N-am curaj sa conduc 6)
Raspunsuri - Pagina 11
DOR spune:
Ah, Sibel , ce ne taie macaroana!
Ne strici toata distractzia...dar parca surprinzi si un punct slab...parca am vrea sa tina acest subiect la nesfarsit.
Increderea in sine si condusul agresiv al celorlalti soferi, parcarile si soselele supraaglomerate ne pun nervii la incercare, simtind ca situatiile ne depasesc.
De pilda, Bucurestiul atat de aglomerat il streseaza si pe sotul meu, care conduce foarte bine de 18 ani, dar pe incepatori, care-s nesiguri de reactiile lor, nu stapanesc manevrele si se streseaza suplimentar?!
Sibel spune:
Va multumesc ca nu m-ati dat afara de pe subiect. 
Cum am mai scris deja: sunteti mame (asta inseamna ca ati avut curajul sa aduceti pe lume si sa educati copii), aveti functii de raspundere, va faceti treaba bine, de ce tocmai condusul sa fie diferit? De ce sa considerati ca exista "treburi de barbat" si "treburi de femeie" (bine, exista, dar doar in ceea ce priveste forta fizica) iar condusul sa fie preocupare exclusiv masculina?
Eu sunt convinsa ca daca va urcati la volan, cunoasteti comenzile masinii si va propuneti sa fiti atente (am zis atente, nu stresate) o sa incepeti sa conduceti bine si sa aveti incredere in voi foarte repede. La urma urmei o o chestiune de incredere in fortele proprii si de respect fata de ceilalti din trafic.
Exemplu: un "nesimtit" tocmai mi-a taiat fata fara sa se asigure. Ce facem?:
1. Reactionam emotional extrem: ne panicam / claxonam disperate / flashuri / injuram / ne plangem de mila . Ce am invatat de aici: nimic, mai mult, ne-am stricat ziua. Avantaj: nimeni
2. Reactionam rational: ne gandim ca ce bine ca nu ne-a lovit si ca poate e o persoana grabita, poate este chiar o femeie pe care o streseaza sotul 
care comenteaza din dreapta. Ce am invatat de aici: tot timpul sa ne asiguram cand schimbam banda / directia de mers. Avantaj: noi.
Eu mai am o tehnica: imi propun ca tot timpul cand ies cu masina sa fac o fapta buna: asta inseamna sa las pe cineva sa intre in fata mea de pe o strada secundara daca e aglomeratie, sau sa facilitez o depasire, sau sa opresc la trecere daca mama cu caruciorul sta sus pe trotuar si nimeni nu opreste sa-i lase.
Mai zic o data: nu trebuie sa dovediti nimanui nimic, decat voua insiva. Scopul este sa ajungeti intregi acasa, si voi si masinile, si sa aveti constiinta impacata.
Ce ziceti?
DOR spune:
Draga mea Sibel,
Tocmai ai mai atins un punct nevralgic, suntem mame , deci stresate.
Sa fii mama nu implica neaparat sau permanent stresul, dar o multitudine de treburi si o mare responsabilitate, mai ales cand ai si copii in masina.
Ai dreptate si cu neincrederea in sine, care rezulta din "asigurarea amabila" a celor din jurul nostru , doar traim in lumea misogina a barbatilor, ca sofatul nu-i de noi. Eu am avut astfel de atitudini in familie, de la tatal meu mai ales, sotul m-a sustinut. Neincrederea in sine poate si din cauza temerii ca nu stapanim masina suficient.
Am remarcat ca daca pleci stresata , grabita la volan nu e un lucru benefic, poti face numai greseli.
Eu am primit un impuls neasteptat din partea sotului meu, care vrea sa schimbe masina, iar eu ma simt tare atasata de ea, chiar m-am oferit sa-i fiu cumparator.
Dar brusc mi-am dat seama ca eu nu am condus masinutza mea norocoasa indeajuns, mai ales singura: asa ca sambata cu asta m-am indeletnicit, desi mi-am facut pomana si l-am luat si pe el sa bem cafeaua impreuna in oras ; era firesc sa fiu suparata, doar imi vindea masinuta.
Vineri seara o tot priveam pe geam si oftam, lamentandu-ma....eu n-o sa ma descurc sa conduc alta masina....o sa ia alta mai bengoasa pe care n-o sa ma lase s-o conduc.
Dar, cu rabdare, mi-a demontat afirmatiile, spunandu-mi ca daca pot sa conduc masina aceasta, pot sa conduc si alta mai performanta, mai ales ca va fi mai usor de condus si sigur o voi conduce si eu.
Ca sa-mi faca o surpriza a montat la service un arc la schimbatorul de viteze si ...iata-ma conducand aceeasi masina ...cu alta palarie.
