dezvoltarea vorbirii
Raspunsuri - Pagina 5
mamica dulce spune:
Sanziana-e greu sa nu ma gandesc aiurea.E al naibii de greu,crede-ma si n-ai de unde sa stii cum e cand nu poti comunica nimic cu propriul copil.Eu una nu mai pot-Imagineaza-ti intrebarea Vrei..? sau Mai vrei...? pusa de aproximativ 2 milioane de ori numai anul asta.Si de fiecare data el repeta mecanic Vrei..?Desi i-am explicat si demonstrat in toate modurile posibile ce inseamna Da sau Nu.
Eu nu mai pot.Acum un sfert de ora am facut o criza,cred ca am bagat copilul in toate boalele ca nici pas nu mai zice.Si asta e numai un exemplu.El asa face la orice incerc sa comunic cu el.Nu vorbeste,ok.Dar sa dea din cap macar-sa am senzatia ca intelege si ca nu vorbesc cu peretii,in gol.Ma uit la el din ce in ce mai des si ma buseste plansul,nu ma pot gandi decat ca nu e inteligent,ca are un handicap,poate ca e autist(desi asta nu cred).Daca e asa copilul nu are nici o vina,as fi eu nebuna sa-i cer mai mult decat poate,dar deocamdata inca mai sper ca nu e nimic asa e grav,ca poate dar nu se straduie-in sensul asta.Inca nu pot accepta ca nu e normal.Fie vreau sa ..nu stiu ,sa dispar undeva,fie am pornirea sa-i scot dintii din gura.Stiu ca aberez,nu sunt agresiva,nu sunt din categoria de mame care aplica educatia cu palma la cur,dar in momentele de felul asta ..e groaznic.
Nici nu mai am puterea sa ma joc cu el,orice board-game ca,daca nu e interesat am senzatia ca vorbesc in gol si o iau de la capat cu gandurile si nervii si stressul.
Acum-teoria ca sa nu simta copilul ca pui presiuni asupra lui ca mai degraba se timoreaza sau se incapataneaza sa nu vorbeasca-o fi adevarata,dar cred ca trebuie sa fii supra-om sa nu pui,sa nu speri ca o sa vorbeasca si sa nu disperi cand nu o face.
imi pare rau,rau de tot pentru criza de mai inainte.
Nu stiu ce metoda sa mai aplic.Am zis ca il determin pe el sa ceara-,nu-i mai ofer nimic.Ok-s-a trezit de doua ore si inca nu a cerut apa,mancare-sigur vrea daca ii dau,dar astept sa ceara.
Acum e pe covor langa mine,vorbeste singur in germana(nu mult si nu corect,dar macar spune ceva si pronunta bine,ma striga cateodata si imi arata una-alta),se joaca cu un trenulet.A inteles macar interdictia de tv si nici nu mai cere.
Peste 2 ore mergem la logoped,la alta sedinta-eu sunt desfigurata de plans deja.
Ma duc sa mai fumez o tigara,va tin la curent.
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
mamica dulce spune:
am fost azi la logoped si a fost ok!in afara ca nu a avut kef sa se uite pe o carte,in rest s-a jucat frumos,a facut tot ce i-a cerut logopeda.(jocul cu obiectele in cutie,sa le simta si sa scoata ce i se cere,alte jocuri de coordonarea miscarilor,de forme,culori -totul ok.I-am cumparat si un joc nou pe care l-a inteles imediat si ne-am jucat tare frumos azi-totul ok pana la vorbit.Am facut spume la gura,de vorbit si de nervi,de frustrare,nu mai suport sa-l aud repetand.Azi am plans in hohote la logoped,am intrebat ca orice mama in situatia mea-ce credeti??NU vreau diagnostic dar scoate-ma macar putin din ceata ca am senzatia ca oricum ma intorc dau cu capul de un perete.Asta e raspunsul standard-de la pediatru,logoped,psiholog,educatoare-NU STIU! nu sunt specialist,nu stiu.Dar specialist in CE??Am spus,fiecaruia in parte,omule,stiu ca nu poti sa-i dai un diagnostic,sa spui asta sau ailalta,nu sunt absurda,nu cer asta,nu sper macar la asta,dar vreau o parere cinstita,de profesionisti cu experienta,care au vazut sute si sute de cazuri,de copii cu probleme mai mari sau mai mici.O parere,o directie.NIMIC!Nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitatea unei opinii,si ma trimit de la unul la altul..care ma trimite la altul.
