Cine nu s-a spovedit niciodata?
Raspunsuri - Pagina 4
Cristina_C spune:
Dar e spovedanie sau interogatoriu? Eu credeam ca te duci, spui ce ai pe suflet si, eventual, primesti un sfat.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
Comi spune:
quote:
Originally posted by ham
mai fetelor, copiii mai si fura, mint, iau note proaste, si popa ala intreaba de de-astea?!?
mie numa' a kestie curata nu-mi suna, sa-i faca fica-mi asa ceva, ar avea o mare problema!
plus ca popa nu tre' sa-ntrebe, daca eu cred de cuvintza ii zic, daca mi-e jena sau nu cred ca e pacat, la ce sa ma-ntrebe?
nu mi se pare de loc ok sa intrebi toate fetele asa ceva- ce-s vinovate alea de sunt cumintzi, ca unele nu-s?
alea care nu-s, tot asa o sa fie, alea cumintzi, n-o sa mai calce pe la biserica!
Uita-te un pic in jur si vezi la cate tentatii sunt supusi copiii zilnic (emisiuni tv, reviste). Nu ai de unde sa stii ce se intampla in mintea copilului tau! Nu ai de unde sa stii daca nu s-a uitat la un film nu tocmai cuminte sau daca nu a rasfoit o revista in care a putut gasi sfaturi (bune sau rele) despre viata sexuala. Plus ca peste tot se considera ca e mai bine ca tinerii sa aiba experienta sexuala inainte de a se casatori (de ce? nu inteleg, nu poate dobandi experienta impreuna cu un singur partener de viata? nu e asa important sa stii sa saruti perfect, ci sa cauti persoana apropiata sufletului tau; restul se poate invata, ba chiar e o placere dulce si in a invata, nimeni nu s-a nascut perfect). Traim intr-o lume in care avortul e legal, prostitutia se vrea a fi legalizata, la fel si homosexualitatea, drogurile sau experientele sexuale (care de care mai "interesante") sunt in proximitatea creieraselor copiilor - pe care parintii ii cred inocenti.
De aceea nu mi se par deplasate astfel de intrebari. Conteaza insa mult cum sunt puse aceste intrebari. Copilul s-ar putea jena sa-i spuna preotului anumite lucruri si atunci, acesta il ajuta. Si de ce consideri ca fetele "rele" vor ramane oricum la fel dupa spovedanie, iar cele cuminti vor fi in continuare la locul lor. Oare cele "rele" nu trebuie sa fie si ele indreptate? Pot avea o revelatie in timp ce discuta cu un preot si viata lor se poate schimba radical. Si cine ne poate asigura ca fetele cuminti vor ramane asa?
Si apoi, nu decidem noi ce este pacat si ce nu. Iar daca un pacat se ascunde cu buna stiinta (din rusine), nu ne este de folos la nimic faptul ca am spus alte pacate mai marunte pe care noi nu le consideram atat de rusinoase (toata lumea minte sau mai barfeste, de ex, si nu e asa o tragedie sa spui asta la spovedanie) Sufletul va ramane incarcat.
Si eu am fost intrebata la spovedanie unele lucruri (intrebari considerate aici ca fiind nelalocul lor), dar, desi am crapat de rusine, m-au ajutat in a-mi marturisi complet pacatele. Nu l-am considerat nicio clipa pe preot ca fiind pervers.
De ce exista spovedania? In primul rand pentru a ajuta omul sa-si descarce sufletul, sa-si usureze povara pe care o poate simti (sau nu). Evident ca Dumnezeu stie orice secunda din viata noastra si nu are nevoie de spovedanie pentru a afla ce pacate am facut. Spovedania este pentru ajutorul nostru. Rostim pacatele in fata unui preot, ne este rusine in momentul in care le spunem cu glas tare in fata lui (care va pastra oricum secretul pentru vecie, nu va spune si altora ce am facut) si acest lucru ne face sa ne caim pentru pacate, ne dam seama cat de mult am putut gresi si simtitm ca sufletul vrea sa planga, e trist, dar in acelasi timp, din ce in ce mai usor si liber, iar la sfarsit, cand preotul pune mainile pe capul nostru si Il roaga pe Dumnezeu sa ne acordea iertarea, ne simtim liberi cu adevarat.
oricum, tot acel dialog care noua ni se pare ca l-am dus cu un preot, de fapt, l-am purtat cu Dumnezeu. Preotul este un martor, un mijlocitor pentru noi si cu ajutorul lui ne putem simti liberi cu adevarat si iertati.
O sa incerc sa fac un fel de analogie.
