Cine nu s-a spovedit niciodata?
Raspunsuri - Pagina 5
Messa spune:
quote:Pai si ce daca? Te mai duci o data. Eu stiu ca la spovedanie te poti duce si zilnic si peste o ora dupa ultima spovedanie, daca simti tu ca ai ceva pe suflet. Deci, nu era niciun bai ca ai uitat sa-i spui preotului una-alta - rezolvarea era simpla de tot, te mai duceai o data
Originally posted by casandra
Cand m-am dus din nou la spovedit, de data asta la o biserica de mir, cum s-ar spune, preotul m-a intrebat ce am pe suflet. M-a luat prin surprindere, ma asteptam sa ma intrebe. Am ramas cu o multime de lucruri nespovedite atunci, mai tarziu mi-am dat seama: uite asta n-am spus, nici asta...
ham spune:
quote:
Originally posted by blackpanterro
..."Uita-te dar nu atinge, atinge dar nu gusta, gusta dar nu inghiti"...
exceptzional!
camy062004 spune:
Cristina_C nici eu nu ma-m spovedit niciodata desi sper sa ajung sa ma spovedesc cat mai curand,chiar imi doresc asta.
casandra spune:
---------
Pai si ce daca? Te mai duci o data. Eu stiu ca la spovedanie te poti duce si zilnic si peste o ora dupa ultima spovedanie, daca simti tu ca ai ceva pe suflet. Deci, nu era niciun bai ca ai uitat sa-i spui preotului una-alta - rezolvarea era simpla de tot, te mai duceai o data
---------
Cu adevarat, nu e chiar asa simplu. La cati zeci de kilometrii am strabatut, nu-mi era chiar la indemana sa ma intorc, mai ales ca si timpul e o problema. In fine, asta a fost. Nu mai conteaza.
Oana C spune:
Eu m-am spovedit o gramada cit am fost copil; mai fortat, mai din vointa, dar am facut-o. Cu intrebari mai rusinoase cind nu se punea problema de asa ceva (sex si altele de genul asta), cu preoti care asteptau sa le spun eu (ceea ce mi-a placut cel mai mult), cu spovedit "in grup" (cind eram mai mica) ...
Insa imi amintesc o situatie foarte neplacuta, care m-a marcat pina acum.
Eram intre clasele 6-7, cind trebuia sa mergem sa ne spovedim pt Sf. Maria, la tara, la bunici. Eu aveam ciclu, primele luni, cind abia imi venise, cind ma simteam f aiurea numai sa-l am ...
Mamaia m-a fortat sa merg sa ma spovedesc, chiar daca eu nu vroiam. Se stabilise o "zi oficiala de spovedit tot satul", asa ca toata lumea era la biserica.
M-au pus sa stau la usa bisericii, sa nu intru in biserica. Pe la jumatatea spovedirii, preotul a venit la usa, sa ma spovedeasca pe mine.
Va inchipuiti ca toata biserica s-a intors spre preot, asa ca toti ochii erau atintiti pe mine si in ce situatie de rahat eram!!! M-am simtit foarte, foarte rusinos atunci!!!
De 6 ani nu m-am mai spovedit, dar eu cred ca Dumnezeu stie si vede ce faci si ce simti.
Oana si 
Eva (29 iunie 2005)
Poze cu Eva
zmeoaica spune:
quote:
Originally posted by BillyBilly
Eu nu cred ca ne-a lasat Dumnezeu cu un trup atat de vibrant la atingerea unui barbat ca sa ne lase toata viata sa ne chinuim cu ideea ca nu avem voie!! Si sunt multe alte aspecte unde se bat firea noastra cu invataturile ortodoxe si incompatibilitea este foarte mare.
pai cica nu ne-ar fi lasat chiar asa Dumnezeu, cica treaba asta cu vibratul
a fost urmarea episodului cu marul...ca firea omului a fost cu totul alta
Comi spune:
quote:
Originally posted by casandra
Cu adevarat, nu e chiar asa simplu. La cati zeci de kilometrii am strabatut, nu-mi era chiar la indemana sa ma intorc, mai ales ca si timpul e o problema. In fine, asta a fost. Nu mai conteaza.
Daca ai uitat sa spui unele pacate - deci nu le-ai ascuns intentionat - preotul oricum spune la sfarsitul Sf. Spovedanii, atunci cand tine mainile pe capul tau: "Toate acestea le-am facut si mai mari decāt acestea am facut, deci, te rog Parinte, roaga-te pentru mine sa ma īndrept si sa scap de chinurile iadului. Da-mi canon si dezlegare. AMIN!" - vorbeste in numele tau. Dumnezeu stie ca nu-ti poti aminti chiar totul.
Daca insa iti stau pe suflet, le marturisesti data viitoare, ii spui preotului ca ai uitat sa mentionezi unele lucruri la ultima spovedanie.
Iar alta data poti sa iti scrii cu o zi inainte tot ce iti amintesti ca ai facut. Dupa spovedanie, hartia se rupe in bucatele mici-mici sau i se da foc.
Alynutza spune:
quote:
Originally posted by Oana
Eu nu m-am spovedit niciodata. La preot. Nici macar inainte de cununie (nu mi s-a solicitat). M-am casatorit intr-o biserica ortodoxa. As vrea sa va intreb pe cele care v-ati spovedit inainte de casatorie ce religie aveti? V-a spus preotul ca trebuie sa faceti asta obligatoriu sau ati dorit voi neaparat sa va spovediti?
Oana , mami de Paul (3 iulie 2002)
Ticker_Paul
Opinions are like Birthdays; everyone has one but you only care if it's your own
Si eu tot ortodoxa. Cand am fost sa planificam data nuntii, preotul ne-a spus ca ne asteapta la spovedanie in joia dinaintea nuntii, si sa postim in lunea si miercurea dinainte de spovedanie, si ca de asemenea vom discuta detalii legate de casatorie atunci. Nu mi-a spus clar in fata ca nu ma cununa daca nu ma spovedesc, eu n-am indraznit sa intreb si ... asta e.
Cat despre modul de spovedanie, pe mine m-a ajutat ca m-a intrebat el, mai ales pentru ca nu simteam neaparat nevoia sa fac chestia asta, asa ca a fost ok ca am putut sa dau raspunsuri monosilabice. Nu mi se pare ca m-a intrebat chestii iesite din comun: m-a intrebat daca ma casatoresc din dragoste, daca am trait impreuna inainte de casatorie, daca am avut si alti barbati si daca am rupt orice relatie cu ei, daca am facut avort, daca sunt nervoasa, daca injur, daca fac rau intentionat, daca ma rog... nu neaparat in ordinea asta. Mi-a spus niste chestii pertinente (i-am spus ca n-am facut avort si mi-a spus sa incerc sa evit si pe viitor, pentru ca este un lucru care provoaca multa suferinta). Nu mi-a dat canon, mi-a spus doar sa mai tin post, sa mergem la biserica si sa ma rog. Cel mai neplacut a fost ca m-a mustruit bine de tot cand i-am spus ca nu m-am spovedit niciodata. Totul a durat cateva minute, la fel si la sotz. A, la inceput m-a intrebat preotul daca vreau sa spun eu sau sa ma intrebe el.
Nu pot sa sustin ca a fost o experienta traumatizanta, dar nici nu m-am simtit nu stiu cat de "eliberata"...
Dianatele spune:
hm, daca n-ai simtit eliberarea la spovedanie, la dezlegarea de pacate, o simti cu siguranta cand primesti trupul si sangele lui Hristos: e un privilegiu!