Toti ma inteleg,ca-mi este greu...ca e greu de tras o concluzie...ca poate nu e nici o problema,dar ca poate e...si tot asa.
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
Nicoleta spune:
Servus.
Cred ca am mai scris, la 3 ani si Stefan a avut o perioada cand repeta dupa noi in loc sa raspunda la intrebare... Observase si educatoarea. Il intrebam: "Stefan mergem la gradinita?" Si el zicea: "Mergem la gradinita?". Iar eu ii spuneam: Spune, DA sau NU? Si el zicea DA sau NU? De capiam de nervi!!! Ii ziceam sotului ca nu are cum sa fie prost, ca deh!
Si pana la urma a invata sa raspunda la intrebari. Sunt si acum intrebari pe care le evita, dar raspunsurile sunt de genul celor care il acuza: Cine a rupt jucaria? Si el zice: Mami, uite ce masinuta frumoasa am! Insa este clar ca vrea sa ma duca de nas...sa imi distraga atentia.
Dar perioada asta a durat cam o luna si jumatate. Nici el nu te privea in ochi cand ii vorbeai, insa cred ca de rusine...Acum ii spun: Uita-te la mine ca vorbesc cu tine si ma priveste in ochi ceva timp... Dar cand imi spune ca ma iubeste sau alte de-astea ma priveste in ochi.
Pentru linistea ta, mergi la mai multi psihologi (2-3). Apoi incearca sa mergi de mai multe ori la unul care ti se pare mai cooperant, sa il cunoasca baietelul tau si sa se comporte normal in prezenta lui.
Inca ceva, vezi ca am trecut si noi prin faze de-astea. Nu dispera, cred ca stii ca nu faci nimanui bine daca te enervezi. Ai rabdare si incredere in baietelul tau.
Nicoleta
daniella4 spune:
Anca nu te panica. Eu zic ca ceea ce ai inceput tu sa faci cu Marc e foarte bine: adica fara PC si TV, petrecut cat mai mult timp impreuna si vorbit cu el continuu, chiar daca nu da semne ca ar intelege sau ca el ar dori asta.
E firesc sa aiba si el zile mai proaste, e un omuletz, nu-i asa?
Important e sa te simta pe tine calma, preocupata de funducul lui si optimista.
Numai bine va dorim.
simali spune:
mamica dulce
1.Intr- zi (pe la liceu) am citit o carte: "Love is not enough". Era despre copii autisti. Despre cum sa-i ajuti, ce sa faci pentru ei, cum sa-i scoti din lumea lor, etc. Am citit-o pentru ca voiam sa-mi exersez limba engleza.
Am aplicat multe idei din aceasta carte, mai tarziu, in educatia copilului meu care nu este autist. In primul rand am invatat ca RABDAREA este cheia care deschide totul.
2.Maria Montessori a dezvoltat un intreg sistem de educatie bazat pe copiii cu diferite dezabilitati. Sistemul este si astazi folosit in gradinitele Montessori pentru copii fara dezabilitati.
Concluzie: daca te temi ca este autist, trateaza toata situatia, pentru un timp, ca si cum asa ar fi. Abordeaza-l in stilul specific, stimuleaza-l ca si cum asa ar fi, vezi daca da rezultate.
Daca nu este autist, isi revine si nu are ce sa-i strice (este tot educatia simturilor, dezvoltarea vorbirii, etc.) iar daca este, abordarea este cea potrivita si tu il vei iubi lafel si vei face totul pentru el ca si pana acum.
