fericirea intr-o relatie

Anca Wish spune:

Babyblue, nu stiu cat o va ajuta pe doinyc insiruirea ta de pedepse. Recunosc ca, m-am uitat imediat dupa ce ti-am citit postarile, in profilul tau sa vad daca esti casatorita.

Astfel de pedepse, mi se par o umilire si o lipsa de demnitate. S-ar pune la mintea lui si altceva decat sa-si puna fata intr-o postura incerta, nu ar rezolva nimic.
Un barbat care da intr-o femeie, merita un singur lucru: DIVORTUL.
Daca vrea sa arate cat de barbat este, sa dea intr-un barbat, daca are sange in instalatie.

Am crescut o parte din copilaria mea, intr-o familie unde abuzul fizic facea legea. Si acum tresar la o usa trantita, iar, in putinele momente cand sotul meu isi iese din fire, las ciocul mic si fac joc de glezna in drum spre alta camera cu toate ca stiu ca nu m-ar lovi niciodata.

Scriu toate astea pentru ca doinyc sa-si dea seama cam ce e in sufletul unui copil care traieste asa si cum il marcheaza.

Dupa o palma, va urma o alta si iar o alta...pana cand sirul va fi pierdut. Parerea mea...

Alyssa spune:

Babyblue, iti spun ca unei surori mai mici ca ai procedat bine atunci, reactia ta a fost una normala iar mai departe ai dat dovada de tarie de caracter ca te-ai rupt de el si nu i-ai mai dat o sansa. Imi dau seama ca ti-a fost greu mai ales ca iti gasisei sprijin in el dupa divort. Ai facut bine!

Daca acum faci scenarii viloente si iesite din comun in minte, tine-le ca un fel de fantezii dar nu le pune in practica. Iti vor lua din demnitate si nu va ajuta cu nimic!
Invoca pacea si calmul in viata ta, priveste frumosul in viata, zimbeste oglinzii vietii pentru ca intotdeauna primesti ceea ce esti... Vei fi rasplatita cu o dragoste noua si adevarata dar numai atunci cind vei stii sa o ceri si sa o atragi.
Nu iti pierde timpul in negativitate, regrete si agresiune. Nu se merita!...

Violenta nu este raspuns la violenta niciodata!

Eu am incredere ca vei fi ok si viata iti va oferi lucruri bune in viitor!

Alice

Alyssa spune:

Doinyc , m-am gindit mult la problema ta, e delicata si va trebui sa dati cu totii dovada de maturitate si intelepciune ca sa reduceti rupturile care s-au produs intre voi.

Tacerea nu este o solutie, pretinzind ca nu s-a petrecut vei face mai mult rau decit bataia propriuzisa...

Trebuie discutat intre voi trei. Da, si fata voastra trebuie sa existe in unele discutii. Este un boboc de floare care se pregateste sa se deschida in toata splendoarea ei, nu o ofiliti inainte de a apuca sa infloreasca!

Banuiesc ca problema vine de la lipsa comunicarii. Nu stiu ce l-a facut sa dea cu pumnul, nu am sa inteleg asta niciodata, nu are scuze, a facut un gest animalic. Banuiesc numai ca s-a simtit neputincios si fara control asupra familiei. Si-a lasat fata la treisprezece ani acasa si s-a intors sa o vada la saptesprezece ani, o tinara fata frumoasa si nu a stiut cum sa reactioneze, cum sa se raporteze la aceasta schimbare.

Fata ta a asistat la o scena care o va marca toata viata. Va trebui procedat cu mult tact cu ea... Va trebui sa ii recunoasca si ei ca i-a gresit, sa isi ceara iertare. Daca este clasat la lucruri de care nu se vorbesc in familie, o va durea mai mult. Imi inchipui ca acei pumni si palme au venit insotite de cuvinte ca "vrei sa ajungi depravata orasului"... "o sa ajungi o curva"... Daca da, vorbiti-i despre asta, spuneti-i ca este gresit! Nu ii stricati imaginea femeii care si-a format-o in visele ei de adolescenta. Nu o faceti sa ii fie rusine cu ea. Voi sinteti sursa ei de siguranta, lovind-o si injosind-o ati indepartat-o de voi...
Recistigati-i increderea prin onestitate in fata ei, prin discutii cinstite si constructive.

Se prea poate ca el sa isi fi dus o viata separata de a ta in strainatate. Trei ani... Se poate ca agresivitatea asta a lui sa fie o forma de a te face sa il urasti ca atunci ar fi mai usor sa il lasi sau sa te lase. Ceva s-a intimplat, incearca sa aflii cu calm si intelepciune.

Ai hotarit sa il ierti, este dreptul tau sa alegi in viata. Fii atenta. Cind violenta fizica intervine intre doi oameni, hotarele tolerantei sint impinse. Recladeste aceste hotare ale tolerantei cu feritate. Clar. Spune-i ca violenta nu va mai fi tolerata deloc! Data viitoare vei chema politia si vei pune stop relatiei!
Deschide toate canalele de comunicare. Cine romantice nu sint solutia. Comunicarea va lipseste. Nu ati comunicat atita timp cit a fost departe. Regasiti-va cumva.

