cum sa procedez cu mama
Raspunsuri - Pagina 10
andruskandu spune:
[quote]Originally posted by Hildegard
stiti ce m-ar bucura cel mai tare dar asta stiu sigur ca n-are cum sa se-ntample.
sa merga un psiholog acolo la maicamea si sa vada care e problema...poate sa vina dr. si la mine normal. Sa auda ce am de zis,nu?
asta e visul meu doar......
sau de ex. sa mai vorbeasca maicamea si cu alte mamaici tinere, sau dr. pediatri, mai ales astia, eu stiu......sa vada si cum fac altii si cum e normal.
Asta e si visul meu. De cate ori nu mi-am dorit asta.... Inainte mergeam pe la prietenele ei si le spuneam cate imi face, doar-doar ii mai spune cineva ca nu e normal cum se comporta cu mine, dar prieteniile ei sunt legate in mare majoritate pe interes, asa ca....intelegeti voi.
Am vorbit cu medicul psihiatru de la noi de la spital poate sunt eu nebuna, gresesc eu, dar dr. mi-a spus ca nu, eu sunt cat se poate de sanatoasa la cap, dar n-am ce face, trebuie sa o accept asa cum e.
Andreea 
lui 
Andreiut Puiut
pisigri spune:
cred ca nu ne intelegem...nu scrie nicaieri ca "TREBUIE" sa o accepti asa cum este. esti matura, esti la casa ta, TREBUIE sa o educi, sa inteleaga ca de acum incolo in casa si familia ta este cum spui tu, nu cum spune ea. eu nu iti inteleg acest "trebuie sa o accept asa cum e ea". daca asta vrei sa faci, iti urez mult succes in viata dar iti recomand si sa nu te mai plingi ca mama ta e asa si pe dincolo.
eu am crezut sincer ca scrii aici tocmai pt ca ai ajuns la concluzia ca nu vrei si nu poti sa o mai accepti asa cum este. si eu si alte fete ti-am explicat ca nici nu trebuie sa faci asta, ci trebuie sa o determini sa-si schimbe comportamentul macar in ceea ce priveste relatia cu tine, sotul si copilul tau. din ceea ce scrii tu aici inteleg ca de fapt esti slaba in relatia cu ea, cind o ai pe ea in preajma te astepti sa fie mama ca si cum ai fi un copil de 10 ani, si te simti sfisiata intre ceea ce stii tu ca e bine pt copilul tau si indoiala ca tu de fapt te-ai pricepe...te simti tentata sa o lasi pe ea sa decida, iar ea iti simte aceasta slabiciune...
eu nu neg, pt orice mama copilul ei este cel mai important lucru din lume, si cred ca multe dintre mamele noastre si-ar bate copilul la fundulet sau i-ar interzice sa se uite la tv si cind "copilul" are 40 de ani si copii mari la rindul sau. depinde doar de noi, copiii (de-acum mamici, cum e cazul tau) sa ne impunem punctul de vedere.
mama ta n-o sa moara daca incepi sa institui un regim draconic in ceea ce priveste drepturile ei ca bunica. o sa boceasca la telefon, o sa te santajeze sentimental, o sa se plinga la prietene ce copil nerecunoscator are, o sa-i impuie capul tatalui tau cu "incapatinarea si nerecunostinta le-a mostenit de la tine" etc etc etc...dar n-o sa moara din asta. si in final, daca te mentii tare pe pozitie, isi va reconsidera comportamentul.
daca pt tine "datoria de fiica" este mai puternica si mai importanta decit mindria si respectul pt propria persoana, decit sotul tau si decit copilul vostru, las-o sa-si faca de cap in continuare si renunta sa te mai zbati sa-ti cresti copilul asa cum crezi tu ca este bine, ca oricum mai devreme sau mai tirziu vei ceda si vei face tot ce spune "mama".
inca o data mult succes...si clarifica-ti lista de prioritati!