La psiholog si copilul meu s-ar fi purtat EXACT ca al tau (este de un conservatorism extrem care ma dispera).
betiana spune:
Draga mamica dulce,ai rabdare ! Am avut o fetita in terapie care repeta orice ii spuneam dupa mine,incet-incet invatand ca trebuie doar sa-mi dea raspunsul la intrebare.Diagnosticul era "retard in dezvoltarea vorbirii".Doamne,ce s-a mai suparat mamica cand a vazut acest diagnostic, spunandu-mi ca fetita ei nu este retardata.Unele mamici nu inteleg sensul unor cuvinte folosite in logopedie si psihologie.Dar de atunci nu mai scriu acest diagnostic,ci intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului.Orice copil invata pana la urma sa vorbeasca.Chiar si un autist.Trebuie doar sa ai multa rabdare
cu el.Joaca-te de-a "vocea animalelor" insotite de miscari (ne taram pe covor si sasaim ca un sarpe,sarim ca o broscuta si imitam oracaitul,ca un iepuras si spunem tup-tup,miscam capul si spunem tic-tac ca un ceas...).Ii aratam poze si il rugam sa ne arate copacul,masina,norul...Apoi punem degetul gresit pe o poza si spunem "Acesta este norul ?" - se va amuza si va spune "Nu.Uite norul".Important este sa nu disperi si sa te joci cu el.
mamica dulce spune:
Am reusit!Am mutat programarea de pe 4 decembrie pe 18 octombrie,deci mai putin de o luna pana atunci.Si ce bine ca am sunat pentru ca abia azi a fost clar ca pe 4 decembrie era in sectia pentru copii cu retard puternic..cu handicap adica.E o brambureala in tara asta de nu va imaginati,in acelasi spital nu stie o sectie de alta,habar n-au pur si simplu.Astazi a vorbit sotul meu si mergem pe 18 la sectia de copii normali,cu probleme de vorbire-scuze dar nu stiu sa traduc exact termenii astia in romana,abia i-am invatat in germana.
Betiana,inca o data multumesc de sfaturi si astept cu nerabdare sa mai scrii.
Jocul cu animalele,sa le recunoasca si cum fac ...il faceam cu marc la 1 anu-un an jumate,stie tot ce se poate sti despre ferma de animale,multumesc lui Dumnezeu,le numeste curect,imi arata pe strada,stie fiecare oratanie cum face.Are tot vocabularul de baza a unui copil obisnuit de varsta lui,intelege,spune ce vrea in prop scurte-scurte(2-3 cuvinte)dar nu pot eu sa vorbesc cu el,sa-l intretin intr-o conversatie si nu initiaza nici el una decat legata de nevoi imediate(foame,sete,toaleta,joaca)sau cand imi arata diferite chestii.In rest NU vorbeste(sau repeta) si asta e ce ma termina,nu ca nu intelege ce-i spun,ca nu spune nimic niciodata sau ca scoate sunete.Nu stie cum sa raspunda la intrebari-unde,cum,de ce,cand??aici stam prost-deci nu raspunde dar nici nu intreaba nimic in afara de unde?si asta rar, legat de ce-l doare ex-unde e geaca/bicicleta.Dar nu Unde mergem?De unde vii?sau pur si simplu Unde esti?sau unde-i sucul..
ok,ma duc la pui,mai revin.
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
paula2003 spune:
Te inteleg si stiu cum este sa nu-ti vorbesca copilul. Nu face colectivul nici cat 100 de logopezi. Eu am lucrat mult de tot cu 2 logopezi, cu educatori si nu vedeam nici o schimbare. Ma enervasem ca investesc in ea si nu vad rezulatele. E foarte desteapta dar capoasa...
Mergi cu el in colectivitate, nu te teme, se va descurca. Ai sa fii uimita cat de repede va vorbi, cat de repede va sti sa spuna ceva. Exemplul til dau din propria experienta cu fetita mea. Nu spunea nimic, tipa doar A si arata. Am mers cu ea la cresa si din prima zi a inceput sa ma uimeasca. A spus DOCTOR. Nu pot sa-ti descriu ce m-am bucurat. Si progresele au continuat. Singura solutie este copiii de varsta lui.
