Viata dupa divort?
Raspunsuri - Pagina 7
country girl spune:
Mama lu' Nuka, io zic ca si asta e un semn. Pe onoarea mea! 
Sfatul meu, de soatza si mama care n-are o relatie prea stralucita cu sotzul in acest moment dar totusi nu cerde ca casnicia ei nu mai are nici o sansa, ar fi sa va reordonati putin prioritatile amandoi. Mai ales daca aveti domicilii separate dar relatii bune cu parintii celuilalt. Primul an cu copil mic poate fi foarte greu. Stii si tu, stiu si eu. Si nu vorbesc ca sa iau apararea paratului, ci in numele meu care nu o data as fi plecat cat vad cu okii si as fi lasat copila tatalui ei s-o creasca.
si Ilinca (10 septembrie 2005)
artar spune:
Draga Nuka,
Avocatul ala e un mare bou..Nu ai nevoie de nici un martor daca declarat divortul din culpa comuna...La mine asa a fost si s-a terminat intr-un termen fara martor, fara justificare ca de aia e culpa comuna...Nu ne mai intelegem si gata..Si al meu locuia deja la ea dar nu am spus chestia asta ca nu avea nici un sens...Am spus amandoi clar "nu" si gata toata treaba..Inca un termen la partaj daca v-ati inteles si ura si la gara...Chestia cu sectoarele m-a depasit complet...
Daca te gandesti la impacare poti socoti situatia ca un semn divin dar eu nu prea cred in chestii din astea...Este foarte greu sa te desprinzi de tatal copilului tau..Si noi am fost apoi la o ciorba de burta, ma mai suna sa-mi spuna ce mai face,una alta..incet, incet m-am obinuit cu viata fara el..Am avut divortul in mai, partajul in iunie si in iulie mi-a venit hotararea definitiva de divort.Saptamana urmatoare sosirii deciziei definitive el s-a recasatorit cu EA, prietena mea cea mai buna..Atunci am avut o recadere si un soc f puternic dupa care sincer nu mi-am revenit..Poate mai speram ceva desi constient nu as fi admis nimic,nu stiu ..mie inca imi este f greu...Pe baiat l-a vazut de 4 ori in 4 luni si asta ma doare cel mai tare...
Sunt insa zile in care simt ceea ce spuneau fetele ca simt:ca sunt fericita ca sunt libera sa fiu eu asa cum sunt si nu ca o prelungire a lui..M-am maritat la 20 de ani si am fost maritata 12..Practic am crescut impreuna si am trecut prin fff multe impreuna...de aceea am si fost atat de legata de el si inca sunt si imi vine mult mai greu sa ma desprind...
Am scris cam incalcit..Viata dupa divort e grea..Zilele bune alterneaza cu cel rele...Sunt fericita ca-l am pe Robert si totul e mai usor, e atat de mic dar cata forta poate sa imi dea...Sper ca zilele bune sa fie din ce in ce mai multe si cele rele cat mai putine...In rest, sunt singura si imi este bine,nu simt nevoia sa fiu cu cineva..Am nevoie de timp sa ma vindec dar sincer ma indoiesc ca voi mai avea vreodata incredere in cineva...
Timpul ne va da raspuns la toate!
Oana
vorica spune:
Sunt si eu in divort,am o fetita, dar avocata mea zice ca daca la mijloc e un minor nu ne poate despARTI DIN VINA AMANDURORA, CA AVEM NEVOIE NEAPARAT DE MARTORI
artar spune:
Exact.Avem un copil,am dat divort din culpa comuna si nu am avut nevoie de nici un martor pt divort.Am avut nevoie de un martor la incredintarea copilului (a fost mama mea,nu are nici o importanta daca e membru al familiei sau nu)in care nu a fost intrebata de ce ne despartim,a fost intrebata cine sta cu copilul cat sunt eu la servici,daca lui ii este ingradit in vreun fel accesul la copil,daca avem unde sa stam si cam atat.Totul e o formalitate daca partile se inteleg(macar aici...).
Si asa cum spunea mama lu' Nuka (scuze pt postarea anterioara
)cand ajungi acolo e asa un circ incat...asta pt cele care au emotii cum am avut eu...inutile..totul merge pe banda rulanta...
rilbuc1 spune:
Mai copii 
, daca aveti un copil, puteti divorta fara circ din culpa comuna si va trebuie un martor (eventual comun) care sa spuna ca nu va intelegeti, ca v-ati racit...
Practic, martorul e proba de care e nevoie pentru divort.
gabibarta spune:
Sofia, ti-am citit povestea divortului, e mortala!!!! E mishto totusi cu sectoarele astea din capitala, daca judecatorul n-are chef,gaseste motiv sa paseze un rol in alt sector... Sper sa scapi totusi!!!
sofia_misicu spune:
La mine a fost nevoie de martor pentru a declara ca sunt o mama buna, nu pentru a acuza pe vreunul din noi. Martora a zis de rau de amandoi, instruita de avocat, ca doar e culpa comuna. Totul e de fapt o farsa mare si prost pusa in scena. M-am speriat degeaba.
In ceea ce priveste posibila impacare intre mine si parat, imi este evident ca nu mai e cale de intoarcere. Si sunt impacata cu mine. Ca mi-e ciuda - da, Ca mi se pare nedrept - iarasi da. Dar e de 1000 de ori mai bine singura, decat cu el.
Artar, imi pare rau ca inca nu ti-ai revenit. Tu chiar ai o istorie cu fostul - 12 ani...Eu am doar 4 ani de relatie si un an de casnicie. O sa treaca. Atata vreme cat aveti rezolvate anumite discutii, si tu esti constienta ca ai facut tot ce trebuia, poti sa mergi mai departe cu capul sus. Ti-am citit povestea, este intr-adevar urata. Dar pe cat e de urata, cu atat ar trebui sa ai mai putine regrete... Inima sus!
Nuka si Mama la Nuka
brendamitran spune:
quote:
Originally posted by rilbuc1
Mai copii
Practic, martorul e proba de care e nevoie pentru divort.
ril.....pai ea ce Dumnezeu a povestit pina acum?
Sofia.....e totusi ceva,daca ati reusit sa treceti peste anumite sentimente....v-a fost mult mai usor,data fiind atmosfera de la tribunal....
BRENDA
Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
vorica spune:
Spuneti-mi va rog voi cum ati procedat,ca pe mine nu a vrut sa ma divorteze asa din acuza ca avem un minor.
gabibarta spune:
Si noi avem nevoie de martori, avand 2 minori. Si nu se poate de comun acord. La mine problema e ca nici nu stiu exact el ce vrea, nu am cu cine discuta.