andruskandu spune:
Pisigri, eu ma refeream prin fraza "sa o accept asa cum e ea" la faptul ca sa nu incerc sa o mai schimb. Nu o pot face sa inteleaga ca sunt un om matur, cu raspundere, copil, sot, ca ea nu mai e pe primul loc, (asa cum ar vrea), atunci vom raci relatiile (deja le-am racit- nu ne vedem decat poate o data pe sapt, chiar mai rar, desi sta la 2 blocuri de mine). Acum vreo 3 sapt. am mai avut un show in care i-am explicat mai multe, dar, i-am si spus, vorbesc cu peretii, ca ea nu ma aude, concluzia : mai rarut ca-i mai bine.
Hotarari in viata mea nu a mai luat de mult, de cand a murit tata, si asta o deranjeaza tare, dar nu-mi poate impune nimic. Stie, si tocmai pentru ca stie incearca sa raneasca cu vorbe. Asta e tot ce i-a ramas....
Andrea lui Andreiut Puiut
abbi spune:
draga hilde,
am citit povestea ta si a celorlalte fete si nu m-am putut desprinde de calculator.Nu intru in amanunte, ca e tarziu, dar inchipuie-ti ca mama mea ne-a crescut pe mine si pe sora-mea singura de la 35 de ani, iar acum e bolnava de cancer.Maica-mea e cu un motz mai sus, din pacate decat mama ta, dar nu am ce-i face!
spre norocul meu,eu si sotzul ne intelegem bine si suntem pe aceeasi lungime de unda, iar socrii sunt oameni cu capul pe umeri , chiar dak soacra-mea uneori isi mai arunk, cate un ochi peste cap!(asa sunt toate mamele-insa am luat mereu ce a fost bun de la ea, fara a intra in conflict deschis).
Eu m-am lecuit de maica-mea acum 4-5 ani CAND APROAPE CA AJUNSESEM SA PLANG PE STRADA DE AMAR (diana are 1 an si 9 luni).La nunta a fost musafir-am invitat-o in scaun ca pe oricare nuntas.nu a stiut nimic...aranjat mese, ca vine si taica-miu cu nevasta lui etc-noi 2 am orgz totul si a iesit super.
De copila, eu si sotzul ne-am ocupat ...de la baitza la papa....din cartzi, din sfaturi de la altii.Nici mamei , nici soacra-mii nu le-am permis, amandoi, sa se bage!
PE MAICA-MEA am ajuns la concluzia ca , desi o inteleg si gasesc explicatii pt comportam ei,si mi-e mila de ea, NU O POT SCHIMBA!nu ii mai spun nici ca mi-e bine, nici ca mi-e greu, o sun mai rar, ne vedem mai rar(e la 80 km de buc)!
Mi-am luat viatza in maini si, desi mi-ar fi drag sa ma pot sfatui cu ea asa cum fac alte fete cu mamele lor(in starea ei, cu cancer si o pensie mizera, nu ii pot cere vreun ajutor), CONSIDER CA TREBUIE SA FAC TOT CE POT PT COPILUL SI FAM MEA!EI sunt cei mai importanti, nu certurile cu mama, nu munca in zadar(nu am cum sa o schimb la 57 de ani!).Eu mi-am spus, atunci cand imi venea sa o sun sa vina sa ma ajute:COPILUL SI BARBATUL MEU au nevoie de mine linistita si fara lacrimi!(fazele cu gatitul si curatenia si sch lucrurilor din dulap ca nu stau bine...sunt de groaza.de revelion a fost la noi si i-am multumit lui d-zeu ca nu am treaba cu ea, ca nu apelelez la ea si k m-am impacat cu gandul ca eu de la maica-mea nu pot avea decat nervi si conflicte.asa k o evit!).Am intrat rau in ea: m-am trezit cu ea la usa de vreo 2 ori.nu a sunat la tel, nu a sunat la interfon....cioc-cioc...la usa!si i-am zis ca nici soacra-mea nu vine neanuntata!
