Relatie la distanta

onitza spune:

Eu am avut relatie la distanta cu sotul meu, pe atunci prietenul meu, un an de zile. Ne vedeam doar in wee, alteori la 2 wee. Ne-am iubit, am avut incredere si am reusit. Acum suntem casatoriti si avem si copil de 2 ani!

Bafta!! depinde mult si de el!

Onitza si Paul Constantin (28.11.2004)

OCTOMBRIE 2006

alebazi spune:

Buna Lai
Si eu sunt in aceeasi situatie.
Sunt cu iubitul meu de 7 ani si ceva, iar acum am hotarat amandoi sa plece in afara pentru 6 luni cu contract de munca.
Nu a plecat inca (peste 2 saptamani) dar nu exista zi de la Dumnezeu sa nu plang si sa nu mor cate putin de dorul lui. Cand mi-a spus data plecarii, mi-am dat seama ca-l iubesc mult, mult, mult mai mult decat credeam si ca nu pot sta fara el. Iar el ma iubeste si mai mult. Am trecut prin multe impreuna: ai mei nu sunt de acord cu el ("e urat", "nu are bani" (tocmai de aceea si pleca) etc.), multe rude "intelegatoare" fac tot posibilul sa ne supere, de asemenea multe vorbe "de bine" venit din partea cunostintelor si a unor asa zisi prieteni. Dar nu am luat nimic in seama.
Pe ce ma bazez eu (in afara de iubirea noastra) este si faptul ca noi deja avem o relatie de distanta si ne vedeam la 1, 2, 3, 4 saptamani (eu intr-un oras, el in altul).
Si cu primul prieten tot o relatie la distanta am avut (ne-am despartit ca nu intrasem eu la facultate).
Deci am "experienta" in relatii la distanta. Fac haz de necaz, dar asta este.
Am hotarat sa stam despartiti 6 luni pentru a sta dupa aceste luni impreuna toata viata. Oricum deja mi-am programat vizita la el. La 2 luni vreau sa merg sa-l vad, plus telefoane, internet, etc.
Ma rog din tot sufletul ca Dumnezeu sa consolideze si mai mult relatia noastra si sa fie bine.
Si voua (ken, falcute, si toate fetele) celor care sunteti in aceeasi situatie, va doresc la fel. Sa dea Dumnezeu sa ne intareasca si mai mult relatiile noastre si sa auzim numai lucruri de bine dupa aceste luni de chin.
Daca va iubiti, eu zic ca o sa fie bine. Iubirea trece peste orice, nu?
Josefine, multumim pentru sfaturi.

multi pupici

ken spune:

DUMNEZEU FIE CU NOI.

ooana spune:

Suntem impreuna de aproape 6 ani...si avem multa experienta in domeniul "relatiei la distanta".
Ne-am cunoscut pe vremea cand eram studenti in Bucuresti, eu la Drept iar el la Politehnica...eu mai mare cu un an decat el...am terminat mai repede facultatea si m-am intors acasa, el a ramas in Bucuresti...eram impreuna deja de 2 ani!
Ne vedeam o data la 6-7 saptamani...dupa inca 2 ani "la distanta" a terminat si el facultatea...si s-a mutat in orasul meu...dupa 1 an de zile ne-am hotarat sa ne casatorim dar a venit propunerea pentru mine de a pleca in strainatate...data de plecare 1 iulie...exact data nuntii!...insa pentru cariera mea era un pas foarte important! El m-a inteles si m-a sustinut tot timpul!
Am negociat amanarea datei de plecare, am facut nunta, ne-am distrat pe cinste si in 15 iulie la 2 saptamani de la nunta am plecat pentru 18 luni in Germania!
Acum ne vedem o data la doua saptamani, ceea ce e bine dar e si rau pentru ca e foarte obositor! Vesnic sunt in aeropoarte asteptand avioane

Sfatul meu, daca esti sigura pe relatia care o ai,daca va iubiti, nimic nu e imposibil, mie viata mi-a demostrat deja asta!

---

Daca vrei sa fi iubit, iubeste !!!
www.youtube.com/watch?v=pLKkGs41RAA" target="_blank">Wedding-videoclip
Wedding picture!
Starea civila
Honeymoon

pitecantrop spune:

Salut!
Eu cred ca sint persoana despre care spune Turturica ca a rezistat la o relatie la distanta.()
Sint impreuna cu sotul meu de 8 ani si am fost despartiti 5 ani! A fost forate-foarte greu, dar am rezistat. Vreau sa va zic ca si cererea in casatorie a facut-o pe internet, fiindca la vremea respectiva nu aveam telefon, nici macar mobil. Deci singurul mod de a comunica era internetul. Acum sintem impreuna, avem un pui de 1 an si 5 luni, dar si nu-mi pare rau ca am asteptat. A fost greu, dar a meritat!

turturica spune:

off-topic: pitecantroapo, lasa forumurile si treci la invatat

crisseis spune:

Fetelor, voi ce credeti?