Ganditi-va, de exemplu, la momentul in care gresiti fata de cineva, il suparati cu ceva. Pot exista doua situatii:
1. Va pare foarte rau pentru ce ati facut. Persoana respectiva stie si ea ca va pare rau. Dar nu va cereti iertare, vi se pare suficient (sau va este prea rusine sa abordati problema) faptul ca amandoi stiti ca exista parerea de rau. Va simtiti usurati? Sau inca persista vina?
2. Va pare rau si-i marturisiti asta persoanei. Ea va acorda iertarea, va impacati, va imbratisati, va lasa sa va descarcati sufletul. Cum va simtiti?
Este foarte importanta prima spovedanie. Cautati un preot balnd si intelegator care sa aiba rabdarea sa va explice si sa va calauzeasca fara sa va certe si astfel sa va indeparteze mai mult de Biserica.
Am vorbit din prisma unui crestin ortodox si sper ca v-am lamurit macar un pic.
Messa spune:
Nu era treaba lui sa intrebe nimic - spovedania este actul prin care pacatosul marturiseste pacatele pe care le are pe suflet, nu interogatoriul prin care, ca in timpul inchizitiei, un popa intreaba ce-i trece lui prin capul plin de presupuneri si idei. Voi ati auzit de prezumtia de nevinovatie? Asa ar trebui sa fie si spovedania. Cum isi permite un popa sa presupuna ca cineva este neaparat pacatos? Normal, in virtutea unei religii a iubirii, este sa pornesti de la premisa ca oamenii sunt buni si curati si doar daca au pacatuit si se caiesc sa-i ajuti sa regaseasca drumul cel drept.
Eu m-am simtit oribil atunci din cauza acelui animal obsedat... ala nu era preot, nici macar popa, ci un pervers cu barba si patrafir.
quote:Pai... nu e bine un singur partener sexual in toata viata. De exemplu, eu, daca ramaneam cu primul, as fi avut toata viata parte de un trabantzel in materie de sex... as fi murit frigida, grasa si frustrata. Plus ca nu se spala pe picioare cand se baga in pat. Al doilea avea un "cocosel" asa de mic incat n-as fi simtit nici cand intra, nici cand iese, si asta o viata intreaga. Cred ca ne-am fi rezumat la elicoptere, dar asta, desi e foarte bun, nu e totusi un mod de a face sex pentru totdeauna... Al treilea avea o fixatie pe blow-joburi, si i-am dat papucii pe chestia asta. Al patrulea avea chef sa-l leg de gat cu cureaua si sa-l plimb in patru labe prin casa si sa-l bat la fundul gol, ceea ce mie nu-mi aducea niciun fel de satisfactie. Ehei, de-abia acum, de vreo 3 ani (si dupa vreo 7 ani de "cautari" si incercari", am gasit omul cu care sa ma potrivesc fara sa trebuiasca sa fac compromisuri, caruia sa nu trebuiasca sa-i spun ce si cum sa faca, pentru ca simte el, stie el... nu l-as da pentru nimic in lume, mare idioata eram daca ramaneam la primul sau al doilea venit... ehei, ce-as mai povesti popii, de i-as face imaginatia sa zburde, daca m-as mai duce vreodata sa ma spovedesc... dar gata, popii s-au lins pe bot de spovedania mea, cand eram mica si fata mare si cuminte, ala s-a gandit ca e bine sa ma manjeasca cu balele jegoase din creierul lui pervers... acuma, desi ar fi delicios de interesant sa auda ce as avea de povestit, nu se mai poate. A'ntzarcat balaia si a crescut fata mare.
Originally posted by Comi
Plus ca peste tot se considera ca e mai bine ca tinerii sa aiba experienta sexuala inainte de a se casatori (de ce? nu inteleg, nu poate dobandi experienta impreuna cu un singur partener de viata? nu e asa important sa stii sa saruti perfect, ci sa cauti persoana apropiata sufletului tau; restul se poate invata, ba chiar e o placere dulce si in a invata, nimeni nu s-a nascut perfect).
quote:Asta asa e. Eu am avut atunci o revelatie... chiar am simtit ca spovedania e inutila si ca de fapt, singurul care poate si are dreptul sa judece si sa ierte este Dumnezeu, fara mijlocirea unui libidinos de popa... de asta am si decis ca eu nu ma mai spovedesc.