IMPORTANT, zic eu:barbata-miu si-a calcat pe inima de vreo 2 ori si, cand maica-mea m-a luat la ocara cu ideile ei, el i-a zis ca....gata, nu mai sunt fata ei, ci mama Dianei si nevasta lui si k dak mama ma jigneste pe mine, atunci il jigneste pe EL!De el ii e rusine...si el i-a mai spus k dak ii e draga Diana, sa vb frumos!Da"ce crezi ca s-a prins ceva de ea?O EVITAM PUR SI SIMPLU, NE VEDEM DE FAM NOASTRA!
mai vb...scuze pt ortografie, dar sunt chioara de somn!
,
iepumic spune:
Buna ziua.
V-am citit de la inceput....dar nu am fost in starea de spirit sa va scriu....am incercat sa fur cate un sfat de la voi....dar..ei, bine....si eu am probleme cu mama. Poate ca sunt altfel de probleme decat ale voastre - in sensul ca motivul pt. care exista este poate diferit - dar pana la urma efectele sunt aceleasi: discutii, certuri, nervi, interferente in viata mea personala (sunt maritata, suntem la casa noastra), incercarea de a ma pune unde vrea ea, sa fac cum vrea ea...si daca nu fac....evident iese cu scandal, discutii sau cu reprosuri de genul " tu nu ma iubesti....tu nu ma suporti, te comporti de parca as fi cel mai mare dusman al tau"...va suna cunoscut?
Ca sa va explic-atat de concis cat pot - de unde pleaca toate astea: mama mea este o persoana extrem de serioasa, foarte sufletista dar care isi exteriorizeaza sentimentele mai degraba prin fapte decat prin vorbe bune (adica...mai degraba imi baga pe gat o pastila decat sa spuna "vai, ce rau imi pare ca te doare capul").Din varii motive...ea si-a canalizat toata energia si toata dragostea catre noi, copiii...nimic ciudat, majoritatea mamelor fac acest lucru si este normal. Diferenta intre mine si fratele meu este de 10 ani, eu fiind cea mica. Toata viata mi-a fost frica de mama: sa nu plec din spatele blocului, sa nu cotrobai in dulap, sa nu uit lucrurile in alta ordine decat erau...teama de scandal si pedeapsa (desi nu pot spune ca au fost multe d-astea), de discutii interminabile si reprosuri....drept urmare...mai bine nu faceam nimic decat sa imi asum consecintele....un copil oarecum timorat desi abia acum realizez asta. Toate bune si frumoase...eu imi petreceam toate vacantele si weekedurile in familie, abia in facultate am inceput sa plec cu colegii si mai putin cu parintii..bineinteles de aici urmau discutii. Ruptura mare a intervenit cam pe cand aveam eu 18 ani si m-am jurat ca de la 18 ani imi iau viata in maini si fac ce ma taie capul: am slabit si asta in mod excesiv ceea ce a transformat grija materna pt. sanatatea copilului intr-o obsesie...intemeiata aceasta grija la momentul respectiv, mi-a salvaat viata....numai ca...ei bine, eu am trecut peste blocajul psihic......dar mama nu...din contra, s-a adancit tot mai tare in el. Si de aici.....relatia s-a destabilizat complet...eu, in incercarea de imi proteja personalitatea si intimatatea, am impus o distanta, m-am inchis in mine fata de ea....ea a luat lucrurile astea ca pe un afront, ca pe ura, ca pe dispret...si tot asa relatia s-a destabilizat din ce in ce mai rau, ea incepand sa il monteze si pe tata impotriva mea....discutiile ca "esti prea slaba si nu mananci nimic" le stiu toate neamurile si toti prietenii, ca ea se plange peste tot....evident ca toti rad in barba si vad ca este exagerata, unii incearca sa ii atraga atentia dar aceia devin dusmanii ei ca cica tin cu mine.Dragostea ei este posesiva, egoista, inlantuitoare, nepermisiva, netoleranta....acuzatoare....si