Prematurii-Esentele tari se tin in sticlute mici-5
Raspunsuri - Pagina 25
Ignatica spune:
papadie multa sanatate. Nu-i nimic ca nu ai reusit sa ma suni, am vorbit zilnic cu Mexxa si ea v-a tinut la curent.
Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006)
poze
Nasterea sufletelului nostru David
try spune:
Papa, asa e aici, exista un psiholog la fiecare sectie de NICU, plus ca asistentele sunt pregatite sa-ti ofere un umar pe care sa plangi intotdeauna, un sfat, o incurajare. Mai este si specialistul pe lactatie, o alta problema dureroasa pentru multe mamici de prematuri.
Tantiile-astea impreuna te ajuta sa privesti viata mai roz, te incurajeaza si-ti spun mereu ca faci un lucru extraordinar. N-am fost asa laudata toata viata mea cum am fost in perioada cand a fost adrian la NICU: toate asistentele imi spuneau ce lucru extraordinar fac cu mulsul, ce progres nemaipomenit, ce laptic mult aduc (desi la inceput abia daca acopeream fundul sticlutei), ce mamica devotata si dedicata sunt, ca una si alta. Si va spun fetelor ca functioneaza din plin, ma ajuta, erau ca niste mangaieri... si Doamne cata nevoie aveam si eu de aceste "magaieri".
La mine a venit sa ma vada psiholoaga cand a facut adrian necrotizing si plageam ca un copil mic cu hohote de nu ma puteam opri. Si-a stat tanti aia cu mine toata ziua cat am stat eu la spital. Le spuneam ca are copilul ceva (de-abia pe seara au descoperit problema cu necrotizing-ul), era moale ca o carpa si m-am speriat ca-l pierd. Si in incertitudinea asta in care nu aveam un raspuns si copilul arata cum arata ma duceau gandurile la cei mai rau si ca si tine Flori de cires, plangeam de nu ma puteam opri.
Si mereu cand imi aduc aminte de perioada aia plang.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi
Denisam spune:
Flori de cires-URAA si pling in acelasi timp pt tine ca esti departe de printzesa dar o sa vezi ca se va rezolva totul- cum zicea si TRy-ca ea e patitza recent si tare bine le stie pe toate, dupa 2-3 luni corectate nici nu itzi vei mai da seama ca a fost un prematur- si MARIA_ nu e numai ambitioasa dar e si f. puternica- BRAVO MARIA SI PUPICEI DULCI- SA TRECI CU BINE PESTE TOATE SI SA LE ARATZI MEIDICILOR CUM SE DAU OBSTACOLELE LA O PARTE IDN CALEA TA!
TRY- pupciie si voua- mai da-mi si mei nr ca il am acasa si azi as putea sa te sun de la job.
Pup comorile de mamici si esentele tari si ma iertatzi ca intru pe aici, dar chiar nu ma pot abtine, mi-e drag de voi si citesc cu emotzii mereu!Numai bine si sanatate multa !
Denisa
Denisa 
17+ si'de 
Emma Andreea (17 Ian.2006)
Emma Andreea
Zambeste, si maine e o zi!
Lorelai spune:
si eu am patit la fel ca si try cind erau fetele in NICU. asistentele m-au ajutat ff mult. am avut de-a face si cu specialisti dar asistentele au fost de mult mai mult ajutor.
intii am facut post-partum depression (credeam ca e vina mea ca s-au nascut prematur, ca sint mici, laptele nu venea ... ) si mi-au trimis o psiholoaga tinerica care era de-a dreptul pafarista. in plus, mi-a dat senzatia ca nu vrea sa fie acolo. mai mult m-am enervat decit sa ma linistesc. dupa ce m-a informat ca ea are master (de parca conteaza) m-a intrebat ce cred eu ca as putea face ca sa ma simt mai bine. nu mi-a venit sa cred. i-am spus ca daca as sti nu as mai avea nevoie de ea. am poftit-o frumos afara cu tot cu masterul ei.
