programey dupa aproape 4 luni! nu mai voprbesc despre alte muuuuulte si importante renuntari. Insa MERITA!!!! esti rasplatita pe de antregul! va pupicesc pe toate!

camy062004 spune:

felicitari pentru reusitade cand incercai sa ai bebe?

ruxandraru spune:

camy draga, cu totul a durat vreo 3 ani. au trecut greu si parca eram impotmolita, daca pot spune asa... toate planurile erau construite in jurul ideii de bebe, dar fara sa am, fireste, nici o certitudine ca va veni. asa ca imi organizam viata in jurul unei idei puternice, dar cumva fara alt temei decit dorinta mea. cred ca intr un final i s a facut mila de mine lui Dumnezeu! sau poate, intr adevar, a vrut cumva sa verifice daca mi l doream... poate vorbesc prostii. insa s au sters toate amintirile astea, acum, ceea ce e tare, tare bine!

Liana30 spune:

bine ai venit pe felicitari mamicooo!!

Vreti sa faceti ceva? 5 euro pentru o viata!!

Putin cu putin se aduna marea...




"Nimic nu-i imposibil!"

cecilia L spune:

rucsandraru felicitari si muta sanatate la amandoi. Si eu sunt noua pe forum. Am o poveste asemanatoare cu a ta, diferenta este ca eu a trebuit sa astept aproape 5 ani de la pierderea primei sarcini, si nu pot sa-ti spun cat de fericita sunt acum cand stiu sigur ca bebeul meu este acolo si este bine.Ma rog la DD sa fie bine continuare. Doctora mea este tot in Giulesti, si pot spune ca mi-a purtat noroc. In acesti 5 ani am trecut pe la mai multi dr. dar pana la ea nici unul nu mi-a spus ce am. Sunt la inceputul unui drum lung(9 saptamani) si sper ca o sa decurga totul bine. Daca fetele citesc mesajul meu si vor sa-mi afle povestea, as fii bucuroasa sa o scriu, poate mai incurajam si alte fete sa nu renunte nici o clipa la speranta de a avea un bebe. va pup

cecilia