Psihologia copilului (vol 6)
Raspunsuri - Pagina 9
Andrei32 spune:
Salut,
Si eu am un copil care era extrem de agresiv insa am descoperit in Constanta un psiholog-logoped care in urma unor sedinte desfasurate intr-o perioada relativ scurta de aproximativ 3 luni, copilul meu a devenit altul, chiar si la gradinita mi-au transmis ca era de nerecunoscut.
Acum merg odata pe luna deoarece vreau eu, desi psihologul mi-a spus ca numai este nevoie.
Daca este cineva interesat poate sa verifice pe net are site la www.psihologieconstanta.ro - Cristina Gemanaru.
Andra M spune:
Sunt mamica unei fetite de aproapre 5 ani si a unui pitic de 1 an.
In mod evident fetita simte si se teme ca fratiorul ii ia locul in inima mea. Reactioneaza comportandu-se ca un bebe, mergand in 4 labe, vorbind peltic, cere sa ii dau eu mancarea si lungeste masa, cere sa adorm cu ea, se trezeste in fiecare noapte si vine in patul parintilor etc. Am avut intrebari de genul: Pe mine ma iubesti mai mult pentru ca sunt fata ca tine? Dar de ce la mine tipi daca nu ma imbrac singura? ( si pe fratior il imbrac eu ). Plus o gramada de egoisme cu jucariile.
Ok, mi-am dat seama ca asta e cauza multor comportamente si isterii, am discutat cu ea, i-am spus ca pe amandoi ii iubesc la fel, ca pe ea o duc la ore de balet si pe Mihai il imbrac, i-am spus ca si pe ea am ingrijit-o la fel ca pe Mihai cand a avut varsta lui, dar ca acum ea e mai mare si deci trebuie sa faca multe lucruri singura pt ca le poate face.
Intelege ce-i spun, uneori chiar ma surprinde cu ce spune, sau face, de ex i-am dat ei niste bomboane de ciocolata pt ca ea are punga cu dulciuri in paza si mancam cu portia si o data dupa pranz a vrut deset si a luat o bomboana, fratiorul a gasit ambalajul si l-a dus la gura, faza la care Adelina i-a desfacut si lui o bomboana din ale ei si i-a infundat-o in gura... ca-i era si lui pofta!
Totusi, desi discutam de multe ori ca nu a furat fratiorul toata dragostea mea, totusi ea continua sa incerce in mod exagerat sa atraga atentia.
Ii acord de multe ori atentie mai mult ei sau prima data ei, ca sa nu se simta marginalizata si totusi ea cere...cere tot timpul mai multa atentie, timp, afectivitate. Vrea cumva egoist, vrea mai mult ea, numai pentru ea.
Ce sa fac? Ce sa fac mai ales, ca sa nu dea ea inapoi, adica sa nu se mai comporte ca un copil mic, sa revina la jocurile ei de copil mare, sa evolueze in continuare?
Multumesc,
axxxa spune:
Principesa, am mare nevoie de ajutorul tau
Am o fetita de 3,5 ani, care e foarte sensibila, timida, sfioasa, atasata f mult de mine, destul de plangacioasa, fricoasa (nu vreau sa para ca o critic, dar vreau sa zugravesc f clar realitatea), nu prea sociabila, interactioneaza greu cu alti copii, nu prea se implica in jocurile lor, daca unii dintre ei sunt mai repeziti, ea se retrage imediat, ma rog, e un pic diferita fatza de alti copii. Atunci cand se sperie sau ii este frica de ceva, isi pune mainile la urechi. Problema este ca si cu vorbirea pare destul de in urma fatza de alti copii de varsta ei (stiu ca nu trebuie sa compar copiii dar o fac, involuntar), vorbeste stalcit, nu pronunta f multe consoane, uneori inverseaza silabe din interiorul cuvintelor sau repeta de 2-3 ori ultima silaba a cate unui cuvant. De inteles intelege, dar nu poate reproduce f coerent anumite actiuni. Cel mai ingrijorator este ca nu raspunde la absolut nici o intrebare (in afara de cele la care vrea sa raspunda cu "nu"), nu ma crede nimeni dar niciodata n-a raspuns cu "da" la vreo intrebare, nu foloseste acest cuvant deloc, de asemenea nu foloseste "eu" atunci cand se refera la ea, ci numele ei, nu raspunde la intrebari uzuale de genul "cum te cheama" sau "cati ani ai", desi am depus toate eforturile s-o invatam, i-am repetat de sute de ori. In general nu raspunde la nici un fel de intrebare, reactia ei atunci cand o intreb eu sau altcineva ceva este fie sa taca (de cele mai multe ori), fie sa repete intrebarea, fie sa raspunda cu "nu". Este ea prea mica si cer eu prea mult de la ea? Nu cred, pt ca vad copii mai mici cu 1 an, care vorbesc mai mult si mai clar. Ea mi se pare undeva la nivelul unui copil de 2,5 ani. Problema grava nu mi se pare vorbirea, ci faptul ca nu intra intr-un dialog cu nici o persoana straina, adica sa intrebe si sa raspunda la ce e intrebata. Pe noi ne intreaba sau ne spune ce vrea sa ne comunice, insa daca o intrebam si noi ceva nu raspunde, ci repeta intrebarea dar fara interogatie. Ce e de facut, unde trebuie sa mergem cu ea? La logoped sau la psiholog? Multumesc.
