Nu mai sunt mamă.....!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sunt o mama derutata si îngrijorata. Nu stiu cum sa procedez.
Sunt în divort de mai bine de un an de zile. Totul a început în nov. 2005 când am hotarât sa pun capat umilintelor, minciunilor si denigrarilor, mai ales în fata copilului, venite din partea “sotului”. Baietelul meu are 9 ani si jumatate.
„Sotul”, pâna în 2001, a fost “baiatul mamei”, având un comportament slugarnic fata de aceasta. Parintii sotului nu ne-au ajutat niciodata cu nimic, iar mama lui nu a stiut ce intrigi si ce minciuni sa mai foloseasca pentru a destrama casnicia fiului ei.
La vârsta de doi ani ale copilului, împotriva vointei mele, copilul a stat la parintii lui o perioada de aprox. doi ani, cu toate ca eu îmi doream sa mearga la camin. Mi-am exprimat nemultumirea fata de modul de crestere si de educatie ale copilului, Alex fiind mai tot timpul bolnav, dar am fost ignorata si nu s-a tinut seama de parerea mea. Când l-am adus la noi i-am depistat o anemie feripriva foarte severa, având si probleme digestive foarte grave, iar copilul era foarte retras, nesociabil. Am facut eforturi disperate de a-l aduce pe linia de plutire, rezolvându-i problemele de sanatate si încercând de a-l integra în colectivitate si determinându-l de a lega cât mai multe prietenii. Eu singura m-am ocupat de toate aceste probleme, de gospodarie si de tot ceea ce tine de întretinerea unei gospodarii, sotul fiind permanent la “serviciu”, venind la cel putin ora 20.00 „acasa”. Atunci când era pe „acasa” pe mine ma jignea în fata copilului, era permanent nemultumit de totul, gasind pretexte din orice pentru a isca o cearta. În fata copilului eu eram “ratata”, „întretinuta”, cea care nu faceam nimic decât ma plimbam si dormeam si nu-l lasam pe copil „sa traiasca liber”. Dupa ce ma jignea pleca la bar cu Alex unde statea pâna târziu si unde consuma bauturi cofeinizate, dulciuri sau pizza. Permanent a încercat sa-mi submineze autoritatea de mama.
De adus aducea bani acasa(aproape dublu fata de mine)dar, doar atât facea pentru familie..
Eu aveam si am serviciu, aduceam bani acasa si din alte activitati extraserviciu (reprezentant Avon, Oriflame, calculator, agent de inerviu) dar, nimic din ceea ce faceam eu nu era important si nu avea valoare...”materiala”, mai ales în fata copilului. La serviciu sunt respectata si apreciata.
Din 2001, pe lânga problemele legate de slugarnicia manifestata continuu fata de mama lui, au mai aparut si altele, din ce în ce mai grave. Începuse sa-si accentueze si violenta, acesta existând si înainte dar, nu atât de feroce.Nu se dicuta nimic altceva decât de bani. Am vrut sa pun punct demult dar m-a tinut în loc dragostea pentru copil.
Am aflat de la copil de afacerea sotului împreuna cu o asociata (fosta colega de serviciu), pe unde se plimba copilul meu împreuna cu sotul, asociata si copilul acesteia. Copilul începuse sa-mi zica “ca mami,tati nu te iubeste pe tine”, ca „asa se pupa tati cu ....” si multe altele. În nov 2005 am înaintat procedura de divort în termenii normali, spunându-i foarte clar ca vreau sa mergem fiecare pe drumul pe care si l-a ales. M-a jignit si mi-a zis sa fac ce vreau. De când a primit citatia pentru mine a început un calvar de neimaginat.Amenintarile erau servite în fiecare zi ”am sa ajung la faliment si am sa te distrug”, ”am prieteni sus pusi si am sa te termin”,”sa nu înnebunesti când va afla copilul ce fel de mama are”etc. M-a convins, spunându-mi ca nu ma gândesc la binele copilului si ca nu este o cale civilizata si ca vreau sa spal rufele la judecatorie. Am convenit sa depun un al doilea dosar în care vom fi de acord cu divortul, existând o hotarâre fara motivare sub aspectul culpei (este un om care tine foarte mult la imagine), iar în ceea ce-l priveste pe copil oricum legea mi-l va încredinta mie, expunându-mi o sumedenie de argumente reale si vom stabili o teza subsidiara prin care va avea o plaja larga de vizitare a copilului. Am acceptat aceasta varianta pentru ca un om normal ar fi apreciat ce am facut eu pentru copil(m-am ocupat de sanatate, de scoala, de activitati extrascolare, de programul de recreere), ca nu o sa treaca copilul prin scene oribile si nu am avut de gând nici-o clipa sa-l despart pe copil de tata.
M-a luat pe sus de la serviciu pentru a merge la notar sa semnez retragerea primului dosar.
