Standarde religioase si nu numai
Raspunsuri - Pagina 4
denizel spune:
quote:
...dar de am vedea limpede ce e fiecare
...inseamna ca am fi ca Dumnezeu :-)
quote:
n-am greshi nimic dand un sut in dos cui ar trebui sa isi primeasca asa ceva!)
ba eu cred ca am gresi pentru ca poate nu suntem superiori persoanei respective si, chiar daca ii suntem, nu avem nici o "dezlegare" sa facem asta. Sau avem?
Bine, "un sut in dos" cred ca putem sa dam cuiva, in sensul ca nu dorim o relatie cu persoana respectiva. Dar ajutat si tratat frateste (atat cat putem fiecare:-) cand are o problema (macar atunci!), cred ca suntem datori sa o facem.
Daniela
, este minunat ce ti se intampla! " O calatorie de o mie de mile trebuie sa inceapa de la un singur pas"..." Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
denizel spune:
quote:
Se spune ca dOMNUL NE VORBESTE SI NE INDRUMA PRIN INTERMEDIUL DUHOVNICULUI!
Depinde de duhovnic... Nu orice preot poate sa preia si sa redea nealterata "informatia" transmisa de Dumnezeu.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
cataghe spune:
quote:
Originally posted by ManyHopequote:
Iar principiile nu sunt ale mele, sunt ale religiei crestine.
AU !"Nu sunt ale tale"? adica nu-tzi apartzin shi totushi le urmezi? itzi sunt exterioare doar, straine aproape, cu toate astea cautzi sa le implineshti?
Aaaaaa.... ca sa sa folosesc un termen neacademic: "nashpa" ! ()
Nu sunt ale mele in sensul ca nu le-am inventat eu. In "contrapartida", exista lucruri pe care un om le poate ridica la rang de principiu in virtutea experientelor personale si care difera de la un individ la altul.
quote:quote:
Eeeei, incepe sa devina interesanta discutia, pt ca aici nu mai suntem de acord(in viziunea mea o discutie incepe sa devina interesanta cand doua persoane nu sunt de acord, cand suntem toti de acord dupa doua pagini de floricele inevitabil se inchide subiectul
(Bine ca mi-ai spus, ca sa ma abtzin de floricele cu tine!)
Ce oi gasi tu interesant la ce e, in viziunea ta, pe dos decat ar trebui sa fie?! ...ce principiu valabil de apreciere o mai zamisli una ca asta, io nu stiu! da am mai intalnit atitudinea asta...chiar mi-a raspuns cineva pe DC ca a demonta/strica cere mai multa imaginatzie decat a construi, adica ar fi mai complicat shi mai de valoare chipurile ! Cumva te atrage "estetica uratului" ???
Depinde in ce fel porti o discutie de pe pozitii diferite (nu neaparat contradictorii, ci diferite). Poti sa strici, dar poti sa si construiesti. Mie interesanta mi se pare cea de-a doua eventualitate. Ceea ce voiam sa spun era ca apreciez o confruntare de idei. Cat despre estetica uratului, trebuie sa iti marturisesc ca acest concept ma depaseste.
quote:
Da... io te intzeleg, asta e teoria aia ideala, e "cazul ideal" ca totzi oamenii sa fie deopotriva de egali (shi nu ca in realitate unde "unii sunt mai egali decat altzii"!!! ) e un fel de "principiul deplasarii in vid unde frecare nu exista"...da iacata ca nici chiar vidul nu-i chiar asha de gol in realitate, ca e plin de praf ! iar pentru ca practica reala nu se potriveshte defel cu teoria asta ideala, tu ce crezi explica discrepantza?
Eshti sigura ca numai noi-persoanele_practicante suntem de vina? sau cumva teoria asta a 'apropierii egale' e exagerat de teoretic-egalitarista ?