Originally posted by ComiPot avea o revelatie in timp ce discuta cu un preot si viata lor se poate schimba radical. Si cine ne poate asigura ca fetele cuminti vor ramane asa?
quote:Uite, eu, care evident ca nu consider sexul inainte de casatorie un pacat, nu consider nici sexul oral un pacat si logic ca la varsta asta nici masturbarea nu are de ce sa fie pacat, si nici 69, si nici orice alta fantezie sexuala liber-consimtita intre parteneri, daca m-as spovedi, i-as spune popii de chestiile astea pentru ca stiu ca el le considera pacate... dar m-ar amuza foarte tare sa-i si explic lucrul asta. Uite, pentru asa ceva, poate ar merita sa ma duc o data si sa-mi pierd vremea prin vreo biserica, sa vad cat de oripilat ar fi popa atunci cand i-as explica putin care sunt conceptiile mele despre treburile astea... De ce sa decida popa daca e pacat sau nu o chestie pe care eu o fac si o consider absolut ok? Lasa sa decida Dumnezeu cand va fi cazul.
Originally posted by ComiSi apoi, nu decidem noi ce este pacat si ce nu. Iar daca un pacat se ascunde cu buna stiinta (din rusine), nu ne este de folos la nimic faptul ca am spus alte pacate mai marunte pe care noi nu le consideram atat de rusinoase (toata lumea minte sau mai barfeste, de ex, si nu e asa o tragedie sa spui asta la spovedanie) Sufletul va ramane incarcat.
quote:De acord cu ce vrei sa spui, dar eu spun direct persoanei fata de care am gresit ca imi pare rau, nu ma duc la o terta persoana sa-i zic ca sa-i zica lui X ca imi pare rau ca l-am suparat.
Originally posted by ComiO sa incerc sa fac un fel de analogie.
Ganditi-va, de exemplu, la momentul in care gresiti fata de cineva, il suparati cu ceva. Pot exista doua situatii:
1. Va pare foarte rau pentru ce ati facut. Persoana respectiva stie si ea ca va pare rau. Dar nu va cereti iertare, vi se pare suficient (sau va este prea rusine sa abordati problema) faptul ca amandoi stiti ca exista parerea de rau. Va simtiti usurati? Sau inca persista vina?
2. Va pare rau si-i marturisiti asta persoanei. Ea va acorda iertarea, va impacati, va imbratisati, va lasa sa va descarcati sufletul. Cum va simtiti?
[/quote]
BillyBilly spune:
Sunt de acord cu tot ce a spus Comi. Spovedania trebuie sa vina din vointa ta de a-ti spune pacatele, pacate asa cum le interpreteaza biserica ortodoxa. Daca otodoxia spune ca a barfi, a te masturba sau eu stiu ce altceva este pacat, fiecare, ca un bun crestin ortodox, care-si cunoaste religia din care face parte, ar trebui sa se simta incarcat cu aceste pacate si sa le declare in fata preotului. Daca te duci sa spui ca nu ai pacate, sau ele sunt mult mai putine decat vrei tu sa spui, faci pacatul de a minti preotul si automat de a fi nesincer in fata lui Dumnezeu. Preotul sesizeaza eschivarea ta si atunci te intreaba el, pt. a te salva de la acest ultim pacat. Pe mine nu m-a intrebat prea multe, pt ca-i spusesem tot ceea ce considera el ca este important sa spun si multe altele pe langa. Daca ai probleme cu ceea ce numeste biserica otodoxa pacat, atunci poate este cazul sa mai studiezi si alte orientari. Eu ma ghidez dupa un principiu simplu: cred in ceea ce fac. Cand am fost la spovedit m-am spovedit in toata puterea cuvantului(v-am povestit mai sus), cand nu, nici nu m-am simtit vinovata in vreun fel, pt. ca stiu de ce am ales asa.
Este foarte important sa nu te bata vantul in viata in toate directiile, facand lucrurile de mantuiala, fara sa intelegi de ce le faci si de ce trebuie. Fa un lucru in care "crezi", adica ai convingerea ca vrei sa-l faci, stii de ce il faci si are rost sa-l faci. Si daca-l faci, fa-l ca lumea! In asta consta puterea credintei de care spune Isus: "Cu credinta, poti muta muntii" - adica facand convins ceva, ai intr-adevar putere in ceea ce faci. Din punctul meu de vedere, as putea sa fi singura care nu merge la biserica ortodoxa: nu ma deranjeaza! Sau sa fiu singura pe lumea asta care nu s-a casatorit religios, sau etc. etc etc. Eu in general am oroare de expresia "asa face toata lumea", "asa trebuie". Cand aud asta mi se zburleste parul in cap!
Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald
BillyBilly spune:
Messa, cred ca am postat amandoua in acelasi timp si nu am apucat sa-ti spun ca din aproape aceleasi considerente, eu m-am apucat sa-l caut pe Dumnezeu prin alte directii decat cea indicata de biserica ortodoxa. Tu spui ca 69 e pacat si blow-job-ul si etc? Eu am citit ca a face dragoste cu barbatul tau, sotul tau cu care te-ai casatorit, fara a concepe copii, este un pacat la fel de mare. Parintele Cleopa asa spune ca scrie la cartea ortodoxa. Mie atunci mi s-au aprins becurile rau de tot, si a inceput sa-mi sune ca si nasterea noastra este un pacat la fel de mare, pt. ca nu mai stii ce e pacat si ce nu! Ortodoxia vede pacatele peste tot!! Eu nu cred ca ne-a lasat Dumnezeu cu un trup atat de vibrant la atingerea unui barbat ca sa ne lase toata viata sa ne chinuim cu ideea ca nu avem voie!! Si sunt multe alte aspecte unde se bat firea noastra cu invataturile ortodoxe si incompatibilitea este foarte mare.
Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald
Messa spune:
Ideea este ca eu popului aluia i-am insirat cu toata sinceritatea si cainta de care puteam da dovada - repet, eram un copil cuminte si curat la varsta aia - toate pacatele mele de atunci - i-am zis ca o minteam pe mama ca sa nu ma certe daca luam note mai mici, ca injuram uneori, ca ma apucasem de fumat dar ca urma sa incerc sa ma las, ca o uram pe profe de chimie si ca mi-o imaginasem moarta de mai multe ori, pentru ca imi facea zile fripte la scoala... ce naiba, cand auzi un copil ca aproape iti plange de rusine ca o minte pe muma-sa a propos de note, iti mai da prin cap sa intrebi mascari? Nu, ala era clar orice numai preot nu. Si era si la celebra Antim! Un obsedat.
Comi spune:
Uff ... am scris un mesaj destul de mare si am pierdut tot :((
Va scriu doar atat: daca aveti multe nelamuriri sau simtiti contradictii grave intre ceea ce simtiti voi in legatura cu unele lucruri si ceea ce zice credinta ortodoxa, mergeti sa vorbiti cu un preot bun (bland, rabdator) si intrbati-l, pe rand, diverse lucruri.
Deci o simpla discutie, nu o spovedanie.
Oricum, pe un forum nu poti gasi raspunsuri la intrebari asa importante. Raspunsurile primite ori te deruteaza, ori te indrespta intr-o directie gresita, dupa cum crede fiecare; nu ai de unde sa stii ce spune unul sau altul e si corect.
Dar un preot este un om instruit in probleme religioase. Doar ca aveti nevoie de un preot bland si rabdator. Si intrebati despre orice: sex oral, masturbare etc. Sa va explice de ce e pacat chiar daca faceti asta doar cu sotul pe care-l iubiti.
Daca ati fi fost din Iasi, as fi putut sa va indrum catre un preot.
blackpanterro spune:
Eu cred ca religia e atat de confuza si cretina incat nu mai sti ce a pacat si ce nu.....conform religiei totul e pacat, nu mai poti face nimic....ceva de genul: "Uita-te dar nu atinge, atinge dar nu gusta, gusta dar nu inghiti" - Al Pacino, bine a zis-o el in filmul Avocatul diavolului.
Messa, bun raspuns, de acord cu tine.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
casandra spune:
M-am spovedit si eu inainte sa imi incep viata sexuala, tot la o manastire. Preotul m-a intrebat daca sunt fecioara sau nu. Nu m-a indignat deloc intrebarea lui. Mi-a pus si alte intrebari, nu numai asta. Eu m-am bucurat ca ma intreaba el, ca nici nu stiam ce sa ii spun. Mi s-a parut mai usor sa te spovedesti raspunzand la intrebari. Nu m-am gandit nici macar o miime de secunda ca preotul ar fi pervers. Doamne fereste!
Cand m-am dus din nou la spovedit, de data asta la o biserica de mir, cum s-ar spune, preotul m-a intrebat ce am pe suflet. M-a luat prin surprindere, ma asteptam sa ma intrebe. Am ramas cu o multime de lucruri nespovedite atunci, mai tarziu mi-am dat seama: uite asta n-am spus, nici asta....
Un alt preot m-a intrebat tot asa, daca am eu ceva sa ii spun. Dupa care m-a intrebat daca am omorat pe cineva. M-a mai intrebat inca o data acelasi lucru, inainte de a-mi da dezlegare sa ma impartasesc.
Acum ce sa zic, ca m-a luat de criminala? Nu. Dar era dator sa fie sigur ca sunt vrednica de impartasanie.