Succes si sa auzim ca vorbeste.
Paula & Alexa(13.12.1003) & Paul(03.01.2006)
dori spune:
Anca, eu zic sa ai incredere si rabdare cu Marc. Si mai ales incearca sa nu il faci sa simta ingrijorarea ta si sa il faci sa simta ca o presiune asteptarile tale ca el sa faca progrese de la o zi la alta. Fiindca sigur, sigur va prograsa.
Eu zic sa incercati sa ii "variati" cat mai mult mediul, sa vada si cunoasca cat mai multe persoane. Si inca o data, ai rabdare...
Din ce ai povestit si la alte subiecte eu am inteles ca Marc este un copil deosebit, inteligent si cu personalitate. Faptul ca a stat foarte mult cu tine si ca tu ii intelegeai ntele, stiai tot ce face, ce a facut, poate fi un motiv ca el sa nu doresca sa raspunda la intrebari simple, la care tu oricum stii raspunsul.
Cand fetita mea a inceput gradinita, o intrebam (evident) in fiecare zi ce a facut, si invariabil imi spunea ca nu isi aduce aminte. Au trecut trei ani de gradinita, si dupa ce a inceput scoala, erau momente cand imi povestea intamplari de la gradinita, chiar si din primele zile, cu lux de amanunte - ce culoare era tricoul educatoarei, cu ce era ea imbracata, ce sosete purta, ce faceau ceilalti copii ...
N-am inteles nici acum prea bine de ce refuza sa imi povesteasca atunci (ceva, ceva am inteles, dar asta e alta poveste).
Va doresc numai bine!
betiana spune:
Intr-adevar colectivul poate avea o influenta benefica in dezvoltarea limbajului.Si mai trebuie si multa, foarte multa rabdare.Draga mamica dulce, nu trebuie sa plangi si sa te descurajezi.Intraba-ti copilul : Unde este geaca? Pe masa,pe dulap,pe usa ? Si copilul trebuie sa-ti spuna "Geaca este pe scaun .".Deci da-i mai multe alternative de raspuns din care el trebuie s-o aleaga pe cea corecta.Daca nu iti raspunde, dupa ce ii mai repeti o data intrebarea (ca sa fii sigura ca a inteles) revii tu si spui :"Ia te uita,era pe scaun".Si treci mai departe la alte jocuri.Nu te cramponezi de a face zilnic exercitii de vorbire cu el.Il mai lasi 2-3 zile, ii acorzi mai putina atentie si vezi cum reactioneaza.Poate o sa te traga el de maneca sa iti spuna ceva.Daca o sa vada ca nu mai esti chiar asa de ingrijorata, poate va reusi sa iasa din carapacea lui.Cumpara-i carticile cu colante si lipiti-le impreuna verbalizand in continuu ("Acum lipim vaca langa copac,soarele langa nor...").Colorati impreuna diverse carticele.Jumatate colorezi tu,jumatate fac eu.Sau cumpara-i jocuri cu labirinturi. (Hai sa vedem pe ce drum ajunge fetita acasa).Vezi ce ii place sa faca cel mai mult si incurajeaza-l.Poti sa te joci si cu cuburi cu litere (Uite-l pe M de la mama...Hai sa-l facem pe M din plastelina ).Culegeti frunze de toamna si lipiti-le intr-un album.Fa-i poze in diverse ipostaze,aratai-le si comenteaza (Cine este aici ? Ce faceai ?).Decupati poze si lipiti-le (faceti colaje) si apoi relatati despre ce a iesit.Spuneti-i povesti (stiute si inventate) in care el sa fie personajul important ("Intr-o zi Marc,un baietel curajos, a gasit o gargarita.El s-a suit pe ea si gargarita l-a dus sus,pe un nor pufos.De acolo lumea se vedea mica,mica....)Cand o sa mai am idei o sa scriu.