În cel de-al doilea dosar eu am respectat totul conform întelegerii, iar el mi-a înfipt cutitul pe la spate miseleste, asa cum se pricepe el mai bine.(profilul afacerii este acelasi cu profilul firmei la care a lucrat 1 an si ceva în timp ce firma lor era deschisa).A depus o “reconventionala”, în care a spus tot felul de minciuni, a venit cu martori mincinosi care au afirmat tot felul de ineptii pe care în mare parte le-am demonstrat prin acte ca sunt minciuni, a profitat la maximum de toate amânarile posibile, iar “acasa” a început sa faca lucruri pe care nu le-a facut niciodata, nici în ceea ce priveste gospodaria, nici în ceea ce-l priveste pe copil. La judecatorie s-a folosit si de aceasta decizie a mea de a retrage un dosar si de a depune un altul, încercând sa scoata în evidenta ca sunt “dezechilibrata”.
Comportamenele în ceea ce ma priveste au fost si sunt oribile în fata copilului, mintind cu ordinarie si facându-mi diverse înscenari demne de orice dispret. Agresiunea fizica a fost crunta, alegându-ma cu o mâna fracturata, iar apoi lovituri cu pumnii si cu picioarele în cap si în stomac, în asa fel sa nu lase urme. În fata copilului eu sunt mama care nu am avut grija de el, sunt t.., sunt hoata care-I fur banii din buzunar, eu am mintit la judecatorie si tot în fata copilului sunt denigrati toti care sunt de partea mea, inclusiv copiii acestor oameni, copii care sunt prieteni cu Alex. Îi distruge orice educatie, moralitate, copilul nemaiavând un sistem de valori. Ca sa atinga apogeul, cu acei oameni pe care-I denigreaza în fata copilului, iese împreuna cu copilul la terasa, vorbindu-le foarte frumos si fiind “prieteni”.
Are o afacere prospera pe numele fratelui asociatei, jumatatile din acte deranjându-I cumplit pe amândoi. De când a început divortul, eu am fost nevoita sa platesc toate ratele si toate cheltuielile curente ale casei, pentru ca toate contractele sunt pe numele meu. El a mers numai cu Alex la cumparaturi, facând scene oribile în fata copilului daca ma ating de ceva cumparat de el, spunându-I copilului ca eu sunt mama saraca, în fata copilului de 9 ani nevalorând nimic niste amarâte de hârtii.
În noiembrie 2006, dupa ce s-a încheiat cea de-a doua ancheta sociala care a fost de 10 ori mai favorabila mie decât prima pe care el a contestat-o, dupa ce copilul a spus ce nu i-a convenit lui doamnei de la ancheta, 3 saptamâni de zile i-a întors spatele copilului, nemaivorbind cu el, acuzându-l de tot felul de minciuni pe care le-ar fi spus Alex. Dupa trei saptamâni a urmat o campanie feroce de denigrare, de acuze mincinoase (una dintre ele ca eu am vrut cea de-a 2-a ancheta si tot eu l-am implicat pe copil si am vrut sa fie audiat), dar în primul rând de cadouri peste cadouri, de atentii peste atentii, de bani peste bani (ex. bunica paterna, pâna sa înceapa divortul nu-I dadea copilului nici-un ban sau max. 50.000lei, iar acum nu vine de la ea cu mai putin de 1 mil.). De Mos Craciun i-a cumparat copilului, printre multe altele, o masina cu telecomanda asa cum o are unul din prietenii lui Alex, Ionut, neagreat de taica-sau, spunându-I ca vor avea si masina mai buna si mai frumoasa decât al tatalui lui Ionut, urmând sa-si cumpere Skoda Octavia.
Din decembrie, de când s-a împacat cu taica-sau, Alex este extrem de rautacios cu mine, folosind aceleasi replici auzite de la taica-sau si la adresa mea, si la adresa oamenilor din preajma mea, dar în primul rând la adresa prietenilor lui pe care taica-sau nu-I agreaza. Taica-sau a fost permanent “omul puternic”, care a aplicat forta sau violenta fizica sau verbala pentru a se putea face înteles, iar eu leguma care am fost strivita cum a vrut cel “puternic”. Acest om si-a folosit propiul copil ca si scut si îsi învata propiul copil sa urasca si sa iubeasca cu banii si nu cu sufletul.
Nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez cu propiul copil. As pleca de acasa pentru câteva saptamâni, dar nu stiu daca îsi va schimba atitudinea sau daca îmi va simti lipsa, taica-sau având teren prielnic de a-l înrai si mai mult. Divortul poate sa se termine sau mai poate dura. Pe 11 ian este o alta data a procesului. Nu am dubii ca nu-l voi câstiga pe copil în acte, dar am dubii mari în acest moment ca Alexandru va dori sa mearga cu mine! Toti prietenii, toate cunostintele nu ma pot ajuta nici macar cu un sfat. Ceea ce mi-a promis ca ma va distruge parca se si îndeplineste. Pentru orice problema exista o solutie dar acum …nu întrevad nici-o luminita...