Principesa spune:
Axxxa, chiar daca un logoped ar putea fi de folos, iti recomand sa incepi cu o evaluare psihologica pentru a avea o imagine globala.
Cheia vindecarii este in relatie
psiho_log spune:
buna Alexia27, am citit inatmplator despre problema ta cu limba care sa ii fie vorbita copilului la inceput...sunt psihoterapeut si logoped ...stiu f clar ca intai un copil trebuie sa invete o limba ...ceea ce inseamna logic un sistem de comunicare , numit si limba materna pe baza careia se adauga si celelalte limbi....in mod logic daca copilul primeste trei sisteme sau doua deodata care va fi cel de baza?...mai cauta si informeaza-te la cineva de specialitate ....oferind mai multe sisteme de comunicare si reprezentare de la inceput este f posibil sa ajunga la tulburari de vorbire...faci cum crezi..dar mai informeaza-te, 
alinam spune:
Axxxa exact aceleasi probleme le am si eu cu Vlad al meu si au cam aceeasi varsta, eu am inceput sa ma ingrijorez, problema eu zic ca nu tine de logoped e altceva si nu stiu ce, eu m-am trezit zicand la nervi ca e "retardat" si asta m-a durut foarte mult, in mintea mea tot zic ca are o problema dar in realitate refuz sa cred asta , poate e ceva legat de varsta, de faptul ca inca nu merge la gradinita sau mai degraba incapatanare, si el e foarte sperios desi nu e batut, nu se tipa la el, daca se intampla sa ridice cineva vocea se sperie si pleaca , nu raspunde daca il intreb cum il cheama samd, uneori cand are chef imi spune cand vin de la munca ca "ai fost in parc cu bunicu, ai papat cu bunicu" dar rar, de cele mai multe ori cand il intreb chestii degenul asta nici nu ma aude, vorbeste in continuare despre ale lui adica replici din desene animate, din nemo etc. Eu incerc sa ma ocp de el, sa vorbim sa ne jucam dar recunosc ca uneori cand vad lipsa de cooperare o las balta, alteori luam cate un teanc de carti si ne uitam la poze (nu are rabdare sa ii citesc, vrea pocesti da sa i le spun) si ma intreba tot ce e aia, eu incerc sa nu ii raspun doar "e un peste" sau daca el zice "uite pestele" eu ii dezvolt: si pestele inoata in ocean si oceanul e mare si albastru samd.
hai ca m-am lungit cat o placinta dar ma preocupa mult aspectul, as vrea sa stiu daca e normal sa se comporte asa, adica daca e in limitele normalitatii .... sau eu sunt aia care are nevoie de un psiholog, mai pot sa spun despre el ca e foarte receptiv la tot ce insemana miscare: adica vrea tot timpul sa ne jucam prinselea, sa il gadil, imi spune "vrei sa te gadile mami" si alte jocuri de gen, e tot timpul agitat, topaie (i-am luat o saltea speciala ca ne-a nenorocit saltelele sarind in pat 
)si scriind acum aceste randuri imi zboara gandul la ADHD , cred ca am inceput sa aberez ,dar mi-ar prinde bine si parerea voastra.
Alina, mama de Vlad (25.09.2005)
dana_timaru spune:
Sunt si eu o mamica a unui baietel de 2 ani si cred ca avem o problema . Sebi nu vorbeste Ma cam ingrijoreaza si as vrea chiar sa merg cu el la un logoped sau psiholog...nu stiu.Se joaca cu jucariile (preferatele lui sunt cele de tip lego ), cu masinutele ,mergem in parc si ar vrea sa se joace cu ceilalti copii mai mari cei de varsta lui nu prea il atrag ,mananca singur ( cu lingurita putin ajutat),eu zic ca este un copil normal . De vorbit vorbim cu el ,el sta cu mama ziua pentru ca eu sunt la serviciu dar de la 18.00 pana la culcare eu si tatal lui stam numai cu el , ne jucam ,ne uitam pe carticele cu animale .Intr-un timp incepuse sa spuna tata si tatai=tataia dar acum ...nu mai zice nimic ,doar ba,da,si pe limba lui ....
Dvs ce credeti ,ce se intampla cu el ?
Va rog foarte mult sa-mi dati un raspuns pentru ca sunt ff ingrijorata
Principesa spune:
Dana_timaru,
Daca nu exista semnale ingrijoratoare, doar faptul ca la doi ani nu vorbeste nu inseamna nimic grav. Foarte multi baietei incep sa vorbeasca dupa 2 ani si jumatate.
dana_timaru spune:
Deci dvs imi spuneti sa nu ma ingrijorez si sa mai astept...
Dar ma scuzati ca va intreb ce ati vrut sa spuneti cu "da-i spatiu in toate camerele mintii tale" nu prea am inteles 
Multumesc mult pentru faptul ca m-ati mai linistit putin !
Principesa spune:
Dana timaru, aceasta e semnatura mea, nu e o sugestie pentru tine.
Acest mesaj este o invitatie la a fi o prezenta consistenta si consecventa in viata copilului.