Este drept ca e situatia ideala, insa Dumnezeu e "ideal" iar crestinii ar trebui sa tinda sa fie "dupa chipul si asemanarea lui", nu? Pe de alta parte, eu nu ma consider "practicanta", nici pe departe, faptul ca crezi, mergi la biserica duminica si mai spicuiesti cate ceva de prin Biblie nu te face "practicant", iti trebuie mult mai mult.
quote:
Pasajele la care te referi le stiu, dar ia citeshte tu alte pasaje, in Sfanta Evanghelie de la Matei, in capitolul 7, de la 22 la sfarshit plus iarashi aproape aceleashi lucruri, in capitolul 25, de la 34 pana la sfarshit, ca sa vezi de vrei, ca EL Insushi a invatzat a se numi/socoti oamenii totzi NU deopotriva, ci diferentziat unii de altzii! caci acolo zice clar ca doar cele fapte bune facute unuia dintre "fratzii LUI" sunt egal ca shi cum chiar LUI I-ar fi facute, iar nu zice ca "oricarui om sau persoana"!
(Ca nu stim noi care e "frate sau sora a LUI" shi de aia, ca sa nu greshim prin partinire nepotrivita, e mai practic sa ne purtam deopotriva cu toata lumea, e o aaaaaaaaaaaaalta problema...asta e doar o solutzie pentru lipsa de discernamant shi a pterii de cunoashtere a inimii omului; de aia trebuie sa ne purtam egal cu orice aratare de faptura unama, ca nu cumva sa greshim apreciind incorect pe careva, dar de am vedea limpede ce e fiecare, n-am greshi nimic dand un sut in dos cui ar trebui sa isi primeasca asa ceva!)
Ai grija, in pasajele despre care vorbesti se spune intr-adevar ca oamenii sunt de mai multe feluri, insa nu suntem noi aceia chemati sa-i judecam, ci Dumnezeu.
quote:
Oricum, partea asta cu "aproapele", e oarecum departe ca principiu de ce zici tu, iar cum mie imi pare total neinteresant sa ne certam
De ce sa ne certam? De ce doua persoane care vad cat de cat diferit un lucru trebuie neaparat sa se certe cand discuta despre el? Crezi ca e absolut necesar?
quote:
, rezulta ca n-am s-o mai pun in discutzie, pentru ca de fapt nu e rau nici cum zici tu Cataghe ... adica n-ar fi chiar asha de rau deloc, daca nu alegerea ta ca shi cum te-ar osandi ,ca luandu-tzi shi tzinandu-tzi nishte principii ce nu le potzi respecta = pentru ca sunt nitzel artificiale ("man made"), vine ca shi cum singura te-ai osandi !
Eu nu le percep deloc ca artificiale, pt ca in felul asta ar trebui sa consider artificiale toate principiile la inaltimea carora eu personal nu ma pot ridica, ceea ce sunt convinsa ca ar fi o greseala. Bineinteles, nu am pretentia ca toata lumea sa fie de aceeasi parere.
Adela99 spune:
"iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
io as incepe prin a ma iubi pe mine insami. ca daca nu ma iubesc pe mine cum pot sa-mi iubesc aproapele?
si mai bine ar fi daca as reusi sa respect marea si intaia porunca "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau". cred ca daca as reusi sa-L iubesc pe Dumnezeu cu toata inima, sufletul si cugetul meu, as reusi sa ma iubesc si pe mine si iubindu-ma pe mine as iubi si pe aproapele meu.
cred ca sunt exemple in viata noastra cand am actionat in credintza ca facem bine aproapelui nostru, din iubirea pentru el, aproapele si/sau din iubirea pentru EL, iar consecintza vorbelor, faptelor noastre izvorate din iubire a fost taman pe dos pentru el, aproapele nostru. poate pentru ca la momentul respectiv nu ne iubeam pe noi insine, sau poate pentru ca aproapele nostru nu se iubea pe sine insasi sau poate pentru ca aproapele nostru nu-si iubea aproapele ... in fine, incalcita treaba si incalcit mesaj :-)
cat despre principiile mele de viatza, si mai incalcita treaba :-)) cand am busola - n-am harta, cand am harta - n-am busola, cand am si busola si harta - nu stiu sa le manuiesc. cu alte cuvinte is debusolata :-)
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by denizelquote:
...dar de am vedea limpede ce e fiecare
...inseamna ca am fi ca Dumnezeu :-)
...sau ar mai putea insemna ca noi am fi cu EL shi EL cu noi atat de aproape, cat sa NU ne tzina ascunse "neshte chestii"... cum de pilda lui Avraam i-a descoperit ce va fi colcaitorilor Sodomei shi Gomorei !
quote:
ba eu cred ca am gresi pentru ca poate nu suntem superiori persoanei respective si, chiar daca ii suntem, nu avem nici o "dezlegare" sa facem asta. Sau avem?