a doua oara a fost cel mai nasol. cind era Livia rau bolnava (cu sanse 50% de supravietuire) in NICU nu ma puteam opri din plins. in plus, Maya era la alt spital si eu faceam naveta intre spitale cu pompa dupa mine si cu gentuta frigorifica cu sticlutele cu lapte. cine eram la Livia la spital, mi-au trimis un preot cu care sa stau de vorba. a vrut el sa ma pregateasca pt ce e mai rau dar i-am spus ca vreau sa dicutam despre cum se va recupera Livia ci nu despre ce voi face eu in caz ca ... Doamne fereste. nu stiu de ce nu am crezut nici macar o secunda ca nu va supravietui. mi-au trimis apoi alta psiholoaga care chiar m-a ajutat. era mai in virsta, probabil ca a vazut multe si a discutat cu mine vrute si nevrute.
dupa parerea mea conteaza foarte mult sa fie cineva acolo care sa stie sa asculte si sa dea un sfat potrivit la timpul potrivit.
Lorelai si fetele - Livia si Maya (18 ianuarie 2005)
****pt. poze click pe casuta galbena de mai sus (pagina personala)****
Lorelai spune:
vesti bune de la gemeni. a nascut LEVI. la 36 sapt, 2 baietei de peste 2 kg. amanunte gasiti la forumul gemenilor.
merci de sfaturile pt ROP. eu nu le-am dus la control pt ca ale mele sint mai salbatice si nu il lasa pe doctor sa le atinga. de la un an nu mai sint cintarite sau masurate de doctor, nu mai vorbim de analize sau alte cele. am facut numai vaccinurile, cu urlete majore. asistenta doctorului a zis ca batem recordul de urlat. bine, se urla pe 2 voci dar ce mai conteaza. cum se mai domesticesc un pic le duc la oftalmolog.
FloriDeCires, stiu ca e greu sa fii departe de Maria. sper ca vestile bune (Uraaaa!!!) pe care le primesti de la ea sa te ajute sa treci peste perioada asta grea.
cind era Livia in spitalul de copii si eu cu Maya acasa nu am vazut-o pe Livia cam o saptamina. simteam ca se rupe ceva din mine. mergea tata-sau la ea mereu, ii dadea sa pape, o tinea in brate, eu o vedeam in poze. am imbatrinit 10 ani in saptamina aia, desi o aveam pe Maya acasa si incercam sa fiu tare pt ele, sa nu pierd laptele si mai ales sa nu imi pierd mintile.
Ignatica, bine ca ati ajuns acasa. nici nu te gindi sa-l infometezi. fa cum crezi tu ca e mai bine, doctorii au uneori pareri care se bat cap in cap. si inca ceva, cerealele nu ingrasa, chiar ajuta la dezvoltarea sistemului digestiv.
papadie, esti mai bine?
Flavia, inca nu am apucat sa vad pozele. nici pe ale tale papadie. azi la lanci.
Lorelai si fetele - Livia si Maya (18 ianuarie 2005)
****pt. poze click pe casuta galbena de mai sus (pagina personala)****
Ignatica spune:
Lorelai prin cate ati trecut si voi. Of. Nici nu ma gandeam sa infometez copilul, Doamne fereste. Il ador cand mananca si in plus, mai avem inca 2 luni de antibiotic de luat, asa ca, trebuie sa pape bine.
Va pupam
Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006)
poze
Nasterea sufletelului nostru David
try spune:
denisa, pupici de la noi pentru burtici si Emma. Am si uitat ca ai inceput serviciul. Eu sunt pe alta lume de cand sunt acasa (nr.: 428-9469 stii prefixul ca sa nu-ti mai trimit pe privat).
Dar azi dupa 1 mergem la dr. in whitby (pt mine, sa-mi scot niste alunite), pe alex l-am trimis la gradi si sunt doar eu cu adrian... mai ce viata de boier cand e plecat tartorul de-acasa 
.
Lorelai, asa cu psihologii astia, pe mine m-a intrebat tipa (trecuta de 40 de ani si o finuta) cate-n luan si-n stele. Dar am simtit mereu unde bate, de fapt ce anume vroia sa afle: daca am alte probleme acasa, daca sotul ma ajuta, cum ma descurc cu alex, ce-mi place, ce nu-mi palce in general, ce ma ajutasa trec peste o problema (psiholoaga tinerica de care vorbeai stia ea ceva, dar nu a stiut cum sa te intrebe sau cum sa te aduca in punctul de a afla ce vroia ea, ea te-a intrebat direct). Incerca sa caute factori de stres la mine si modalitati de rezolvare. Caci in final un psiholog nu face altceva decat sa-ti arate cu degetul ceea ce poti face singur, si anume el afla care-ti sunt caile prin care tu poti depasi problema si apoi ti le arata.