epitete as gasi multe. Pt. ea nimeni nu este destul de bun: eu nu sunt destul de buna cu ea, sotul meu nu e destul de bun pt mine, prietenii nu sunt destul de buni......oamenii fac greseli dar ele pot fi trecute cu vederea daca nu sunt grave....cu ea insa.....daca ai uitat sa o suni de dimineata si ai sunat-o seara...inseamna ca ai ceva cu ea si o eviti deci nu mai are ce discuta cu tine, te indeparteaza (daca esti un amic) sau iti face scandal (daca esti sot, copil). In majoritatea cazurilor nici nu stii de unde ti se trag toate. Este o fire organizata lucru care a ajutat-o in viata dar problema e ca incearca sa-i organizeze pe toti, ca le place sau nu, ca le trebuie sau nu....toti trebuie sa se trezeasca la 8, sa manance de pranz la ora 13.00, sa doarma dupa-amiaza si la 10 seara sa se culce. Noi suntem tineri, avem un alt stil de viata, mult mai putin timp liber si oricum avem ritmul nostru biologic si preferintele noastre....deci nu corespundem cerintelor ei....evident...comentarii....si reprosuri cand petrecem un weekend impreuna la tara si sotul doarme pana la 14.00.
Episod: aveam apartament, renovarea era aproape gata, eu alergam sa fac credit ca sa ne luam mobila. Am comandat mobila, am fost impreuna de fata cand au montat-o cei de la firma (evident..discutii...ca ei nu-i place, ca ea ar face altfel...in casa in care urma sa stau eu), am facut curatenie lucie in toata casa......mai ramanea sa imi iau lucrurile si sa ma mut cu viitorul sot....era totul pe un fagas normal, trecusera vreo 6 luni de cand luasem aparatementul, nimic nu era mai de asteptat decat sa ma mut.....ii zic ca weekendul care vine eu ma mut...ea si tata fiind plecati la tara.....mi-am luat frumos hainele, cosmeticele, dulapul din dormitorul meu si m-am mutat....cand s-au intors duminica seara...mama a facut un soc.......ca m-am mutat pe furis....ca am fugit ca din pusca....ca NU SE ASTEPTA sa ma mut, credea ca o sa mai stau cateva luni!!! Oare ce-o fi fost in capul ei, oare cat poate mintea ei sa ii joace feste??? De multe ori cred ca ea este cel mai mare dusman al ei si ca isi face rau singura dar....culmea....ne face si noua celor din jur foarte mult rau....si totul...DIN PREA MULTA DRAGOSTE prost exprimata.
Si daca ar fi sa continui......poate n-as termina niciodata ca imi tot amintesc diverse scene. Insa lucrurile care in prezent ma deranjeaza peste masura si in privinta carora nu mai stiu cum sa procedeze sunt urmatoarele:
- interfereaza prea mult cu viata mea, mi se plange de sotul meu, ma ameninta ca nu-l mai suporta, ca o sa-i zica cateva (nu zic, si el o starneste...si poate uneori intentionat....dar in nici un caz nu este un baiat rau sau rau intentionat)....se plange pe la altii....le zice ce cadouri sa-mi cumpere sau nu de ziua mea, le interzice sa imi cumpere ceva care ei nu-i convine dar care poate mie mi-ar face foarte mare placere, imi jigneste prietenii si apropiatii care i se par ei ca nu fac ce trebuie....pur si simplu i se pune pata pe cate cineva si face tot posibilul sa ma indeparteze de persoana respectiva.....Mai rau decat atat, l-a influentat atat de mult pe tata....incat a inceput sa se comporte si el ca ea....si sa ii sune pe socrii mei sa le spuna ca ei nu mai vor sa auda de sotul meu!!!!!!!!!!!1 Mie lucrurile astea mi se pare incalificabile...ce conteaza ca fac totul din grija pt. mine daca in final imi fac mult mai mult rau prin asta???????