(
de ce cauta toata lumea sa se certe cu mineeee... de ce de ceeee ?? ce-aaam facut??? si ce am spuuus ???? )
ManyHope spune:
Sa reluam ! 
quote:
Originally posted by cataghequote:
Originally posted by ManyHopecum explici tu "calcarile" tale prin "pacatele mai mici" sau prin alealaltele "mai mari"? care ar fi problema TA de se petrec ?
Hmmmm... foarte buna intrebarea, da' nu prea stiu sa raspund. Nu stiu care e problema mea, in unele cazuri e vorba de niste conjuncturi care ma pun in situatia de a-mi incalca principiile (adica poruncile alea de care vorbeam) pt ca daca tin cu tot dinadinsul sa le respect asta mi-ar aduce unele neplaceri imediate - evident, din punct de vedere crestin, asta e o prostie, sa dai tu viata vesnica pt lipsa unor neplaceri imediate, dar asta e...
Bine ai spus. Va sa zica ocazional, principiile tzi le calci constienta, pentru a evita unele pagube sa apara, pentru ca respectandu-le, ceva ai pierde shi nu consimtzi - socotzi ca nu merita. Asha e?
De fapt a te proteja pe tine shi ale tale shi a te pazi, e de asemeni un principiu inscris chiar in firea noastra, ba chiar shi EL a spus-o "pazitzi-va de...."! =cate shi mai cate(tzi)!
Se intampla ashadar, ca un principiu al tau, intr-o situatzie ajunge in conflict cu alt principiu al tau,iar tu trebuie sa alegi care il respectzi shi care il incalci. Corect?
Evident ca oricum ai da-o in situatziile astea, tot ieshi intr-o paguba, dar totushi, cum se poate minimaliza pierderea sau incalcarea principiilor in cazuri din astea conflictuale? (
) O exista o cale de compromis necompromitzator ?Ar mai fi O intrebare pentru situatziile de genul asta, cand itzi incalci principiile sub o presiune: o faci ushor sau nu? cat timp itzi ia sa alegi? iar dupa...te framantzi sau nu te mai uitzi in urma?
E randul tau !
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by cataghe
In alte cazuri, conform legilor nescrise dintre oameni, pur si simplu imi imaginez ca am dreptate. In alte cazuri ripostez la comportamentul altora, sau cel putin asa am senzatia, si atunci actiunile mele mi se par justificate. Cred ca foarte multi dintre noi avem in sinea noastra o parere mai buna despre noi insine decat meritam, si asta ne determina sa ne luam anumite libertati...
"Legile nescrise" nu-s si ele tot nishte principii? Nu in virtutea principiului dreptatzii tale, care o ai sau "ai senzatzia" ca o ai, "ripostezi/actzionezi"? Care e problema atunci?
DE CE respectand un principiu se intampla sa incalci altul? de unde provine lipsa asta de integrare/integralitate shi dezarmonia asta interna? cum vine ca un madular al tau sa lupte contra altui madular al tau? nu apartzin de acelash trup? Cum explici tu chestia
asta?quote:
cred ca de fapt problema mea e ca moartea mi se pare foarte departe. Si, poate, si ca sper ca Dumnezeu e bun si ca imi va ierta, ca, intr-un fel numai de El inteles, va face cumva sa atarne balanta in directia lucrurilor bune pe care le fac... Sigur ca sunt nelinistita la gandul ca s-ar putea sa nu fie asa (ca sa nu zic ca mi-e frica
Va sa zica ai adoptat shi "principiul compensarii": sa faci una buna dupa ce ai facut una boacana! iar prin insumare cantitativa shi calitativa de fapte bune, sa le contrabalansezi pe alealate.
Intzeleg, dar e real principiul asta? Adica exista el functzional sau o fi mai mult inchipuit? Ce crezi?
cataghe spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
Bine ai spus. Va sa zica ocazional, principiile tzi le calci constienta, pentru a evita unele pagube sa apara, pentru ca respectandu-le, ceva ai pierde shi nu consimtzi - socotzi ca nu merita. Asha e?
De fapt a te proteja pe tine shi ale tale shi a te pazi, e de asemeni un principiu inscris chiar in firea noastra, ba chiar shi EL a spus-o "pazitzi-va de...."! =cate shi mai cate(tzi)!
Se intampla ashadar, ca un principiu al tau, intr-o situatzie ajunge in conflict cu alt principiu al tau,iar tu trebuie sa alegi care il respectzi shi care il incalci. Corect?
Corect, dar problema e ca incalc un principiu la care ader atat din convingere cat si prin religie, pt un principiu de genul celor de care vorbeam adineauri, generat de experienta personala si nu universal valabil. Asta nu mi se pare mie ok. Atunci cand esti convins ca principiul religios este mai presus decat cel generat de experienta, ar trebui sa renunti la cel generat de experienta, pt ca nu poti sluji la doi stapani. Din pacate, adesea iti trebuie mult curaj ca sa faci asta, pt ca urmarea vine in contradictie cu interesele tale imediate, uneori si ale familiei tale sau ale altora care depind de tine. Si atunci, din teama ca iti vei face rau, pui cei putin temporar principiul tau generat de experienta deasupra principiului religios. Ceea ce inseamna ca nu slujesti la stapanul la care trebuie (hmmm... vorba unui profesor de-al meu: "mai copii, voi intelegeti ceva din ce spun eu aicea?!"
).quote:
Evident ca oricum ai da-o in situatziile astea, tot ieshi intr-o paguba, dar totushi, cum se poate minimaliza pierderea sau incalcarea principiilor in cazuri din astea conflictuale? (
Habar n-am, daca as sti as alege acea cale. Din pacate eu n-am gasit-o.
quote:
Ar mai fi O intrebare pentru situatziile de genul asta, cand itzi incalci principiile sub o presiune: o faci ushor sau nu? cat timp itzi ia sa alegi? iar dupa...te framantzi sau nu te mai uitzi in urma?
Depinde de situatie. Uneori imi ia mult sa aleg, alteori putin, uneori ma framant, alteori deloc. Depinde despre ce este vorba. Uite, de exemplu multi dintre noi spunem "Doamne, Doamne!" sau "Pentru Dumnezeu!", sau "Ce Dumnezeu??". Cati dintre noi suntem constienti ca luam numele Domnului in desert? Si cati ne gandim apoi la asta? (A propos de asta, cand eram in US imi luasem obiceiul sa spun "Oh, my God!" si aveam in laborator un coleg catolic care ma taxa de cate ori ziceam asta cu cate un ursulet din ala de jeleu, le stiti voi
- la fiecare "Oh, God!" sau "Oh, my God!" tragea cate o linie cu un marker pe tabla din laborator. I-am dat vreo cateva pungi de ursuleti din aia pana m-am dezvatat
!! Dar in romaneste tot mai zic chestii de genul asta!).
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by cataghequote:
Originally posted by ManyHopequote:
Iar principiile nu sunt ale mele, sunt ale religiei crestine.
AU !
Aaaaaa.... ca sa sa folosesc un termen neacademic: "nashpa" ! (
Nu sunt ale mele in sensul ca nu le-am inventat eu.
Of in cata eroare ma duci ! De ce mi-oi pune tu dinainte chestii "in sensul" cel mai putzin semnificativ cu putintza? O faci dinadins sa ma incuurci?
Pai ale inventatorului apartzin lucrurile concrete sau apartzin posesorului/utilizatorului? Daca tu nu ai inventat casa ta shi lucrurile tale nici unul, inseamna ca nu sunt ale tale? chiar daca itzi apartzin de fapt shi de drept shi TU eshti cea care le foloseshti asha cum vrei tu pe fiecare ?
quote:
Depinde in ce fel porti o discutie de pe pozitii diferite (nu neaparat contradictorii, ci diferite). Poti sa strici, dar poti sa si construiesti. Mie interesanta mi se pare cea de-a doua eventualitate. Ceea ce voiam sa spun era ca apreciez o confruntare de idei.
Mi-a mai venit inima la loc ! Va sa zica nu gaseshti de "interesant" ce consideri a fi la altcineva "o ideie" proasta/stricata/defecta/nefolositoare&daunatoare, ci implicit ceva potentzial valabil ! HMMM !!!
( nu stiiiiu unde oi fi vazut tu asha ceva la mine...nu pot sa-mi dau seama, doar e unanim stiut ca numa aiurea ma exprimez shi numa "pe langa gard/pe langa drum" vorovesc !)Eu declar ca nu-mi trebuie cearta. Asta sa sti.
Ba mai mult, consider ca frecventza cu care apare cearta in viatza cuiva, de la un anumit nivel in sus, arata clar ca e o stare conflictuala interna ce-o produce shi nu se mai poate da vina exclusiv pe celalata persoana sau pe mediu/conjunctura/situatzie ! De aia, daca te certzi cu cine nu se certa, io zic ca nu e persoana aialalta in culpa cat e ceva care iese din tine shi ar cam trebui astupat !
ASTA ar fi chiar "interesant" de vazut shi stiut: cum se poate face asha ceva !
quote:
Cat despre estetica uratului, trebuie sa iti marturisesc ca acest concept ma depaseste.
Cool ! (da atunci
contra floricelilor ci mai ai???)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
"Legile nescrise" nu-s si ele tot nishte principii? Nu in virtutea principiului dreptatzii tale, care o ai sau "ai senzatzia" ca o ai, "ripostezi/actzionezi"? Care e problema atunci?
Pai, problema e ca nu sunt eu cea care ar trebui sa-i judece pe ceilalti. De multe ori cand ripostam la ceea ce ni se pare nedrept din partea altora avem senzatia ca prin asta ii facem si un bine persoanei in cauza, ca ii deschidem ochii. Din pacate de cele mai multe ori nu e asa. Alteori, cadem fara sa vrem in rautati pt ca suntem jigniti sau raniti. Iar Christos spune ca trebuie sa iertam, sa intoarcem si celalalt obraz. Complicata treaba...
quote:
DE CE respectand un principiu se intampla sa incalci altul? de unde provine lipsa asta de integrare/integralitate shi dezarmonia asta interna? cum vine ca un madular al tau sa lupte contra altui madular al tau? nu apartzin de acelash trup? Cum explici tu chestia
Cred ca asta se datoreaza faptului ca prin natura noastra umana suntem tentati sa cautam binele imediat pt noi si ai nostri. De-a lungul vietii, ajungem sa ne formam un set de reguli (asa numitele "principii generate de experienta" la care ma refeream) pe care experienta ne-a demonstrat ca daca le folosim, rezultatul este binele imediat. Insa mijloacele prin care ajungem la binele imediat vin uneori in contradictie cu mijloacele prin care ar trebui sa ajungem la binele celalalt, absolut.
quote:
Va sa zica ai adoptat shi "principiul compensarii": sa faci una buna dupa ce ai facut una boacana! iar prin insumare cantitativa shi calitativa de fapte bune, sa le contrabalansezi pe alealate.
Intzeleg, dar e real principiul asta? Adica exista el functzional sau o fi mai mult inchipuit? Ce crezi?
Nu, n-as zice ca gandesc asa. Adica atunci cand fac un lucru bun de cele mai multe ori nu ma gandesc ca uite, asta e in compensare pt ceea ce fac gresit. Il fac pur si simplu in virtutea principiilor in care cred, fara sa astept o compensatie pt asta. Insa ulterior, cand ma gandesc la prostiile pe care le fac, se intampla sa ma consolez cu ideea ca totusi, fac si lucruri bune
.