Ia albumele de poze. La o cafea sau ceai, toti trei, scoate-ti pozele de familie pe masa de la sufragerie. Uitati-va la ele, amuzati-va, vorbiti de amintiri placute din trecut. Arata-i pozele cu fetita voastra de cind era mica, apoi cind a crescut mai mare. Adu-i aminte de realizarile ei, de realizarile voastre ca familie. Spun-i ca tinara adolescenta din fata lui este aceeasi fiica a lui pe care o tine ain brate, pe care a invatat-o sa mearga cu bicicleta, pe care ati invatat-o amindoi binele si raul. Spune-i ca ati facut tot posibilul sa ii dati o educatie buna. Trebuie sa aveti incredere in munca voastra, in ea, ca atunci cind va avea probleme va stii sa aleaga binele, sa ocoleasca raul... Si daca totusi va gresi vreodata, veti fii acolo nu sa o judecati sau sa o bateti ci sa o sprijiniti si sa o iubiti neconditionat.

Eu asa vad o posibila aducere a normalitatii in familie dupa actul teribil de violenta care s-a intimplat.

Aveti grija de fata voastra si feriti-o de violenta. Ai grija de tine si nu mai accepta abuzul deloc!

Alice

Lemoni spune:

Dupa cate am inteles eu nu s-a intimplat decat odata,iar fata intreba cum sa readuca fericireea intr-o relatie,poate vrea sa incerce sa continue deci nu a fost abuzata toata viatza.
E adevarat ca daca da odata ,poate sa se mai intimple si a doua oara dar nu stim chiar tot ce sa intimplat , mai ales ca doinyc numai raspunde.

eloise spune:

Babyblue si eu am ras cu lacrimi la postarea buclucasa... desi era tragicomica situatia (chiar si asa, ipotetica)sau tocmai pt ca era tragicomica...

In legatura cu ce spunea Alyssa...ca violenta nu e un raspuns la violenta... Asa o fi... sau mai stiu eu? Depinde mult! Intotdeauna m-am intrebat daca atitudinea demnitatii reci si indurerate e buna. Ce intelege cel care te-a injosit lovindu-te si injurandu-te? (vorba vine 'te-a injosit' pentru ca pe de-o parte tu ramai nepatata, el se murdareste...) Nu e oare mai bine sa ii "vorbesti" pe limba lui? Sa-i urli in urechi revolta ta impotriva marlaniei lui agresive si sa-i arunci in cap cu tot ce-ti vine la indemana? Sa-i raspunzi cu aceeasi moneda? Va intelege el ceva din nobletea ta? Violenta naste violenta, asa e firesc. E drept insa ca apoi trebuie sa stii cum sa-ti scapi pielea rapid... ca sa nu degenereze si mai rau (pentru tine de obicei, pentru ca e o confruntare de forte inegale).

Si inapoi la cazul descris de tine Babyblue... cred ca atunci ai luat decizia corecta. Povestea spusa de ex-prietena lui e foarte elocventa. Sunt barbati care nu pot iesi din acest pattern relational "abuzator-victima", si asa procedeaza mai devreme sau mai tarziu cu toate femeile din viata lor. Ma indoiesc puternic in privinta zvonurilor pe care a facut sa le afli, cum ca ar fi ajuns ulterior fericit intr-o alta relatie. Cea mai veridica e varianta in care el repeta aceleasi iesiri barbare.

Cred ca am scris cam off-topic si am monopolizat subiectul initial. Imi cer scuze!

Eloise 38 cu
EU
Virsta bebe

Aamu spune:

quote:

---

Originally posted by Alyssa



Fata ta a asistat la o scena care o va marca toata viata. Va trebui procedat cu mult tact cu ea... Va trebui sa ii recunoasca si ei ca i-a gresit, sa isi ceara iertare. Daca este clasat la lucruri de care nu se vorbesc in familie, o va durea mai mult. Imi inchipui ca acei pumni si palme au venit insotite de cuvinte ca "vrei sa ajungi depravata orasului"... "o sa ajungi o curva"... Daca da, vorbiti-i despre asta, spuneti-i ca este gresit! Nu ii stricati imaginea femeii care si-a format-o in visele ei de adolescenta. Nu o faceti sa ii fie rusine cu ea. Voi sinteti sursa ei de siguranta, lovind-o si injosind-o ati indepartat-o de voi...
Recistigati-i increderea prin onestitate in fata ei, prin discutii cinstite si constructive.

---

Ce frumos ai scris, Alyssa! M-as bucura din suflet ca tatal sa aiba destula maturitate si intelepciune sa-i ceara iertare si fetei.

Pentru mine ar conta enorm daca macar acum tata si-ar cere scuze. Daca ar putea spune cel putin: "Am gresit, n-am stiut cum sa ma comport cu tine". Atit! Dar cred ca n-o sa aud asta niciodata..
In schimb aud ca "de-aia am ajuns ce am ajuns, ca m-a batut el..altfeel..cine stie ce eram acum?".

