Psihologia copilului (vol 6)

dana_timaru spune:

Ma scuzati ,cred ca am facut o mare gafa !

Sheannamp spune:

As avea nevoie si eu de carti privind psihologia gemenilor (si dezvoltarea lor).
Stiti cumva unde as putea gasi?

Amellyn spune:

Buna si o zi minunata la toata lumea! Numai urari de bine fetelor ce raspund la intrebarile noastre
Am stat zilele astea si am citit tot ce s-a scris pe acest subiect dar parca nu am vazut nimic care m-ar putea lamuri, asa ca indraznesc sa postez si eu "problema" mea
Am un pici de 7 luni super ok zic eu: rade in hohote cand ne jucam, vorbeste pe limba lui, nu plinge fara motiv.
Eu a trebuit sa incep munca de cand avea el 3 luni (am stat acasa doar alea 126 de zile) si primele luni am fost doar cu program de 4h, acum sunt la program de 6h. Cat timp sunt plecata sta cu, cumnata, care a fost prezenta de la inceput si care il iubeste foarte mult si are mare grija de el.
Cat timp sunt acasa incerc sa compensez timpul cat sunt plecata si stam impreuna, ne jucam, povestim doar ca il mai las si singurel in camera lui cu jucariile ca sa se invete sa se joace singur.
Problema apare la dormit: nu reusim sa-l adormim decat la san, in brate sau in carucior. Daca e in carucior si il leagana taica-su are momente cd plinge daca dispar din raza lui vizuala (nu tot timpul). Peste noapte se trezeste destul de des (cam la 3 ore cred) pt san si daca dupa prima masa, pe la 12 cred, il pun la el in patut (dormim cu el in camera) la urmatoarele treziri il pun in pat cu noi caci nu reusesc sa mai stau treaza cat timp suge.
E posibil ca in timp acest comportament sa il afecteze? Va fi cumva prea rasfatat? Daca acum nu plinge cand plec la munca de ce plinge cand sunt acasa si dispar din raza lui vizuala?
Sper ca nu m-am intins prea mult si ca m-am facut inteleasa cat de cat. Pe viitor am sa pun pe o hartie inainte de a posta aici si am sa fac corecturi
Multumesc anticipat pt raspunsuri

dov spune:

buna ziua,

am un baietel de 2 ani jumatate...problema mea? problema mea este cum sa suplinesc absenta tatalui din viata lui: sotul meu a murit cand baietelul avea 11 luni.

poate o carte, sau niste etape, habar n-am...cert e ca pe langa faptul ca de-abia traiesc eu cu durerea, trebuie sa-mi cresc baiatul...primesc tot felul de semnale din jur, de la cunoscuti...cum ca e absolut necesara prezenta unui barbat in viata lui...sa nu ajunga homosexual...si tot felul de minunatii de genul asta

eu il cresc absolut singura...doar eu si bona...tata e in alta tara, iar bunicii din partea sotului il vad o data pe luna, poate nici atunci uneori...in casa mea nu prea intra multa lume, iar barbati absolut deloc.

e un mediu nesanatos dpdv al identitatii sale masculine?
Doamne, cate intrebari am...si acum nu mai stiu nimik...

Kya spune:

Amellyn un raspuns la intrebarea ta nu am, dar pot sa-tu povestesc din experienta mea.
Sanziana are 10 luni si eu am inceput sa lucrez acum 2 luni, cu program de 6 ore.
Ea mereu a fost un copil care a adormit singura in patutul ei, dupa biberonul de noapte (nu o mai alaptez de pe la vreo 3 luni, si dormea noaptea intreaga, fara nici o trezire (adica 8-10 ore legate).
Coincidenta sau nu, dupa ce am inceput sa lucrez, a inceput si ea sa se trezeasca noaptea, pe la 3-4 si sa maraie. Am incercat sa o adorm la loc tot in patutul ei, dar sunt cheauna la ora aia, si nu pot sa stau treaza pana adoarme ea la loc. Asa ca am cedat, si am luat-o cu mine in pat. (deocamdata sotul e plecat din tara, deci suntem doar noi 2).
Cam in acelasi timp, a inceput sa nu mai adoarma dupa biberon singura. Se ridica in picioare in patut, se foia, incepea sa maraie pana ajungea la plans. Asa ca am inceput sa o adorm tinant-o in brate. Si de doua luni tot asa o tinem: o adorm in brate, o iau cu mine in pat cand se trezeste noaptea.