Chiar a reusit sa imi demonstreze ca pot conduce si alta masina care intra in viteze diferit.
Lemoni spune:
Eu una nu am treaba asta cu barbatul , normal ca sunt mult mai desteapta si meseriasa la condus desi nu conduc mult , dar dupa ce am vazut moartea cu ochii intr-un accident de masina cu un mare pilot(coleg de al meu) nu cred ca mai poti sa conduci fara frica!
Asa ca nu ne condamna ...........te rog nu as vrea sa fi in locul meu!
Sibel spune:
apai sa stiti ca eu nu va condamn, dimpotriva, incercam sa iesim din cercul lamentarilor 
Lemoni, daca ai avut un accident neplacut, probabilitatea sa se intample inca o data e foarte mica, asa ca tu ar trebui sa fii si mai relaxata, vorbesc serios!
Cu privire la traficul aglomerat, sa nu uitam ca si noi cu masina noastra suntem o cauza, nu victima a traficului. Daca am fi ales sa mergem pe jos cu totii, traficul nu ar fi existat deloc.
Daca stati in trafic ore in sir, luati-va cd-uri de invatat limbi straine, sau audio books si in acest fel timpul nu va fi irosit, si nu va mai fi nici atata nervozitate.
Multumiti celor care va lasa in fata lor in trafic, zambiti si simtiti-va "the queen of the road"!
delphin spune:
Teorie, Sibel!
Da, conduc bine, cum am mai spus, dar asta nu inseamna ca nu am avut si eu emotiile incepaturului. Nu-mi spune ca tu nu ai avut emotii la volan niciodata...
Ai stat vreodata in trafic ore in sir dupa o zi lunga de servici, cu gandul ca trebuie recuperat copilul de la femeia care-l tine, copil pe care nu l-ai vazut de dimineata? Sa vezi atunci ce chef de invatat limbi straine ai!
Da! Recunosc ca sotul meu conduce mult mai bine de cat mine. E un talent nascut la el. Chiar o pasiune. E director de scoala auto in armata franceza. Si pana sa ajunga director a pornit de jos....
poze si iar poze,
DOR spune:
Draga mea,
Nu i-o lua in nume de rau , Sibel, draga de ea ne-a dat o multime de sfaturi bune, inclusiv detalii tehnice, dar cum ea nu are copii, e "tanara si nelinistita" ca sa parafrazez titlul unui serial Tv, n-are cum sa stie cat de agitate suntem noi mamicile, cate avem atatea pe cap.
Chiar si la scoala de soferi plecam atat de agitata, n-aveam cu cine-l lasa pe cel mic, venea mama si ma bombanea, incat , cand ajungeam la volan , imi tremurau genunchii de stres si enervare.
Dar mi-am propus sa-l iau din prima ca sa scap de cicalelile mamei .
Haios era cand incercam sa invat (am facut asta in timpul celui de-al doilea concediu de maternitate, zicandu-mi ca am timp si imi indeplinesc o dorinta veche): Lucian , baietelul cel mare imi lua cartea din mana , interesat de semnele de circulatie, iar cand ma instalam la pc sa fac chestionare, cel mic imi scotea calc din priza, iar mama ma bombanea crezand ca ma joc.
Asa ca avema spor nu gluma.
Ah, si am uitat instructorul, care ma vedea atat de agitata si imi spunea ca "daca nu ma concetrez ma duce acasa."
Numai ca nu ma-m gandit niciodata sa-l intreb, doar imi spunea asta la aproape fiecare sedintza "la tine sau la mine?!"
Cine stie ce-avea omul in cap?
Dar , cum spun francezii, "totul e bine cand se termina cu bine".
Iar sotul meu a fost un dulce,s-a prezentat acasa cu un buchet de crizanteme galbene si cu lamaile de incepator!
DOR spune:
Scuze pt graba :"m-am".
denis spune:
Biata de tine DOR, greu sa iei permisul cu copii mici pe langa tine.
Eu am noroc, l-am luat de vreo 6 ani.... Acum sunt super incantata ca in sfarsit ma descurc singura, o sa-mi pot duce copilul la vara la innot, la alte sporturi sau ce voi mai crede eu... Sa nu mai spun ca eu chiar am nevoie de masina zilnic..Oricum, ma incanta acum sa aud ca sotul ma intreaba mereu :azi iei tu masina sau eu?
La parcari sunt varza.... Astazi daca m-ar fi vazut cineva parcand(in parcarea noastra destul de aglomerata si acaparata suplimentar si de masini de marfa la MegaImage..) s-ar fi cocosat de ras... Iar barbatu-meu sigur n-ar fi scapat ocazia sa rada...
Dar, incet incet ne experimentam noi, am incredere...