Ar fi extraordinar daca sotul tau, Doinyc, ar intelege asta si ar vorbi cu ea si ar incerca sa-i recistige increderea!O poate ajuta mult mai mult ca prieten decit ca parinte autoritar. Trebuie sa stie sigur (fata) ca orice i s-ar intimpla va poate spune si cere ajutorul/sfatul.
Nici nu pot sa scriu mai mult ca-mi amintesc ce nu trebuie..

E dreptul tau sa alegi cum traiesti viata cum de-asemenea e dreptul tau s-o traiesti fara violente.

Voi doi puteti sa alegeti, fata nu poate deocamdata.

Numai bine!

Aamu spune:

quote:

---

Originally posted by eloise

[b]

Nu e oare mai bine sa ii "vorbesti" pe limba lui? Sa-i urli in urechi revolta ta impotriva marlaniei lui agresive si sa-i arunci in cap cu tot ce-ti vine la indemana? Sa-i raspunzi cu aceeasi moneda? Va intelege el ceva din nobletea ta?

---

Mai bine nu cred ca e (e mai sanatoasa fuga/divortul)..dar eu am incercat. Mi-am pierdut controlul (bine ca nu complet). Noroc ca a fost prea socat ca sa-si puna mintea cu mine.
Acum stie sigur ca sint mai nebuna ca el.

Dar mi-am jurat ca nu mai fac. Pentru ca urasc violenta cu toata fiinta mea si pentru ca se poate ajunge la o tragedie.

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by Alyssa
Daca acum faci scenarii viloente si iesite din comun in minte, tine-le ca un fel de fantezii dar nu le pune in practica. Iti vor lua din demnitate si nu va ajuta cu nimic!

Violenta nu este raspuns la violenta niciodata!

Alice

---

Cred ca un barbat violent se infurie si mai tare daca ripostezi tot prin violenta.


Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

Miramar spune:

Sunt tentata sa gandesc precum BabyBlue. In mod cert daca m-as fi aflat in situatia ta cred ca i-as fi facut bagajele si as fi intentat divort. Totusi la o gandire mai profunda mi-am dat seama ca fiecare individ are dorintele si felul lui de a gandi - ceea ce pentru mine este de neacceptat poate parea ok pentru altii si lucruri pe care eu as fi gata sa le arunc pe geam pentru altii sunt esentiale. Astfel observ ca tu spui ca ai facut deja alegerea, vrei sa salvezi aceasta relatie si ne intrebi pe noi cum ai putea face acest lucru. Aceastea fiind datele problemei trebuie sa spun ca sunt de acord cu Alyssa intru totul. Asta mi se pare sg. drum pe care il poti alege in speranta rezolvarii lucrurilor. Cel al comunicarii.

Iti dorec succes si numai bine!

Pentru Barbye-una dintre noi!Trebuie sa ajuti!http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

doinyc spune:

Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine si va sunt recunoscatoare pentru sfaturile date si sprijinul moral dat in momentele astea.

Povestea nu se incheie asa de simplu cum mi-am dorit, adica sa pot face ceva ca sa indrept situatia. Este din ce in ce mai rau si realizez ca toate eforturile mele sunt in zadar.Acum doua zile,cind eu eram la munca si sotul meu era acasa(lucreaza in schimb de noapte)cu fata mea a inceput sa o jigneasca si sa tipe la ea ca un descreierat,profitind ca nu sunt acasa sa-i tin apararea fetei, zicandu-i ca o sa ne puna el la punct pe noi doua pina la urma.Nu avea nici o urma de regret pentru ce facuse mai demult si incerca sa-i demonstreze ca el are dreptate prin gesturi si vorbe urite.Nu il mai recunosc ca om ...stam de 19 ani impreuna si nu imi vine sa cred ca s-a schimbat asa de mult in ultima vreme.Imi vine in gand ideea de a divorta de el...nu mi-a ramas nimic frumos in inima ptr el, totul se rezuma la faptul ca trebuie sa decid cit mai repede pina nu e prea tarziu.Faptul ca nu vrea sa accepte ideea ca a gresit fata de noi prin violenta ma scoate din sarite.El crede ca in felul asta ne baga noua in cap ideea ca el este "seful" in casa.Am avut multe discutii cu el in ultima vreme(deci am comunicat cu el)si imi tot promitea ca o sa se indrepte.Dar de fiecare data minunea tinea 3 zile si iar o lua de la capat.Sincer nu a stiut niciodata sa se apropie de fata de parca nici nu ar fi fost copilul lui.Mi se rupea sufletul cand vedeam asta.In permanenta am fost ca intre ciocan si nicovala si intotdeauna am ales sa fiu aproape de copil ptr ca avea nevoie de sprijinul meu.Era un bobc care trebuia sa infloreasca si avea nevoie de ingrijirea mea, nu de bataile si certurile lui.As vrea sa pot sa iau o decizie corecta cat mai repede.Am suportul fetei si ma sustine in tot ce vreau sa fac indiferent de decizie.

Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine.Conteaza mult parerile voastre si faptul ca ma sustineti.
doinyc