Am divortat acum 3 ani, am 2 copii (am 33 ani).Am cunoscut pe cineva prin internet , din alt oras.La inceput ne desparteau 230 km, ci toate astea vorbeam zilnic pe messenger si la telefon, iar de vazut ne vedeam cam o data la o luna si jumatate.
A trebuit sa ma mut din oras, cu copiii , iar acum ne despart 750 km.
Cu toate astea, relatia noastra a continuat, vb zilnic la telefon, pe messenger si ne vedem cam la 2 luni, mai mult, concediul l-am facut impreuna(doar eu cu el, fara copiii mei-a fost primul concediu impreuna).
Fiind distanta asa mare(iar el necastigand foarte mult),(cu exceptia concediului ), eu am fost cea care am fost la el.
Am vaga senzatie ca nu e normal sa merg doar eu sa-l vad, ci si invers(chiar in situatia in care se afla el-aceea ca nu are un salariu mare.)Ma gandesc ca tot ar putea strange 1-2 luni si ar veni.
Din discutiile cu el imi lasa in continuare impresia ca doreste sa continuam aceasta relatie si stiu ca nu-si doreste sa iasa acolo cu altcineva, am discutat deschis asta.
Sunteti de parere ca trebuie sa-mi urmez instinctul -care uneori imi spune ca ar trebui sa transez problema aceasta in mod deschis?
Sunt intr-o mare dilema.
Ne cunoastem de 1,3 ani , zilnic vorbim, insa...sa aveti in vedere si ca eu am el e mai mic decat mine cu 5 ani.
E normal ca la varsta mea sa ma intreb(si sa il intreb)daca simte ca aceasta relatie este una serioasa si pt el(fiind doar acesta timpul de cand ne cunoastem - si calculand matur implicatiile amandoi)-se pare ca nu se grabeste sa "grabeasca "lucrurile).
Nici eu nu le vreau grabite, dar, totusi, ce ma sfatuiti sa fac?
Cum sa abordez delicat subiectul daca relatia noastra are sau nu un viitor? Nu m-as grabi?
Pe de alta parte el mi-a spus ca nu stie ce simte este iubire, insa ce stie sigur e ca ce simte pt mine e mai mult decat o prietenie si ca relatia noastra este speciala.
Nici eu nu ma pot grabi-mai ales ca am 2 copii (si poate asta il sperie) dar nici nu pot astepta la nesfarsit sa-si clarifice sentimentele.Pe de alta parte nici nu-mi vine sa renunt.Dupa divort am gasit in el un om cu calitati pe care le admir la un barbat.
O sa spuneti c-am innebunit, dar...contez pe sfatul vostru, macar sa ma mai Â"luminez putin".Am impresia ca sunt lucruri care-mi scapa.

AC spune:

Lai scumpa depinde de voi.
Noi am stat si sase luni despartiti, iar anul acesta trei-sferturi e pe coclauri diferiti.

De vorbit la tel pe net se poate oricand da-i un PM pentru detalii complete unix-windows for free.

Parerea mea e ca nu departarea distruge ci monotonia sau lipsa de comunicare.

crinuta spune:

Si noi suntem in situatia asta, iar acum nu stiu cand ne vom " aduna" de pe drumuri, iar asta din cauza job-urilor.
E foarte greu, dar ne iubim enorm si atunci mergem inainte.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.

Edessa spune:

Distanta nu e un lucru bun totusi pentru un cuplu, dar nici nu se poate spune ca este dusmanul de moarte al cuplului! Cu alte cuvinte...se poate supravietui si intretinandu-ti relatia de la distanta! Daca ar fi asa tragic cum am citit in unele postari, atunci jumatate din populatia feminina a Constantei ar fi divortata! Eu sunt casatorita cu un navigator de aproape 10 ani si sunt doar una dintre miile de sotii care isi vad barbatii mai putin de 6 luni pe an( in cazul meu...cam 4).
Nu ca asta ar fi un lucru minunat...dar la un moment dat devine un mod de viata. la inceput boceam si eu cu o luna inainte de data plecarii si inca o luna dupa ce pleca( ca nu imi reveneam...). Cu timpul insa m-am obisnuit cu ideea ca asta este viata noastra si nu trebuie sa ne-o amaram suplimentar. La inceput chiar era mult mai greu decat acum fiindca nu era internet si traiam cu asteptare unui telefon la cateva saptamani sau a vreunei scrisori trimisa din vreun port. Acum e mult mai facil: faptul ca putem comunica de mai multe ori ( sa nu va faceti nici pe departe impresia ca zilnic), faptul ca in multe din tarile in care ajunge are acees la retelele de telefonie mobila ne ajuta sa tinem legatura.
E drept ca undeva, in urma , ceva s-a mai rupt din vraja aceea a inceputului...Dar nici pe departe nu pot spune ca distanta dintre noi s-ar mari de la o plecare la alta .
Daca e sa fie dragoste si daca iti este scris sa fii impreuna, proba distantei nu ar trebui sa iti afecteze in nici un fel relatia. Exista sentimente mai puternice cum este iubirea,increderea,intelegerea care te ajuta sa depasesti acest impediment.