MissParker spune:

Mai posteaza odata fara diacritice, ca nu se intelege nimic din textul asta!!

Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

crisseis spune:

Chiar asa, mai scrie odata!
Am ceva de spus, am trecut si eu prin asa ceva cu o bestie de om !

Sibel spune:

Sper ca nu se supara autoarea..

quote:

---

Sunt o mama derutata si îngrijorata. Nu stiu cum sa procedez.
Sunt în divort de mai bine de un an de zile. Totul a început în nov. 2005 când am hotarât sa pun capat umilintelor, minciunilor si denigrarilor, mai ales în fata copilului, venite din partea “sotului”. Baietelul meu are 9 ani si jumatate.
„Sotul”, pâna în 2001, a fost “baiatul mamei”, având un comportament slugarnic fata de aceasta. Parintii sotului nu ne-au ajutat niciodata cu nimic, iar mama lui nu a stiut ce intrigi si ce minciuni sa mai foloseasca pentru a destrama casnicia fiului ei.
La vârsta de doi ani ale copilului, împotriva vointei mele, copilul a stat la parintii lui o perioada de aprox. doi ani, cu toate ca eu îmi doream sa mearga la camin. Mi-am exprimat nemultumirea fata de modul de crestere si de educatie ale copilului, Alex fiind mai tot timpul bolnav, dar am fost ignorata si nu s-a tinut seama de parerea mea. Când l-am adus la noi i-am depistat o anemie feripriva foarte severa, având si probleme digestive foarte grave, iar copilul era foarte retras, nesociabil. Am facut eforturi disperate de a-l aduce pe linia de plutire, rezolvându-i problemele de sanatate si încercând de a-l integra în colectivitate si determinându-l de a lega cât mai multe prietenii. Eu singura m-am ocupat de toate aceste probleme, de gospodarie si de tot ceea ce tine de întretinerea unei gospodarii, sotul fiind permanent la “serviciu”, venind la cel putin ora 20.00 „acasa”. Atunci când era pe „acasa” pe mine ma jignea în fata copilului, era permanent nemultumit de totul, gasind pretexte din orice pentru a isca o cearta. În fata copilului eu eram “ratata”, „întretinuta”, cea care nu faceam nimic decât ma plimbam si dormeam si nu-l lasam pe copil „sa traiasca liber”. Dupa ce ma jignea pleca la bar cu Alex unde statea pâna târziu si unde consuma bauturi cofeinizate, dulciuri sau pizza. Permanent a încercat sa-mi submineze autoritatea de mama.
De adus aducea bani acasa(aproape dublu fata de mine)dar, doar atât facea pentru familie..
Eu aveam si am serviciu, aduceam bani acasa si din alte activitati extraserviciu (reprezentant Avon, Oriflame, calculator, agent de inerviu) dar, nimic din ceea ce faceam eu nu era important si nu avea valoare...”materiala”, mai ales în fata copilului. La serviciu sunt respectata si apreciata.
Din 2001, pe lânga problemele legate de slugarnicia manifestata continuu fata de mama lui, au mai aparut si altele, din ce în ce mai grave. Începuse sa-si accentueze si violenta, acesta existând si înainte dar, nu atât de feroce.Nu se dicuta nimic altceva decât de bani. Am vrut sa pun punct demult dar m-a tinut în loc dragostea pentru copil.
Am aflat de la copil de afacerea sotului împreuna cu o asociata (fosta colega de serviciu), pe unde se plimba copilul meu împreuna cu sotul, asociata si copilul acesteia. Copilul începuse sa-mi zica “ca mami,tati nu te iubeste pe tine”, ca „asa se pupa tati cu ....” si multe altele. În nov 2005 am înaintat procedura de divort în termenii normali, spunându-i foarte clar ca vreau sa mergem fiecare pe drumul pe care si l-a ales. M-a jignit si mi-a zis sa fac ce vreau. De când a primit citatia pentru mine a început un calvar de neimaginat.Amenintarile erau servite în fiecare zi ”am sa ajung la faliment si am sa te distrug”, ”am prieteni sus pusi si am sa te termin”,”sa nu înnebunesti când va afla copilul ce fel de mama are”etc. M-a convins, spunându-mi ca nu ma gândesc la binele copilului si ca nu este o cale civilizata si ca vreau sa spal rufele la judecatorie. Am convenit sa depun un al doilea dosar în care vom fi de acord cu divortul, existând o hotarâre fara motivare sub aspectul culpei (este un om care tine foarte mult la imagine), iar în ceea ce-l priveste pe copil oricum legea mi-l va încredinta mie, expunându-mi o sumedenie de argumente reale si vom stabili o teza subsidiara prin care va avea o plaja larga de vizitare a copilului. Am acceptat aceasta varianta pentru ca un om normal ar fi apreciat ce am facut eu pentru copil(m-am ocupat de sanatate, de scoala, de activitati extrascolare, de programul de recreere), ca nu o sa treaca copilul prin scene oribile si nu am avut de gând nici-o clipa sa-l despart pe copil de tata.