- sunatul la telefon....am sau n-am chef...tb sa o sun zilnic....nu conteaza ca poate nu am timp......sau dispozitie.....sau nimic de comunicat.....nu domne....n-am sunat azi?????? aaaaaaahhhh, sa te tii ce reprosuri incasez....de parca n-as fi sunat de cel putin 1 luna....bineinteles, daca sun.......imi tine un monolog de cel putin jumatate de ora....din care cel putin 50% sunt reprosuri, 35% remarci privitoare la greutatea mea si alimentatia mea si poate restul....la lucruri lipsite de importanta sau la sotul meu.
Na...ca mi-am varsat oful....insa...problema este...ca nu stiu cum sa ma mai comport cu ea....trebuie sa impun o distanta intre mine si ea dar nu reusesc sa fac asta fara ca ea sa perceapa asta ca pe "ura, dispret, rautate".....si totusi nu vreau sa tai orice cale de comunicare cu ea...sa o indepartez definitiv....pt. ca o iubesc si stiu ca ma iubeste mult ( problema e ca OBSESIV) si chiar nu vreau sa ii intorc spatele......insa nu se poate sa incerce sa imi conduca viata......viata mea este acum cu sotul meu, avem o familie impreuna si nu pot lasa pe nimeni sa ne ameninte stabilitatea in familie.
Va multumesc pentru rabdarea de a ma citi.......si poate imi dati si niste sfaturi.
Iepumic 
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.
dicirstea spune:
Anca, e groaznic prin ce treci, dar stai sa vezi cand vei avea un copil cum va fi!! Eu parca o vad pe mama in ce spui tu. Mie mi se pare chiar gelozie de amant, pentru ca stam una langa alta are pretentia sa trec pe la ea zilnic. Chiar imi numara orele de cand nu ne-am vazut-o ultima oara! Nu poate accepta ca nu mai e pe primul loc! Si la cea mai mica observatie pe care o fac inseamna ca o urasc, ca o consider dusmanul meu iar ei nu ii ramane de facut decat sa se arunce in Dambovita (stam pe splaiul unirii). Tata ii tot spune sa se duca la un psihiatru ceva, ca nu are reactii normale, dar ea ii spune ca de fapt el ar trebui sa se duca, sau ca nu merge decat daca merge si el ( el bineinteles nu vrea sa se duca nici macar ca sa o poata duce pe ea) si uite asa imi toaca nervii ca picatura chinezesca. De-a lungul timpului am experimentat diverse abordari ale problemei. Un lucru e sigur: cele la nervi nu au nici un rezultat. Am prins-o de cateva ori calma si relaxata iar eu eram suficient de detasata ca sa imi permit sa imi stric ziua respectiva. Am luat fiecare problema si i-am aratat unde greseste si unde exagereaza, dar am inceput prin a-i atrage atentia ca daca o critic nu inseamnna ca o urasca ci ca imi pasa de ea. Daca nu mi-ar pasa as lasa-o sa faca ce vrea , asta inseamna indiferenta, iar daca as ura-o i-as face ceva rau, in nici un caz nu as trimite-o la tratament. Asta inseamna ca o vreau sanatoasa langa mine, sa imi fie de folos, nu sa ma inebuneasca. Nu i-am spus ca nu o mai suport, i-am spus ca din cauza stresului de zi de zi ( alta viata dom'le, fata de vremea ei, cand aveai totul asigurat de stat: casa + servici si nici nu se omora nimeni cu munca) eu am nevoie de liniste si o anume atentie iar ea asa cum se poarta imi face mai mult rau. Si daca nu ma crede pe mine sa mearga sa vada un specialist. A inghitit galusca, a rumegat-o cateva zile, si cand s-a dus la medicul de familie ptr o raceala, s-a gandita ea sa o intrebe daca dr. o considera nebuna si daca crede ca ar trebui sa se controleze. Doctorita era total pe dinafara, si oricum nu se poarta cu ea cum se poarta cu mine, nu.. evident a zis.. cum d-na, dvs? nici vorba!. Si a venit victorioasa la mine.. vezi, dr. a zis ca nu am nimic! Naspa e ca nu pot sa o duc cu forta
. Oricum, acum are perioade de ~ 2 sapt. in care se abtine, apoi o ia razna. Daca as avea mai multi bani i-as organiza niste excursii pe la manastiri , tratamente pe la bai..ceva.. sa o mai relaxez si sa o duc mai departe de mine. Mi-e cam rusine sa vorbesc cu medicul de familie, ma mir ca nu i-a fost ei ( de fapt acum ma gandesc ca poate nici nu a intrebat-o). Am un dr. psihiatru bun, mai ramane sa o duc pe mama la el. Trebuie sa fac ceva, ca mai am 2 luni si vine bb, si chiar nu o sa imi trebuiasca fitele ei.