Pe mine m-a ajutat faptul ca m-am descarcat la ea, uneori e o mare usurare sa vorbest icu cineva di nafara celor implicati direct (familie), iar pe de alta parte a trimis dr. lui Adrian sa vorbeasca cu mine pt ca eu nu intelegeam ce se intampla, de ce el involuase in 24 de h atat de mult cand de fapt ar fi trebuit sa fie mult mai bine (era dupa prima transfuzie de sange).
Dar de atunci a fost mereu alaturi de mine si de cate ori ma vedea pe holurile spitalului sau la NICU ma intreba ce fac, cum ii merge lui adrian, sa o aut pt. cea mai mcia problema, chiar daca nu tine direct de ea etc.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi
Felicity spune:
si eu am avut suport de la asistente, doctori, psihologi, social worker mi-a gasit unde sa stau in orasul unde am nascut. serviciu religios.
aceasi problema, psihologul mai mult ma enerva.....aveam atunci mari probleme ca eu consideram ca am ratat tocmai functia cea mai importanta a femeii: aceea de mama. am deprimat-o pe psiholoaga cu comentariile mele, era o femeie singura si stia ca nu va fi mama niciodata. eu nu aveam de unde sa stiu despre ea. dar venit a doua zi sa-mi spuna ca mi-a gasit alta persoana sa discute cu mine, ca ea nu mai poate continua hahaha
cealalta persoana m-a intrebat ce nivel de studii am si mi-a zis sa scriu o carte hahaha
eu parca deliram, plangeam si discutam despre Dumnezeu, moarte, medicina, etc....poate chiar ma apuc sa scriu cartea aia
insa dupa 3 luni de stat cu oamenii aia zi de zi, ora de ora, am plans ca plecam din spital, mi-erau ca o familie.
si pe mine ma laudau, ce lapte fac, ce gras, ce mult, ce bun, crestea Paul ca un fat frumos.
Denisa tinem pumnii sa fie burtica de baietel
si pt toate esentele un pupic mare
OlgaTarziu spune:
Pupici speciali try....
Va urmaresc din umbra si-mi sunteti tare dragi. Eu am fost nascuta la aproape 8 luni, si aveam 2 kg. Nimeni nu credea la vremea respectiva ca voi supravietui. Cert e ca sunt mare(1.73) , sanatoasa si ma bucur ca DD a decis ca trebuie sa traiesc.
Am gasit poza asta si pur si simplu m-am topit. Dedicatie pt voi toate luptatoare cu luptatori micutzi.
http://www.andrea-schroeder.com/nutellla/bw/geddes188.jpg
Olga
When you gaze long into the abyss, the abyss also gazes into you."
- Friedrich Nietzsche
Felicity spune:
Vroiam sa va mai spun ca lui Paul ii place la oftalmolog.
Nu ii mai baga clamele alea sa-i tina ploapa deschisa, aia era doar pt ROP. vorbeste cu el, aparatele cu care il cerceteaza au niste jucarii si beculete pe ele, il pune sa se uite la nu stiu ce animal in departare, adica totul e foarte prietenos. Si el e genul dinamita care nu sta si urla daca il tii legat de scaun, ei acolo ii place.
Poate nu e rau pt esentele care nu au fost la oftalmolog, sa va duceti totusi.
Noi ne ducem cu placere (daca pot zice asa) pt ca intotdeauna plecam cu vesti bune de acolo. Acum mergem odata pe an.
Paul a facut si test de auz, cand era in spital. Prima oara a cazut la test cu una din urechi, m-am panicat iar ingrozitor....incepusem sa imi fac curaj ca totusi aude cu o ureche, ca apoi sa treaca testul complet.
Acum aude tot, nu mai am temeri. Dar am tremurat ceva si pt testul asta.