M-a luat pe sus de la serviciu pentru a merge la notar sa semnez retragerea primului dosar.
În cel de-al doilea dosar eu am respectat totul conform întelegerii, iar el mi-a înfipt cutitul pe la spate miseleste, asa cum se pricepe el mai bine.(profilul afacerii este acelasi cu profilul firmei la care a lucrat 1 an si ceva în timp ce firma lor era deschisa).A depus o “reconventionala”, în care a spus tot felul de minciuni, a venit cu martori mincinosi care au afirmat tot felul de ineptii pe care în mare parte le-am demonstrat prin acte ca sunt minciuni, a profitat la maximum de toate amânarile posibile, iar “acasa” a început sa faca lucruri pe care nu le-a facut niciodata, nici în ceea ce priveste gospodaria, nici în ceea ce-l priveste pe copil. La judecatorie s-a folosit si de aceasta decizie a mea de a retrage un dosar si de a depune un altul, încercând sa scoata în evidenta ca sunt “dezechilibrata”.
Comportamenele în ceea ce ma priveste au fost si sunt oribile în fata copilului, mintind cu ordinarie si facându-mi diverse înscenari demne de orice dispret. Agresiunea fizica a fost crunta, alegându-ma cu o mâna fracturata, iar apoi lovituri cu pumnii si cu picioarele în cap si în stomac, în asa fel sa nu lase urme. În fata copilului eu sunt mama care nu am avut grija de el, sunt t.., sunt hoata care-I fur banii din buzunar, eu am mintit la judecatorie si tot în fata copilului sunt denigrati toti care sunt de partea mea, inclusiv copiii acestor oameni, copii care sunt prieteni cu Alex. Îi distruge orice educatie, moralitate, copilul nemaiavând un sistem de valori. Ca sa atinga apogeul, cu acei oameni pe care-I denigreaza în fata copilului, iese împreuna cu copilul la terasa, vorbindu-le foarte frumos si fiind “prieteni”.
Are o afacere prospera pe numele fratelui asociatei, jumatatile din acte deranjându-I cumplit pe amândoi. De când a început divortul, eu am fost nevoita sa platesc toate ratele si toate cheltuielile curente ale casei, pentru ca toate contractele sunt pe numele meu. El a mers numai cu Alex la cumparaturi, facând scene oribile în fata copilului daca ma ating de ceva cumparat de el, spunându-I copilului ca eu sunt mama saraca, în fata copilului de 9 ani nevalorând nimic niste amarâte de hârtii.
În noiembrie 2006, dupa ce s-a încheiat cea de-a doua ancheta sociala care a fost de 10 ori mai favorabila mie decât prima pe care el a contestat-o, dupa ce copilul a spus ce nu i-a convenit lui doamnei de la ancheta, 3 saptamâni de zile i-a întors spatele copilului, nemaivorbind cu el, acuzându-l de tot felul de minciuni pe care le-ar fi spus Alex. Dupa trei saptamâni a urmat o campanie feroce de denigrare, de acuze mincinoase (una dintre ele ca eu am vrut cea de-a 2-a ancheta si tot eu l-am implicat pe copil si am vrut sa fie audiat), dar în primul rând de cadouri peste cadouri, de atentii peste atentii, de bani peste bani (ex. bunica paterna, pâna sa înceapa divortul nu-I dadea copilului nici-un ban sau max. 50.000lei, iar acum nu vine de la ea cu mai putin de 1 mil.). De Mos Craciun i-a cumparat copilului, printre multe altele, o masina cu telecomanda asa cum o are unul din prietenii lui Alex, Ionut, neagreat de taica-sau, spunându-I ca vor avea si masina mai buna si mai frumoasa decât al tatalui lui Ionut, urmând sa-si cumpere Skoda Octavia.
Din decembrie, de când s-a împacat cu taica-sau, Alex este extrem de rautacios cu mine, folosind aceleasi replici auzite de la taica-sau si la adresa mea, si la adresa oamenilor din preajma mea, dar în primul rând la adresa prietenilor lui pe care taica-sau nu-I agreaza. Taica-sau a fost permanent “omul puternic”, care a aplicat forta sau violenta fizica sau verbala pentru a se putea face înteles, iar eu leguma care am fost strivita cum a vrut cel “puternic”. Acest om si-a folosit propiul copil ca si scut si îsi învata propiul copil sa urasca si sa iubeasca cu banii si nu cu sufletul.
Nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez cu propiul copil. As pleca de acasa pentru câteva saptamâni, dar nu stiu daca îsi va schimba atitudinea sau daca îmi va simti lipsa, taica-sau având teren prielnic de a-l înrai si mai mult. Divortul poate sa se termine sau mai poate dura. Pe 11 ian este o alta data a procesului. Nu am dubii ca nu-l voi câstiga pe copil în acte, dar am dubii mari în acest moment ca Alexandru va dori sa mearga cu mine! Toti prietenii, toate cunostintele nu ma pot ajuta nici macar cu un sfat. Ceea ce mi-a promis ca ma va distruge parca se si îndeplineste. Pentru orice problema exista o solutie dar acum …nu întrevad nici-o luminita...