just_ema spune:
Hildegard, inteleg situatia ta. Si mama e la fel. Nu m-a crescut ea si totusi am fost foarte apropiate.
Ultima discutie avuta a pus capac. Are asteptari de la mine mult prea mari si i-am spus frumos ca nu am sa i le implinesc. Fiecare trebuie sa traiasca propria sa viata si nu a altora.
A fost foarte dificil (dupa ce i-am spus tot ce simt am tras o tura de plans) dar a fost cel mai bine. Acum stie pe ce teren sunt eu si pe ce teren este ea. I-am spus de multe ori ca apreciez ce a facut pentru mine, ca o iubesc (si de cand am plecat de acasa imi spune si ea) dar ca nu pot sa aleg calea pe care o vrea ea.
A durut-o sa auda acest lucru dar a fost cel mai sanatos.
Poate ca daca incerci sa porti si tu o discutie sincera cu ea, vei avea rezultate.
Acum mama intelege ca traim intr-un alt secol si ca lucrurile s-au schimbat. Deseori imi spune chiar ea: stiu ca tie nu iti mai place asta. Dar a trebuit sa lucrez mult la relatia cu ea.
De cele mai multe ori aleg sa nu gatesc pentru ea deoarece intotdeauna imi spune ca salata nu are gust (eu nu suport uleiul si otetul de nici o culoare si intotdeauna folosesc contidement pentru salata). 
Dar trecem peste diferente. Cu greu si cu lupte seculare, dar o facem. Trebuie.
iepumic spune:
[size=2]
dicarstea(Daniela..am inteles bine?)....in primul rand felicitari pt. 
.
In al doilea...ceea ce scrii tu parca este tras la indigo cu ce mi se intampla mie....la mine povestea nu e noua, dar s-a agravat si a capatat diverse forme odata cu evolutia mea ca persoana (maturizarea mea, aspiratia spre independenta, casatorie etc.). intr-un fel (si sa nu ma intelegi gresit, pt. ca imi pare rau de situatia prin care treci) imi pare bine ca nu sunt singura in situatia asta...si iti spun si de ce: au fost perioade si cazuri in care ajunsesem sa nu mai fiu eu sigura de mine, de ceea ce vreau, de ceea ce pot, ce stiu, de sanatatea mea mintala.....cumva am ajuns dependenta de alte persoane apropiate pt. ca simt nevoia uneori sa imi confirme cineva "nu tu esti pe alaturi cu drumul, nu e vina ta....tu vezi lucrurile dintr-o perspectiva normala, ea este cea care le vede deformat".