In plus, cand sunt acasa, daca nu stau mereu cu ea, e jale - o ia cu un urlet sfasietor, si nu se potoleste decat la mine in brate. Trebuie mereu sa ma vada, sa fie langa mine, sa se agate de mine.
Era foarte legata de mine si inainte, dar acum cand nu sunt decat jumatate de zi cu ea acasa, e mai rau. Ma striga prin toata casa "mama, mama", si nu vrea decat cu mine. Cand sunt langa ea, e linistita, cand dispar... jale!

Eu pun toate astea pe seama serviciului, si lipsei de acasa.

Cu somnul insa sper sa-si revina. De exemplu, noaptea trecuta nu s-a mai trezit de loc. Sper sa nu fi fost doar o exceptie, si sa se intoarca la programul ei normal. Probabil ca a fost doar o dorinta de compensare, am adormit-o in brate cat a avut nevoie, acum s-a adaptat. Nu stiu, zic. Sa vedem daca noaptea de ieri a fost doar o exceptie.



Raluca mamica de Sanziana

---

God didn't bring me this far, to leave me here!

Amellyn spune:

Mersi mult de raspuns Kya.
Mai sta singurel ziua si cate jumatate de ora si se joaca, dar are momente cand nu pot sa fac 2 pasi in afara razei lui vizuale. Eu inca il alaptez si ii dau la cerere cat sunt acasa, are cumva ore fixe, dar are si momente cand cere mai des. Cat nu sunt eu maninca fructe, supe, etc . ce se da la un bebe de 7 luni.
Nu ma deranjeaza ca il adorm in brate (daca ar fi dupa mine l-as adormi asa pina la 18 ani ) dar ma gandescpe viitor ce va fi, daca nu va fi prea rasfatat. Il iubesc de numai pot, si am momente cand ma simt vinovata ca nu stau cu el toata ziua si poate de asta incerc sa compensez cand sunt. Nici nu stiu cum e mai bine. Vreau sa ii ofer totul dar in acelasi timp mi-e frica sa nu il fac un razgaiat, daca pot spune asa.
Desi am inceput munca de 4 luni inca nu m-am impacat cu mine ca nu sunt acasa cu el 24 din 24. Pe de alta parte, simt ca timpul petrecut cu el a devenit mai de calitate.
Un amalgam de sentimente si trairi, sper ca se intelege ceva

Amellyn spune:

Am cautat dar nu am gasit, poate nu stiu eu, inca, cum si unde sa caut.
Exista un topic ceva, unde sa putem posta framatarile si sentimetele pe care le traiesc mamicile ce trebuie sa lucreze de la o varsta frageda a bebicilor?
Eu una am momente cand ma apuca plinsul si momente cand ma simt wonder-woman si cred ca le pot face foarte bine pe toate.

crislunca spune:

Poate ca s-a mai vorbit despre problema asta...imi cer scuze...am un baietel de 2 ani..care l-a luat pe "nu" in brate si cum nu-i convine ceva...racneste cat poate, tremura si strange din pumni...am tot citit articole pe net, stiu ca exista aceasta perioada, dar nu mai gasesc cale sa-i fac fata...Am incercat sa-i distrag atentia la altceva, sa nu-l bag in seama, sa-i explic, sa-l cert....

meldin spune:

Buna ziua,
Am 2 baieti, unul de 4 ani, celalat de 5 ani si 4 luni.
Baiatul cel mare are o imaginatie foarte bogata si traieste intr-o lume a lui, cu lupi salvatori si tot felul de animale, "la animalele lui" asa se spune.Inventeaza tot felul de povesti si de multe ori incerci sa vorbesti serios cu el si iara intra in lumea lui.Pe de alta parte are si o energie foarte mare, e greu de disciplinat si la gradinita.Mi-au spus educatoarele ca trebuie sa-i spuna de mai multe ori sa fac ceva.Intr-o zi la gradinita din toate masinutele colorate de copii el a colorat-o neagra, de altfel zice ca e culoarea care ii place cel mai mult.Noi ne ocupam destul de mult de ei, de amandoi.Nu stau cu bunicii decat in vacanta si atunci in fiecare week-end mergem la ei si facem tot felul de excursii.Ma gandesc sa-l duc la un psiholog sa-l vada.Macar sa ne spuna cum sa procedam. Dumneavoastra ce parere aveti?
mirela man

lorellay spune:

nu mai e nici un psiholog aici?
si eu am nevoie de niste raspunsuri.....

Sorana de Diana (10.11.2008) si Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]

www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]