---

okusan spune:

trist, dar cu siguranta DUMNEZEU ti le randuieste pe toate tu nu trebuie decat sa fii rabdatoare si toate vor veni asa cum iti doresti ,doare cand propriul copil te uraste,dar cu siguranta se va schimba.
curios cunosc un caz asemanator,
sa ai putere sa lupti ptr copilul tau si sa ii arati drumul cel bun spre o viata linistita!
asa sa iti ajute DUMNEZEU!

oficial mi -e bine!

MissParker spune:

Cunosc un caz asemanator, EA are chiar 2 copii care acum sunt fatis de partea tatalui si o jignesc spunandu-i "Ete, n-avem bani, dar pentru fardurile tale ai bani!" sau "Lasa, ca tu oricum nu pricepi nimic!", chestii auzite de la taticul cel "iubitor", care vrea sa-si distruga sotia fiindca ea vrea sa-l paraseasca. Ei sunt impreuna de vreo 14 ani, ea a mai incercat de cateva ori sa se desparta, dar la fiecare criza a reusit din pacate sa se infunde si mai adanc in mocirla: la prima criza el a convins-o sa ramana si a aparut primul copil; la a doua criza el a convins-o sa ramana si a aparut al doilea copil; la a treia criza el a convins-o sa ramana si si-au cumparat casa, bagandu-se in niste datorii imense... Cu asta el a legat-o de maini si de picioare. Acum copiii au 10 si 7 ani, casa inca nu e nici pe departe platita, la ea a recidivat anorexia si a scazut cu greutatea sub 50kg, vai de ea, saracuta. Tocmai a fost 4 saptamani la o cura intr-o clinica de probleme psihosomatice, sper sa-i fi ajutat.

Am sa-ti dau acelasi sfat pe care i l-am dat si ei: salveaza-te mai intai pe tine, recastiga-ti tu echilibrul sufletesc si abia apoi vei fi in stare sa lupti pentru a-l recastiga pe copil. Si nu uita un lucru: in final, adevarul tot va iesi la iveala!!