La mine argumentele de genul asta:
quote:
Nu i-am spus ca nu o mai suport, i-am spus ca din cauza stresului de zi de zi ( alta viata dom'le, fata de vremea ei, cand aveai totul asigurat de stat: casa + servici si nici nu se omora nimeni cu munca) eu am nevoie de liniste si o anume atentie iar ea asa cum se poarta imi face mai mult rau.
nu au functionat....de ce? pt. ca parintilor mei nu le-a fost usor sa ne creasca, au avut multe greutati si daca le zic, oricaruia dintre ei, " ei, pe vremea voastra era mai usor, era altfel" este un afront. Pe de alta parte, tot mama ma caineaza: "nu stiu cum rezisti in ritmul asta, mai lasa-le, odihneste-te" dar tot ea trage de mine cand nu mai pot "ah...n-ai fost pe la mine de 1 saptamana"....pai daca am fost obosita si n-am mai fost in stare sau pur si simplu nu am avut chef .....nu e o crima. Mama a vrut foarte mult sa ma mut in acelasi bloc cu ei....mi-a fost groaza de ideea asta.....am scapat de ea (nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi fost in cazul ala) dar stau totusi la 5 minute cu masina si 20 min. de mers pe jos...la niv. Bucurestiului asta inseamna aproape.
Chiar ieri am avut o discutie absurda cu ea la telefon...am incercat sa imi pastrez calmul dar m-am ambalat in sinea mea...cica "vai, noi nu vrem sa ne bagam in viata ta, sa ne amestecam in relatia ta...DAR....sotul tau e asa si pe dincolo etc...."....adica nu se amesteca...si totusi...SE AMESTECA. Bineinteles ca sotul, care nu e deloc o persoana rabdatoare, a trecut ,culmea, peste multe 3 ani de zile pt. ca si parintii au facut multe lucruri bune pt noi, nu numai rele.....insa a ajuns si el la o limita si il inteleg perfect....este si vina mea pt. ca poate nu trebuia sa ii povestesc toate discutiile mele cu mama si supararile dar nu am putut tine totul in mine iar el era singura persoana apropiata careia ii puteam spune. Am gresit aici dar voi incerca de acum inainte sa il amestec cat mai putin....chiar si el nu mai vrea sa se amestece....si are perfecta dreptate.
De psiholog....nu se pune problema.....nu ar accepta in veci asa ceva....ii sare tandara imediat la cea mai mica sugestie "aaaaahhh, adica ma scoateti nebuna? voi sunteti total deplasati si tot eu sunt aia nebuna?"....mai bine taci si o lasi balta decat sa incerci ceva.
Pe tata saracul l-a innebunit......a devenit si el cu totul alta persoana...si mi-a si zis ca nu stie ce sa mai faca, cu mama nu es mai poate trai....el este un om foarte ocupat, muncitor, familist, un tata foarte bun.......si sunt convinsa ca ar fi fost un sot excelent daca ea nu il indeparta....pt. ca ea este asa din fire si lucrurile s-au agravat cu varsta..dar a fost asa de la inceput intr-o anumita masura......si pe masura ce reprosurile si pretentiile ei cresteau...el se indeparta tot mai mult....iar acum este si el alta persoana....sta cat mai mult la servici si in delegatii, ea sta singura acasa si se ambaleaza impotriva lui ca o lasa singura, cand vine ii toarna toate cele in cap iar el pt. un moment de liniste in casa ar face orice...asa ca...se intoarce si el impotriva mea si imi zice sa fac ca ea...si se monteaza si el...si iese o gogoasa mareeeeeeee din orice varf de ac.
Mda...situatia este destul de urata.....nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi cand voi avea un copil.......dar imi este clar ca voi pastra maxima distanta intre copil si ea....iar solutii...nu mai intrezaresc nici una.
Oricum, in povestea asta....din punctul mamei de vedere....ea este printesa cea inocenta si toti ceilalti sunt vrajitoarele rele...buhhhhh
[size=2]
Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.
dicirstea spune:
Eu ii mai pot inchide gura mamei spunandu-i ca ea nu poate da sfaturi pentru ca nu e un exemplu bun de dat. Toata viata ei e un sir de rateuri, a luat numai hotarari proaste,(incepand cu casatoria ei, alegerea si apoi abandonarea facultatii) dar tot nu vrea sa vada treaba asta; iar cat m-am luat dupa ea nu am avut decat de suferit. De cand am avut puterea sa ma impun si sa hotarasc de capul meu am avut numai realizari; iar uneori am impresia ca nu se bucura pentru mine (poate pentru ca nu m-a sustinut in alegeri, ba chiar nu ma sustine in fata celor care ma critica din invidie). E foarte dureros pentru ea sa ii spun asta si o pastrez numai pentru cazuri de extrema urgenta, cand imi vine sa ii fac o baie rece, sa se trezeasca.
quote:pt. ca parintilor mei nu le-a fost usor sa ne creasca, au avut multe greutati si daca le zic, oricaruia dintre ei, " ei, pe vremea voastra era mai usor, era altfel" este un afront.
quote:
Identic!! Parintii mei nu au avut "dosare" in regula pe vremea comunistilor, tata a fost dat afara din toate scolile pe care le-a inceput, a muncit pe la canal..etc. Dar tot si-au permis sa isi cumpere o casa (cu ajutor din partea familiei si car-uri; dar sa ai o proprietate pe vremea lui ceasca era ceva), sa o mobileze si sa tina 2 copii. Nu am fost noi super rasfatati, dar am avut tot ce ne trebuia, am mers in fiecare an in tabere si la mare; pe de alta parte , eu fac primul copil la 35 ani, il doresc si pe al doilea, dar va trebui sa mai astept inca vreo 2-3 ani, ca sa imi pot reveni financiar!
quote:Pe de alta parte, tot mama ma caineaza: "nu stiu cum rezisti in ritmul asta, mai lasa-le, odihneste-te" dar tot ea trage de mine cand nu mai pot "ah...n-ai fost pe la mine de 1 saptamana"....pai daca am fost obosita si n-am mai fost in stare sau pur si simplu nu am avut chef
quote:. Am avut si cate 2 servicii sau unul fara program stabil (lucram pana noaptea tarziu sau in week-end-uri) si mai aveam in grija si o batrana de 80 ani, in timp ce faceam facultatea si masterul, numai ca sa imi pot plati rata la casa si sa ma asigur ca nu va trebui ca si copilul meu sa faca ce fac eu. Asa ca de 7 ani eu nu am mai pupat un concediu adevarat! Am avut ani in care imi luam concediu numai pentru examene, asa ca de 2 ani mi-am dereglat metabolismul din cauza stresului si m-am procopsit cu alergii la aproape orice. Iar mama mea ce crezi ca face? Ma demoralizeaza plangand atunci cand ma vede patata si umflata de boala, dupa care are fel si fel de pretentii de la mine si se supara daca uit sa fac ceva ( sa dau un tel la vreo baba, sau sa ii caut de lucru fetei unei cunostinte de a ei) sau daca la ora 22-22:30, cand ajung acasa, nu trec mai intai pe la ea si apoi ma duc la sotul meu care ma asteapta si care se trezeste la 5 dimineata !!! Asta chiar ma termina! Nu poate sa conceapa ca nu pe ea trebuie sa o vad mai intai, ca daca are sa imi spuna ceva sau daca vrea sa ma vada e mai normal sa vina ea la mine!
iepumic spune:
Of, Daniela....la mine nu este chiar asa grav, eu daca nu sunt in stare, nu ma duc la ea. Insa nasol este pe celalalt plan, cel al intruziunilor in viata mea personala si in deciziile pe care eu si sotul meu vrem sa le luam...si care ne privesc strict pe noi!
Si stii ce ma mai scoate din minti? Psihologia subversiva sau nu stiu cum s-o numesc....de genul : zice o chestie....isi da cu parerea si apoi, desi eu de multe ori nici nu apuc sa raspund, ia un aer si un ton de victima si de resemnare trista si spune :" dar eu nu mai zic nimic, ca orice zic este prost primit, eu am zis ce-am avut de spus dar imi racesc gura de pomana asa ca nu ma mai bag....dar nici sa nu mai veniti sa imi cereti parerea sau ajutorul!"...uffffffff....chestiile astea ma termina......ma fac ca nu am remarcat si ca nu le bag in seama..dar ma enerveaza la culme.
Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.