Cum sa-l determin sa se hotarasca?
Raspunsuri - Pagina 3
andabrro spune:
quote:
Initial creeata de Ramona25
[...] dar va asigur ca nu-s nici cea mai urata, nici cea mai proasta, sa ajung sa cer eu barbatul in casatorie. E o meteahna de-a mea, daca pot sa-i zic asa, vreau sa fiu ceruta.
hai ca m-am simtit lovita la faza asta, de 2 ori m-am casatorit si in nici unul din cazuri n-am asteptat (ca urmare n-am fost) "ceruta".
banui ca-s io mai "control freak", pentru ca aplic tactica "stii ceva, mie-mi place tare mult de tine. ce zici daca ne casatorim?"
si gata !!
ars poetica pentru restul e ca viata-i scurta si n-am timp de pierdut, asteptind cofe de mosi.
pe de alta parta, daca e "not so into me" incit sa ma refuze clar, barem stiu o chestie si de-a 2-a zi ma reorientez. iarasi - cine nu ma vrea, nu ma merita.
acu sotul incearca sa ma imbirlige cit de ne-pregatit e pentru un copil, el vorbeste el aude. cind oi reusi sa ramin gravida o sa aiba 9 luni intregi sa se pregateasca si-as paria camesa de pe mine ca odata aparut mostenitorul n-ar mai avea nici o problema. cunosc eu marfa ... c-am vaz't destule la viata mea.
scuze dac-am dat din gura prea mult.
ancadragoman spune:
Ramona sa iti spun cum a fost la mine.
Anul asta fac 27 de ani si sunt casatorita din sept 2005.
Inainte de casatorie am fost impreuna 8 ani si totusi el ,saracutul,nu avea nici un gand sa ma ceara,asa ca am luat initiativa si i-am spus"noi nu facem nunta?Vreau si eu sa fiu mireasa".Nu a spus nimic,dar de atunci il tocam efectiv ptr ca la un moment dat mi era frica ca o sa fuga de mine,dar nu a fugit si intr-o seara cand ne uitam la tel s-a uitat la mine si mi-a zis "hai sa facem nunta la anu..."
Iti dai seama ca am ramas blocata ,chiar daca eu il stresasem in asa hal incat nu a mai putut rezista.
Ce o fii zis"Altfel nu scap de nebuna".
Si in sept facem 2 ani de la nunta si ne este f bine asa ca sfatul meu este sa discuti problema cu el ptr ca la un moment dat o sa cedeze,este doar un barbat nu?
anca
poze nunta
asteptam gemenii....
Ramona25 spune:
anda - scuze, nu vreau sa jignesc pe nimeni. doamne fereste. ceea ce voiam sa spun era ca am vazut destule femei urate si proaste care au fost cerute de neveste... ca au fost cerute tot de urati asta e partea a doua
pur si simplu e un moft al meu sa fiu ceruta. atata tot. nu tre sa fie toate fetele asa. bravo lor care au curajul sa deschida subiectul. as vrea sa fiu si eu asa, dar nu pot, nu-mi sta in fire, asta e.
la restul raspund mai incolo, acuma ma duc la masa.
tlaura spune:
Vis-a-vis de relatiile de lunga durata, si din experientele celor din jurul meu, eu am o singura vorba: "boala lunga, moarte sigura"! Si crede-ma, e adevarat in proportie de 95%!
asa ca spune-i omului ce vrei, bineinteles fara a face o obsesie din asta!
Chiar daca nu e de acord in prima faza, ii dai subiect de gandire pentru urmatoarele zile, luni...!
Bafta!
www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze
Elise spune:
Ramona,
eu nu cred ca-si da seama ca pe tine chiar te framinta atit de tare subiectul asta.
Cred ca, pur si simplu, nu realizeaza.
La noi... a fost dupa o cearta zdravana, si probabil s-a gindit sa ma "imbrobodeasca" cumva.
La cei mai multi prieteni ai nostri, nunta a venit ca rezultat -firesc, zic ei - al conceperii unui bb. Iar majoritatea mireselor erau cu bb in burtika. Altfel, probabil ar fi lalait-o asa mult si bine mandretile lor de barbati.
Pentru ei nu cred ca are aceeasi semnificatie ca pentru noi... ba mai mult, cred ca noi vedem rochiile de mireasa si ei responsabilitatile de dupa. Desi noi devenim nevasta, nu ei . Si, dupa parerea mea, e mai greu sa fii nevasta. Drept ca s-ar putea sa nu fiu obiectiva aici....
In locul tau, nu i-as spune direct, dar probabil as prinde momentul sa-i "zugravesc" cit de mult vreau eu sa ma vad miresica.... si cum mi-as dori sa fie nunta... si rochitza... si diverse faze romantice, ce-ti trece tie prin cap.
Macar sa se prinda ca subiectul e "activ" in mintea ta, sa nu creada ca ai uitat de el.
Elise
moko spune:
..dupa ce m-a cerut in casatorie de vreo 20 de ori, si eu nu am dat niciodata un raspuns clar (tocmai pentru ca cererea nu se incadra in tipare...adica nu era cu inelul in mana si cu genunchii pe podea) a urmat o perioada de cateva luni bune in care nu a mai zis nimik...deja incepusem sa-mi fac griji, mai ales ca intre timp renuntasem si la metoda romantica!!!
asa ca intr-o seara nu m-au lasat 
si l-am intrebat unde o sa ne petrecem luna de miere!!!mi-a raspuns ca , mai intai, trebuie sa hotaram cand ne casatorim si abia apoi unde mergem in honeymoon! si uite asa, am hotarat si data nuntii si destinatia voiajului (intre noi fie vorba, doar ce era mai important, adica data a ramas aceeasi, ca locatia s-a schimbat pe ultima suta de metri!!!
nimic nu esueaza in aceeasi masura precum succesul.(G.K. Chesterton)
cu pui drag..
meg67 spune:
alt caz:
am o prietena care a fost intr-o relatie de 6 ani - ea 40 ani, el 52 ani (ca sa vezi ca "valoarea" nu tine cont de numarul anilor)
el a divortat acum 2 ani insa cererea in casatorie intarzia sa vina...
ea a inceput sa preseze, pana la urma s-au casatorit pe 9 decembrie anul trecut (2006)
in seara de revelion pe la ora 23 suna telefonul - era prietena mea ma suna de la o cabana unde isi petreceau revelionul la ski, imi povestea ca el tocmai face de mancare etc...
ma bucuram pentru ea, chiar imi imaginam cat de placut si intim trebuie sa fie, ba chiar mi-as fi dorit si eu asa un revelion in loc sa stau sa imping cratitele pe aragaz
in fine...a trecut 12 noaptea, stateam linistita in sofa si suna iar telefonul - prietena mea, iar!
plangea de abia mai intelegeam ce zice...ca ea s-a saturat, ca a facut o greseala ca s-a casatorit cu el...ca s-au certat..ca a aruncat inelele (cel de logodna si cel de cununie) si ca divorteaza
el iesise la plimbare prin padure iar ea se dadea de ceasul mortii
nu intru in amanunte (de ce s-au certat etc..) - e totusi povestea ei
insa pot sa spun ca motivul certii e acelasi lucru care a deranjat-o la el pe tot parcursul relatiei
acum off topic:
missparker, pana la urma a aflat EA ca EL "o traduce"? :)
am citit si eu cartea (chiar nu stiam ca sunt autorii serialului mentionat) si o recomand mai departe
meg
MissParker spune:
Eu ma despartisem de primul sot in martie 2001, l-am cunoscut pe actualul meu sot in iunie 2001, in august stateam deja impreuna, in noiembrie de ziua mea a insistat EL sa-mi daruiasca inelul de logodna (cu un diamant "solitaire" cum imi dorisem eu dintotdeauna), asta desi eram inca maritata pe hartie cu primul sot. Divortul s-a pronuntat in octombrie 2002, iar de Craciun in 2002 el era in genunchi in fata mea si ma cerea de sotie. Si nu a trebuit nici o secunda sa ma gandesc la strategii, sa-mi pun intrebari chinuitoare daca vrea sau nu vrea, pur si simplu adevarul era acolo, in mod natural, la lumina zilei, vizibil pentru toata lumea 
Asa ca in privinta asta eu personal am prejudecati mari in ce priveste "necesitatea" de a-l aborda tu pe el cu diverse "bombonele" romantice sau - Doamne fereste - de a aparea in fata lui cu vreun "bb in burtik" si sa-ti imaginezi ca prin asta tragi lozul cel mare. Va fi un autogol clasic. 
Incearca mai bine sa afli care este motivul adevarat pt. care acest subiect este tabu intre voi. Caci daca incepi inconstient sa-l pedepsesti refuzandu-i sexul, poate fi si din cauza ca nu te simti suficient de iubita. Altfel nu ai fi frustrata.
meg67, EA va afla in curand ca EL o "traduce" din multe puncte de vedere...
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Luna_2007 spune:
quote:
Initial creeata de Ramona25
De iubit ma iubeste, asta stiu sigur.
Devin din ce in ce mai frustrata, mai nervoasa, am plans si pe 1 si pe 2 ianuarie si el nu a observat nimic.
Si la urma urmei, eu nu-i pot gasi lui F o scuza buna sa nu vrea sa ne casatorim. Daca ar veni cu o scuza bune, poate as intelege, dar eu nu vad nici o scuza.
Nu poti fi atat de sigura ca te iubeste, uite de ce:
1) un om care te iubeste te simte si el ar fi trebuit sa observe ca ai plans si ar fi insistat sa afle ce te framanta CU ADEVARAT, nu s-ar fi multumit cu o explicatie verbala (facuta probabil cu jumatate de inima) care sa-l scuteasca pe el de bataie de cap...
2) daca tu insati nu vezi "scuza" pentru care nu vrea o casatorie cu tine, ce poate fi altceva decat ca nu e sigur de sentimentele lui???
Pana la urma e adevarata vorba aia dura: "Nu vreau sa ma casatoresc inseamna de cele mai multe ori nu vreau sa ma casatoresc cu tine". E dureros, dar nu ti-e mai bine s-o afli acum decat daca, Doamne fereste, se insoara cu tine de gura ta si apoi procedeaza ca acel EL din povestea lui Missparker?
"Adevarul este un lucru in mod absolut necamuflabil. De sub toate contrafacerile, de sub toate minciunile, de sub toate aberatiile, oricat de adanc l-ar ascunde, oricat de groaznic l-ar mutila - inca razbate, inca sclipeste, inca respira..."
(Mihail Sebastian - Jurnal)
carmen3 spune:
Buna draga mea,
Citind cele scrise de tine am zambit amar.Retraiam momente din trecutul meu care pur si simplu mi-au mancat zile, saptamani, luni, timp in care ma chinuiau intrebari, ma gandeam cum sa fac sa il sensibilizez, sa vada dintr-o data viata altfel...Nici o sansa.Insa am inteles abia dupa un timp asta.Si eu am fost cu un fost prieten impreuna 6 ani.De la 21 la 27 de ani.A fost o dragoste frumoasa, o relatie frumoasa, in care eram dedicati unul altuia, era un copil in esenta.Avea o anumita inocenta si sinceritate dezarmanta...cat timp am fost in facultate(acolo ne-am cunoscut) nu ne gandisem la casatorie.Vroiam amandoi sa ne luam servici(am reusit amandoi inca din timpul facultatii sa lucram), sa ne dam licenta si apoi sa vedem ce va fi cu viata noastra. Vorbeam de multe ori impreuna de cum ar arata copiii nostri.A venit si momentul cand am terminat facultatea si am intrat intr-un anume ritm de viata.La un moment dat si-a luat un apartament.M-am implicat alaturi de el sa il ajut sa si-l mobileze cat de cat.Asta se intampla insa dupa 4 ani de prietenie.Ce a urmat in urmatorii doi ani...el s-a dedicat extrem de mult muncii de graphic designer.Statea noptile si muncea, incerca n proiecte,avea succes, era bucuros, eu la fel.Insa timp adevarat pentru relatia noastra nu mai exista.Eu eram printre picaturi in unele situatii.NU locuiam impreuna.El a locuit singur in apartament abia in ultima jumatate de an cat am fost impreuna.Era greu fara mama lui.Stiu. Eu mergeam in weekenduri la el.El nas in calculator, eu trageam de el sa avem si alt gen de activitati.In ultimii ani cand am adus discutia legata de casatorie, imi spunea mereu:"la anul". Sau "asa cum masina aceea e galbena, asa e clar ca noi ne vom casatori". La anu' a ajuns timp de 3 ani. Deci eu am disuctat cu el.Insa am avut mereu sentimentul ca trag de el.Nu vroiam asta intocmai ca si tine.Simteam ca ceva din farmecul momentului se rupe.Am plans mult.El era ca si al tau, absent.Se uita la filme si eu umpleam perna de lacrimi.Ma vedea ca plang si doar ma mangaia.La un moment dat mi-a spus: "fixeaza tu data cand vrei". Sincer, mi s-a parut cel mai jalnic mod de a pasi in viata.Nu cerseam un favor de la el.El ar fi trebuit sa fie la randul sau entuziasmat de moment.Nu sa imi zica asta intr-o doara.Nu am fixat nici o data.Relatia am lasat-o sa se stinga de la sine, cand am constientizat ca oricat de mult mi-l doream alaturi, el nu era pregatit de zboare alaturi de mine.Nu vroiam sa leg cu lantul un om de mine.Cred ca ma intelegi pentru ca eu la randul meu am inteles ce sentimente de framanta acum. Dupa o perioada de pauza, a incercat sa revina la mine.Insa nu mi-a spus decat ca ii e foarte dor de mine, ca isi aminteste de toate momentele noastre speciale petrecute impreuna.Insa nimic despre casatorie.Am ramas tare pe pozitie si nu am cedat.Ulterior, cineva mult mai intelept mi-a tradus gestul lui: multi barbati au acest gen de revenire dupa o perioada in momentul cand constientizeaza ca dpdv sexual au ramas in pana, ca impreuna cu tine avea totusi un ritm, erai safe, te cunostea, erai a lui.
Ulterior, la cativa ani dupa ce ne-am despartit, am vorbit sincer cu el.Ramasesem in bune relatii,reci e adevarat, pentru ca lucram la acelasi servici insa in cladiri separate.Ne-am regasit la un moment dat cand am putut vorbi cu el dupa 4 ani de la despartirea noastra despre vremurile trecute.In continuare e un copil, insa in copilaria lui mi-a marturisit: "nici eu nu stiam ce vreau.te vroiam sa fii langa mine pentru ca tineam mult la tine, insa nu ma simteam in stare sa imi asum responsabilitatea unei familii.Ma speria gandul.Iar presiunea ta ma facea sa fug de tine.si nu stiam ce sa iti zic, cum sa iti zic." Este oare clar? Cand ei nu sunt pregatiti, nu fac pasul. Daca sunt prinsi in lat, la un moment dat evadeaza. Nu asta vroiam pentru noi.Am inteles din timp si l-am lasat sa zboare chiar daca l-a durut si nu a stiut ce m-a apucat.A stiut tot timpul ca nu a fost vorba de altcineva.Pentru ca eram singura.
Insa de atunci am decis: ma voi casatori in momentul cand voi citi in ochii barbatului de langa mine acea dorinta, interes pentru o viata in doi, nu pentru concubinaj.O sa astept mult si bine?Ok. Sunt dispusa.Nu vreau sa ma vad cu orice pret sotie, insa sa fiu nefericita si sa ii simt indiferenta sau vorbele spuse in gluma sau in serios ca l-am fortat cu ceva.
Dovada cea mai vie a faptului ca el mai trebuia sa zboare si sa isi traiasca propria experienta de viata este ca de un an este plecat in Canada, lucreaza la una din cele mai tari firme de grafica, a laut premii, e super bine vazut, in prezent e considerat nr 1 intr-o companie de mii de angajati.Vorbim pe mess cand si cand(de sarbatori, zile de nastere, etc) insa fiecare isi vede de viata lui. E bine sa lasi loc de buna ziua, indiferent de cum a fost in trecut.
Unii barbati pur si simplu nu se vad cap de familie.Intelepciunea trebuie sa fie a noastra in a depista care barbat e acest gen. E adevarat ca trebuie musai sa citesti cartile scrise de Greg Behrendt(tu il vrei, el nu te vrea si mai este una scrisa impreuna cu sotia lui) de la editura Kondyli. O sa vezi totul mult mai clar.Vei vrea sa arunci cu acele carti pe geam, nu o sa crezi ce spun, insa...nu toate putem sa dovedim contrarul celor spuse acolo.Sunt lucruri dure, transante care ne fac sa privim mult mai lucid, realitatea propriei relatii.
Tu esti singura in masura sa decizi ce vrei TU.Daca ai timp sa astepti(eu am asteptat in tensiune 2 ani) daca crezi ca meriti un barbat care sa aiba ceea ce iti doresti tu.Nu-ti fie frica de singuratate.Gandeste-te numai ca meriti sa fii fericita. Este tot ce pot sa iti spun.
Cu drag, Carmen