Curaj si speranta iti doresc!


Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

eva03 spune:

Sfatul meu: nu cobora tu in mocirla pe care ti-o pregateste el! Fa efortul de a demonstra ca esti mai buna prin fapte. Stiu ca e usor la varsta copilului tau "sa fie cumparat" cu o bomboana sau o jucarie, dar nu ii da explicatii, justificari copilului sau sa iti exprimi nemultumirea fata de el. Lasa-l sa se linisteasca, in mod sigur si el e bulverasat de atatea informatii. Si de unde sa stie el care e adevarul? Va invata pe viitor unde sa te atace cand nu iti convine si cum sa iti faca rau, sa te santajeze.
Deja raul pare ca s-a comis prin atitudinea permanenta si vadit ostila si jignitoare a sotului tau si a familiei lui in fata copilului.
Ce mi se pare cel mai trist e faptul ca sotul tau nu-si da seama ce repercursiuni asupra cresterii si educatiei copilului va avea atitudinea lui! Pacat!

Eu iti doresc sa se solutioneze asa cum iti doresti si sa iti gasesti iar linistea alaturi de copilul tau!

mama lu' Claudiu

J G spune:

Ingrozitor!
Eu sunt de acord cu Felicia: salveaza-te pe tine si apoi copilul care oricum la un moment dat va intelge adevarul.
Alt lucru la care m-am gandit ar fi un sistem de supraveghere care sa inregistreze tot ce se intampla in casa (pentru ca te bate si nu poti dovedi). Stiu ca nu sunt probe acceptate in instanta dar totusi ar influenta un judecator daca le-ar vedea sau ai putea sa le dai la presa. Sper sa nu spun prostii dar cred ca inregistrarile ar fi bune.
In plus as merge la psiholog sa ma invete cum sa-mi pastrez calmul pentru a imi tine copilul aproape.
Multa putere iti doresc!

J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)

columbiana spune:

este foarte trist sa citesti asa ceva, darmite sa traiesti...; incearca sa-ti pastrezi calmul cu copilul, sa nu faci vreun gest necugetat, sa-l repezi, ca acel netrebnic de tata sa traga foloasele; si cum au spus fetele mai sus, acum e momentul sa iesi tu cu bine din asta, pentru copil nu e niciodata prea tirziu, isi va deschide ochii! oricum nu-i foloseste o mama distrusa psihic, ai grija de tine !!!!



am un coleg la job, divortat, cu un baietel de sase ani; s-au mutat in acelasi cartier cu fosta sotie pentru a fi aproape si cresc copilul impreuna, in weekend la unul, peste saptamina la celalalt, se ajuta reciproc, desi fiecare parinte traieste in alt cuplu....multi pasi mai avem pina la civilizatie....

sa o ajutam pe Emma
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=79512&whichpage=1

acina spune:

E dureros sa citesc despre o astfel de situatie .Imi pare rau pentru tine , dar nu trebuie sa cedezi, lupta pt baiatul tau, eu asa as face .
Mult noroc.

Anca si Andrei(13.02.2006)

Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

Elle_seb spune:

Draga Alexyssanca, am citit si m-am ingrozit!
Esti de 1 an in divort si nu s-a pronuntat inca hotararea? Parerea mea este in primul rand sa schimbi avocatul. Un avocat bun te poate ajuta sa termini divortul repede si in favoarea ta.
Nu ai precizat nimic despre situatia voastra locativa, din moment ce sunteti in divort, cred ca ar trebui sa stati separat: tu cu copilul si el separat.
Separa-te de el daca inca mai stati sub acelasi acoperis, ia copilul langa tine, ia-ti concediu, petrece timp cu el. Trebuie sa fii ferma in toata situatia asta ca el sa te perceapa puternica. Asigura-l de dragostea ta si intelege-l. Incearca sa raresti timpul pe care el il petrece cu tatal lui. Foloseste-te de tot ce ai scris aici, pentru ca este clar ce influenta negativa are sotul tau asupra copilului.
Apeleaza la un psiholog care sa te ajute sa-ti recastigi respectul de sine si increderea in propriile forte.
Ai martori care au vazut cand te-a lovit? Ai familia ta de partea ta?
Doamne... este groaznic prin ce treci tu! Iti doresc din tot sufletul sa capeti putere pentru a lupta pentru copilul tau si pentru tine!!

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos