dezvoltarea vorbirii

ralu spune:

Betiana! Cate idei... Eu mi le-am scos la imprimanta. O sa incerc sa fac si eu acelasi lucru cu fetita mea de 2 ani si3 luni care este bilingva. Nu am probleme cu ea, dar am impresia ca vorbeste un pic mai putin fata de copiii de varsta ei. Poate ca nici eu nu m-am ocupat suficient de ea!

Te pup!

kiwwy spune:

Buna,Anca,fiul meu are 2 ani si 6 luni si nu vorbeste nimic,este foarte inteligent,imi aduce tot ce ii cer,face la olita, imi arata cu manuta ce isi doreste,dar nu vrea nici in ruptul capului sa spuna vreun cuvant.
L-am dus la logoped,mergem la un centru,de 3 ori pe saptamana.
Fiind asa mic,logopedul mi-a spus sa nu il mai stresez cu cuvintele,sa il las in pace sa nu ii mai cer eu sa repete dupa mine cuvintele,(desi stiu ca ar putea ,dar nu vrea...).
Printre altele,logopedul a spus ca fiul meu are un blocaj,si de aceia nu doreste sa comunice,iar la un moment dat isi va da el drumul.Mi-a dat ca si exercitiu pentru acasa sa sufle in baloane de sapun si chibrite aprinse sau lumanari,pentru dezvoltarea vorbirii.
Am intrebat de toti specialistii din centrul respectiv,daca fiul meu e retardat,daca va avea nevoie de gradinita sau scoala speciala daca va vorbi vreodata,daca nu este autist si toata lumea m-a incurajat spunandu-mi ca fiul meu are doar intarziere de vorbire,si cand va vorbi va spune perfect cuvintele.
In acest centru am vazut si copii autisti,stiu cum arata,intradevar contactul vizual este foarte important,sa te priveasca in ochi,dar te rog ,nu il compara pe fiul tau cu un copil autist,din pozele pe care le-am vazut la tine,nu este nici pe departe un copil cu probleme.
Eu intr-o perioada am ajuns cu nervii la pamant,mai ales ca am intalnit si binevoitori pe strada si printre cunostinte care imi spuneau:"Vai,dar nu vorbeste la varsta lui?cum e posibil?l-ai dus la medic?la psiholog sau psihiatru?n-are limba legata?,aude?"-deja ajunsesem sa nu mai am incredere in copilul meu,asa ca mi-am luat o vacanta de 12 zile in Spania ,fara sot si fara copii,cu speranta ca atunci cand ma voi intoarce sa fie totul ok.adica sa spuna ceva cand ma vede ,sa isi dea drumul la vorbit,dar fiul meu in afara faptului ca ma tinea strans in brate si de a veni cu mine peste tot,inclusiv in baie,nu am vazut nimic nou la el,nici o diferenta..Nu mai rezistam psihic,in jurul meu toti copiii de varsta lui vorbesc,ba chiar si cei de un an si ceva...
Dar stii ceva?nici macar nu imi mai pasa,eu cred ca m-am consumat prea mult singura si am avut o cadere,am plecat in spania la surorile mele,m-am relaxat si m-am intors acasa cu forte proaspete pentru puitul meu de om....
Ai incredere in copilul tau,incearca cateva zile sa nu ii mai impui ce sa repete si ce sa spuna...poate isi va da drumul .
Eu zic sa te bucuri ca spune ceva,ca al meu nu zice nimic in afara de "Da,ce-i aia,si tata"
Nepotelul meu nici la 4 ani nu vorbea bine,repeta ca un papagal tot ce se auzea,iar acum este cel mai bun la invatatura din clasa a 4-a in Spania.
Eu cred ca avem copii foarte inteligenti.Ne trebuie doar rabdare cu ei.

columbiana spune:

quote:

---

Originally posted by kiwwy

Buna,Anca,fiul meu are 2 ani si 6 luni si nu vorbeste nimic,este foarte inteligent,imi aduce tot ce ii cer,face la olita, imi arata cu manuta ce isi doreste,dar nu vrea nici in ruptul capului sa spuna vreun cuvant.
L-am dus la logoped,mergem la un centru,de 3 ori pe saptamana.
Fiind asa mic,logopedul mi-a spus sa nu il mai stresez cu cuvintele,sa il las in pace sa nu ii mai cer eu sa repete dupa mine cuvintele,(desi stiu ca ar putea ,dar nu vrea...).
Printre altele,logopedul a spus ca fiul meu are un blocaj,si de aceia nu doreste sa comunice,iar la un moment dat isi va da el drumul.Mi-a dat ca si exercitiu pentru acasa sa sufle in baloane de sapun si chibrite aprinse sau lumanari,pentru dezvoltarea vorbirii.
Am intrebat de toti specialistii din centrul respectiv,daca fiul meu e retardat,daca va avea nevoie de gradinita sau scoala speciala daca va vorbi vreodata,daca nu este autist si toata lumea m-a incurajat spunandu-mi ca fiul meu are doar intarziere de vorbire,si cand va vorbi va spune perfect cuvintele.
In acest centru am vazut si copii autisti,stiu cum arata,intradevar contactul vizual este foarte important,sa te priveasca in ochi,dar te rog ,nu il compara pe fiul tau cu un copil autist,din pozele pe care le-am vazut la tine,nu este nici pe departe un copil cu probleme.
Eu intr-o perioada am ajuns cu nervii la pamant,mai ales ca am intalnit si binevoitori pe strada si printre cunostinte care imi spuneau:"Vai,dar nu vorbeste la varsta lui?cum e posibil?l-ai dus la medic?la psiholog sau psihiatru?n-are limba legata?,aude?"-deja ajunsesem sa nu mai am incredere in copilul meu,asa ca mi-am luat o vacanta de 12 zile in Spania ,fara sot si fara copii,cu speranta ca atunci cand ma voi intoarce sa fie totul ok.adica sa spuna ceva cand ma vede ,sa isi dea drumul la vorbit,dar fiul meu in afara faptului ca ma tinea strans in brate si de a veni cu mine peste tot,inclusiv in baie,nu am vazut nimic nou la el,nici o diferenta..Nu mai rezistam psihic,in jurul meu toti copiii de varsta lui vorbesc,ba chiar si cei de un an si ceva...
Dar stii ceva?nici macar nu imi mai pasa,eu cred ca m-am consumat prea mult singura si am avut o cadere,am plecat in spania la surorile mele,m-am relaxat si m-am intors acasa cu forte proaspete pentru puitul meu de om....
Ai incredere in copilul tau,incearca cateva zile sa nu ii mai impui ce sa repete si ce sa spuna...poate isi va da drumul .
Eu zic sa te bucuri ca spune ceva,ca al meu nu zice nimic in afara de "Da,ce-i aia,si tata"
Nepotelul meu nici la 4 ani nu vorbea bine,repeta ca un papagal tot ce se auzea,iar acum este cel mai bun la invatatura din clasa a 4-a in Spania.
Eu cred ca avem copii foarte inteligenti.Ne trebuie doar rabdare cu ei.

cezara

---

Draga Cezara,

si eu sunt convinsa ca copilul Ancai nu este autist, dar asta nu datorita felului cum arata;
te rog frumos sa citesti aici mai multe despre copii autisti, inainte de a generaliza
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=84522&whichpage=7

multumesc,

Ana



"If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic."

mamica dulce spune:

Cezara,multumesc de incurajari,tie si celor care au postat pana acum-sunteti extraordinari.Citesc pe forum de nenorociri cu adevarat mari si intr-un fel mi-e rusine cand fac atata tevatura cu fi-meu ,care nu vorbeste cat ar fi normal la varsta lui.

Plang citind alte subiecte,si linkul dat de Ana de exemplu...apoi ma uit la Marc,ma gandesc ca ar putea fi la fel si o iau razna.Cred ca am intrat intr-o depresie crunta,nu ma mai pot bucura de copil,de viata,de sotul meu,de nimic.
Analizez fiecare cuvant,fiecare expresie si simt ca o iau razna,am senzatia ca e de in ce in ce mai rau si ma sufoc cand stiu ca nu e o senzatie doar,ca fix asa se intampla.Marc are ochisorii tulburi si mari..nu tulburi dar parca un val pe ei,parca nu-i mai stralucesc ca in pozele de acum un an sau doi.Cand repeta dupa mine chestii banale,cand vad ca nu face corelatiile,ca nu gandeste efectiv intrebarile..cand nu-mi spune nimic decat daca are o comanda,o dorinta.Daca iol intrebam noi ceva doar..repeta...la nici 2 ani stia perfect culorile,de ex..mai inainte am crezut ca mor cand l-am intrebat ce culoare are o chestie(galbena) si nu a vrut sa spouna..se uita pur si simplu in gol..Eu am spus mami scump?e albastra..si el dupa mine,albastra.Am fost cu el la plimbare si cand am venit acasa l-am intrebat unde e cheia?el dupa mine..desi pana acum mi-.o cerea din buzunar.Am zis e in buzunarl meu?El la fel,dar fara sa coreleze ceva,fara sa se uite spre buzunar..fara nimic.M-am pus pe trepte si am jelit ca la mort,orice chestie mi se pare un semn ca ceva nu e in ordine.

Eu innebunesc,stiu ca trebuie sa fiu tare,ca nu-i fac nici un bine asa cum sunt sau asteptand mereu ceva de la el..stiu dar nu ma pot opri sa nu ma intreb DE CE???De ce copilasul meu care ani de zile era atat de vivace,de normal,de istet?Ori are zilöe proaste rau de tot,acum e si bolnavior,tuseste,febra..maine iar o sa fie ok .

Totusi nu-mi pot opri creierul sa nu faca scenarii de groaza,ca nu e recuperabil,ca nu e normal,nu-mi pot opri lacrimile de durere,cand nu vreau decat sa-l imbratisez strans si sa-l apar,sa-l tin numai laga mine acasa si sa-l iubesc,sa-l ajut .. sau lacrimile de nervi,de frustrare cand sunt atat de furioasa pe el,pe mine,pe..tot,inclusiv pe Dumnezeu,desi realizez ca pacatuiesc,ca ar trebui sa cad in genunchi mai mult ca niciodata si sa ma rog sa-i fie bine.Sa-si revina,sa comunice.In momentele astea nu vreau decat ..nu stiu,sa-l trimit la culcare,macar sa nu-i mai vad ochii aia mari,imensi si cateodata tulburi,fara sclipirea aia jucausa in ei.
.Nu mai vreau sa stau singura cu el cateodata,sa ne plimbam,sa-l vad cum vorbeste singur pe limba lui,cum joaca pe strada sau acasa scene din filme,cap-coada-filme pe care nu le-a vazut de o luna sau doua dar eu nu pot sa vorbesc cu el,nu pot sa-l captez,nu ma intreaba,nu raspunde.De ce????Am ajuns acum sa ma rog sa nu aiba autism,sa nu aiba retard psihic..nu ma mai rog sa vorbeasca...
Asta ma ucide,mi se pare ca e mai rau...apoi iar e bine si imi zic ca am luat-o razna de tot..
Abia astept sa ajungem la specialisti in Bonn pe 18 octombrie si in acelasi timp mi-e groaza ca e posibil sa-mi spuna ceva ce op sa ne nenoroceasca.


Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

iren spune:

Mami, imi pare tare rau, io sper sa fie totul bine, shi nici unul din scenariile tale de groaza sa nu fie adevarat.

columbiana spune:

Anca,

din cauza stresului, stai la pinda pe copil si-i pindesti greselile; poate ca-l influenteaza si pe el, si-i transmiti stresul tau, de unde aceasta nesiguranta si aceste schimbari la el; te rog, lasa-l putin mai destins, si ai sa observi ca isi revine; eu daca ma enervez si-l stresez pe Tudor la lectii, rezultatul e nul; daca-l iau cu frumosul, mai schimbam materiile, mai ridem, ii dau pauze, il aplaud si-l incurajez, totul merge ok;

nu uita ca are nevoie de tine calma si stapina pe tine!

Ana


"If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic."

betiana spune:

Draga mamica dulce,oare nu crezi ca tu singura iti creionezi copilul in culori sumbre ? Asteapta un diagnostic clar.Este greu sa dai retete prin mail.Priveste-l ca pe un copil deosebit.Tandru si timid.Nu mai plange si nu-ti mai impovara sufletul cu ganduri cenusii.Bun.Daca vrei o luam si asa.Poate are ochii tulburi (ceea ce eu nu cred).Copilul simte starea ta de spirit si s-ar putea ca aceasta privire tulbure sa fie ecoul starilor pe care i le transmiti.Si chiar daca ar fi autist.Este copilul tau.Au ajuns autisti care au scris si conferentiat la varsta maturitatii.Poarta-te normal si poate el iti va raspunde intr-o buna zi normal.Tare as fi vrut sa-l vad.Daca ii spui "Arata-mi nasucul!" ti-l arata ?Daca-i spui "Adu-mi cana,te rog frumos!" ti-o aduce ? Indiferent de spaimele tale el este un copil care are nevoie de incurajare.Spui ca nu-si mai aducea aminte de culoarea galben.Nu-i nimic.O luati de la inceput.Ordonati diferite jucarioare sau cuburi dupa culori.Ti-am mai recomandat.Lasa-l 2-3 zile in pace.Doar urmareste-l.Si poate va veni la tine sa te intrebe ce ai.Am sa-ti spun o mica istorioara.Sefa mea de promotie,o fata extraordinara,s-a casatorit cu un inginer frumos si destept.Primul lor copil a fost un down.A fost o tragedie.Nu intelegeau.Si dupa vreo 2 ani au avut curajul sa mai faca un copil.Genial.Exista si erori ale destinului in viata.Tot ce trebuie este sa nu dezarmam.

simali spune:

mamica dulce. Tu esti sigura ca vede bine? Daca a devenit apatic pentru ca NU MAI VEDE?

mamica dulce spune:

Am zis eu bine acum ceva timp ca atunci cand o sa inceapa Marc sa vorbeasca eu pot sa ma internez la mad-house.Am citit si rascitit ultimul mesaj postat de mine si recunosc cu rusine si durere ca in halul in care am fost sambata l-am caracterizat urat de tot si total fals.Avea inceput de bronsita(descoperita abia azi)cu febra,muci,nedormit din cauza tusei...si eu arat a zombie in halul asta....dar spaima asta odata intrata in minte..e greu de scos si oricum,la primul semn..recidiveaza.

Pe mine cel mai mult ma scoate din minti repetatul asta mecanic (mai ales in cazul in care trebuie sa raspunda afirmativ,si atunci cand nu stiu daca intelege ce i se povesteste) si sentimentul ca nu face corelatiile,la intrebari simple.Nu intotdeauna,dar suficient de des cat sa ma bage in toate bolile.Exemplu:azi dimineata cand am plecat la gradi i-am spus Marc,azi mergem pe jos,lasam bicicleta acasa.Peste 5 minute in bus il intreb Marc,vai,unde este bicicleta?El dupa mine ,imediat,fara sa stea si sa rumege intrebarea.Unde e bicicleta??Normal ca l-am mai intrebat de vreo doua ori ,apoi am spus -am lasat-o acasa.El dupa mine.NU POT SA CRED ca a uitat pentru ca in general are o memorie fantastica,tine minte TOT si nu exagerez deloc.Si o gramada de chestii din astea.Sau odata l-am intrebat daca e un elefant?El dupa mine-Esti un elefant?Sau daca mananca inghetata(ca o cere el cu gurita lui in propozitie) si apoi il intreb Ce-ai mancat?Carnati?El spune pe pilot automat-carnati!Sau in timp ce mananc iinghetata il intreb E bun carnatul?Si el dupa mine fara ezitare-e bun carnatul???Asta ma ucide pe mine,ca nu sta sa coreleze putin...ca apoi sa faca alte 7 chestii mult mai destepte si mai mature,care necesita tone de logica si atentie decat asta si ne lasa Cum e posibil asa ceva????Care e explicatia si cum sa o dregem?Betiana,te rog,daca ai mai pomenit asa ceva scoate-ma din ceata,macar o directie..Ok,poate nu trebuie sa-l "testez" asa,dar sunt momente in care vreau sa vad totusi pana unde merge..


Pe de alta parte..cum poate fi intr-o zi sa vorbeasca mult si a doua zi nu?De unde trag concluzia ca daca nu e interesant sau n-are chef ma ignora si nu se straduie.Si asa e-ce e interesant pentru el prinde pe loc si e super,ne uimeste,la orice discutie insa-jaleeee!!

Cum am scris de atatea orie capabil sa inteleaga orice joc,are o memorie fantastica,intelege,executa o rugaminte,nu are excese de comportament(adica furie,tantrumuri)cand se incapataneaza ajungem relativ usor la compromis sau asculta de voie de nevoie..e ok!!!!
Din caracterizarea pe care i-am facut-o sambata zau ca parca i-ar sari o doaga,de unde si intrebarea betianei daca imi arata nasul daca ii cer.pai mi-l arata de la 1 an in doua limbi.Vorbesc cu el normal...in sensul ca el face si eu monologhez -si el repeta cuvintele,dar o conversatie nu putem purta-nici la telefon banalul Ce faci?bine-Ai fost la gradi?-Da.NIMIC din toate astea,cine il asculta prima data ii da 2 ani,nu 4,efectiv repeta si vorbeste pe pereti.Daca ii spun eu ce sa zica,ok,no problem.

Dar daca e vorba de comanda directa,sau de un joc-ok,se descurca perfect.Dar nu la comunicare...ce exemplu sa dau? Marc,adu-mi te rog o lingura! se duce la bucatarie si-mi aduce.Dar daca il intreb in fata farfuriei cu ciorba Marc vrei/ai nevoie de o lingura? -el va raspunde intotdeauna imitand cuvintele.Daca nu vrea spune Nein,danke.DACA vrea EL ceva,atunci se exprima corect,in germana,spune in propzitie scurta ce vrea.3,4 cuvinte,dar spune.Legat de ce vrea sa manance,sa bea sau sa se joace(dar nu in timpul jocului,ci informatia ca vrea aia) sau e proprietatea lui atunci toate sunt ale lui si spune corect!Si despre avionul de pe cer spune corect Dass ist mein flugzeug!!.Si e dragut si iubitor.

Dar nu povesteste de gradi,nici daca se bate,se cearta sau se intampla ceva deosebit,sau daca face ceva deosebit cu tati la plimbare,nici...nimic!!Si aici intru eu in criza...ca viata cu un copil e mai mult decat mancare si joaca si expresii invatate pe de rost,aplicate corect,e drept,dar totusi standard,luate ca atare si nu produse de el..Si vorbeste muuult pe pasareasca,ca un copil de 2 ani cu tatatataaa...si apoi imi da clasa la memory de ex.
Si in zi de azi se apuca tam-nisam sa recite scene intregi din multe filme pe care nu le-a vazut de 2-3 luni!!!!,cu mimica,intonatie,cuvinte( relativ pocite,dar eu inteleg si in capul lui pariez ca sunt clare).La fel cu cantecele din trupa preferata.Stie texte intregi,fiecare cu pasii de dans aferenti si il apuca frecvent sa cante ,si pe strada si acasa.Anul trecut la 2 ani jumate stia la fel,am fost cu el la turci si numai din programul de animatie de seara de 20 de minute a invatat nu stiu cate cantece cu pasii de dans pentru fiecare!!

CUM E POSIBIL????sa faca toate astea,sa spuna clar ce vrea,sa-l duca mintea la atatea si mai multe ca n-as termina de scris si totusi sa nu fie in stare sa zica macar o data un banal DA;VREAU! sau sa port o conversatie banala.Cea mai banala!!bine acum a invatat si poezia Unde mergem?La gradinita.:)si de ce continua pe pasareasca daca POATE vorbi,pronunta,are vocabular bogat??Totusi face 4 ani peste 2 luni.intelegeti de ce disper cateodata???de ce mi-am facut atatea ganduri de autism ,deficit de atentie si altele??

Astazi am fost la logoped,fara Marc,doar eu si sotul.Doamna a facut o gramada de insemnari despre marc,a intrebat o gramada de chestii si in concluzie punctele pozitive sunt mai multe decat cele negative.Ce a observat negativ e legat de repetarea mecanica,de faptul ca evita contactul vizual cand trag de el sa vorbim,ca nu pune intrebari si ca nu-si foloseste in conversatie bogatia de cuvinte pe care le cunoaste.

Noi tebuie sa exersam la privitul in ochi,sa-i aduc un copil-doi acasa sa prinda curaj si nevoiea de a comunica-si da,cu un copil,rar de tot cand gasesc unul,e mult mai bine decat ce aud la gradi ca nu vorbeste deloc) si intr-un fel sa o luam de la capat cu vorbitul..adica sa discutam si sa ne jucam cu el pana facem spume la gura(stiam si facem) sa nu-l lasam sa se joace singur,desi se descurca minunat-adica nu ma trage de fusta sa stau cu el,sa.l scarpin,sa-i fac jocuri,el se uita in jur si isi zice ca vrea sa picteze-ok,face asta o juma de ora,apoi vrea cu trenuletzul,apoi mai vrea un fotbal,apoi vrea camera sa faca poze,apoi ..ce-i tuna lui in cap.

Logopeda a spus ca este foarte inteligent,ca e mult dezvoltat pe partea asta-si pe aspectul fizic,a memoriei,a jocului individual,a intelegerii-si poate de asta nu pune intrebari.Poate nu e preocupat de vorbire,poate are efectiv prea multe in cap si nu da atentie decat ce i se pare lui important..NU mai stiu,oameni buni..of nu mai stiu,cert e ca ma ajunge disperarea.Poate la gradi nu vorbeste pentru ca realizeaza ca nu face fata ,in rand cu copiii.Altfel nu s-ar juca deloc,dar se joaca,ii plac copiii(mai sunt accidente cand ii pocneste si asta bag mana in foc ca e din cauza ca nu se poate exprima in cuvinte decat pana la un anumit punct).DAR eu am si senzatia ca nu e numai atat ci ca pur si simplu nu-i pasa daca vorbeste sau nu cu copiii!!!Si asta ma sperie!Se joaca,ii iubeste,dar ce tine de comunicare,cu mine sau cu altii...in afara de comenzi,parca il doare la basca pur si simplu.Nu se straduie..:(

Inca 5 saptamani o sa se duca singur la logopeda(adica nu o sa mai fiu si eu de fata..sa vedem cum o sa fie atunci)si mai avem si programare la Bonn si sper ca inca una la un centru de care v-am spus anul asta.
Vreau sa ma duc cu el la un sport ceva..

Simali,Marc vede foarte bine si nu e apatic,el era bolnavior si eu in stare depresiva:)Nu ca n-as mai fi dar mai incerc inca o data sa o iau usor.
Va tin la curent si daca mai aveti vreo sugestie,vreun sfat,vreo intrebare...

cu drag,Anca

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

narcisa spune:

Ancutza, dupa cite descrii, parerea mea e ca Marc nu are nimic, tu ai nevoie de rabdare cu el si tine-l departe de calculator si TV cit mai mult in continuare. Eu azi am discutat la telefon cu o logopeda si mi-a spus niste chestii care mi s-au parut f.importante pt. tine. Patrick nu are probleme majore, are niste combinatii de litere pe care le scilceste. Ce mi-a spus logopeda e ca se poate lucra cu un copil dupa 5 ani si Marc n-are nici patru si ca la vista asta e f.greu sa-i tii o intreaga sedinta de 45 minute sa coopereze, aproape imposibil ca se plictisesc repede si nu mai coopereaza. Si din cite scrii Marc e bilingv si si asta contribuie la vorbitul mai tirziu ca de obicei; si cu repetatul eu cred ca e normal, poate nu pt. toti copiii, dar ei se dezvolta diferit, unii sint mai buni intr-.o anumita directie, poate asta e partea lui mai slaba momentan cu exprimatul si poate face un salt spectaculos cind te astepti mai putin. Asteapta cu calm programarile si ai sa vezi ca va fi OK.
Si cu povestitul de la gradi..........Patrick a inceput sa vorbeasca tirziu la 3 ani si in primul an nu ne povestea nimic din ce facea acolo, acum spune, uneori singur, alteori daca-l intreb, dar am realizat ca anul trecut deabia incepuse sa se exprime si noi aveam pretentia sa ne mai si povesteasca, normal ca nu putea.
toate cele bune
narcisa