Cum arata Dumnezeul tau?
Raspunsuri - Pagina 9
gandacelu spune:
- Poate ca cele mai teribile cuvinte rostite de Mantuitorul sunt la Luca 22, 67: "Daca va voi spune nu veti crede".
Aceasta-i conditia umana. Nu-L credem. Nu ne credem unii pe altii. Nu vrem, nu putem, nu stim, nu cutezam, nu ne straduim sa-i credem pe ceilalti. Experientele sunt intransmisibile. Ajungem sa pricepem unele lucruri la ce bun? Nu suntem crezuti. Putem vorbi, dar nu putem stabili comunicatia, obtine legatura. Ce ne ramane a face decat, urmandu-I pilda, sa tacem (neincruntati)?
- N-am stiut. Traisem ca un dobitoc, ca o vita, ca un orb. La inchisoare, inspre amurg, am aflat ce-i aia bunatate, buna cuviinta, eroism, demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale! Vorbe mari si goale pentru smecheri si pentru turnatori; vorbe mari si de mare folos si pline de inteles cand le simti racoarea in iezerul de foc si le poti gusta farmecul experimental. Creada fiecare ce vrea, de valoare absoluta nu am caderea sa vorbesc, una stiu: ca vorbele acestea mari si insusirile pe care le semnifica erau acolo mai de pret decat un siret, o ata, un cui (cuiul pe care a invatat sa-l respecte si Geo Bogza in puscaria de drept comun), o hartie sau alt obiect interzis, de natura sa-si fericeasca posesorul.
H.C. Wells in The Research Magnificient: doua mari forte: frica si aristrocratia. Acum il inteleg. Frica trebuie invinsa. Nu exista in lume decat un singur lucru, decat unul: curajul. Iar secretul este sa ne purtam aristrocratic. Numai gentiletea, bunatatea, calmul, purtarile frumoase au haz.
Incep sa-mi dau seama ca numai caracterul importa. Convingerea politica, parerile filosofice, originea sociala, credinta religioasa nu sunt decat accidente: doar caracterul ramane dupa filtrarile produse de anii de puscarie ori de viata -, dupa ale uzurii si oboselii: schelet, cod, model electric.
Si aici, la 34, mi se arata din nou ceea ce ma strafulgerase si la 18: ca minunea face parte din viata reala, ca e o componenta a lumii. Adhemar Esmein, pe planul dreptului constitutional, constatase desigur acelasi lucru cand sustinea impotriva asa-zisilor realisti ai stiintei juridice ca fictiunile sunt si ele realitati. Minunea in celula 34 este stiuta si acceptata ca un fapt indiscutabil.
Minune este si felul cum ne purtam unul cu altul, intrecandu-ne in a ne ajuta, a ne vorbi delicat, a ne face viata mai placuta unul altuia. O perchezitie imi confisca singura sticluta unde imi pastram lichidul negru care spre norocul meu ni se serveste acum dimineata drept cafea in locul mai consistentului terci. Deoarece nu mananc nimic din cate ni se da, "cafeaua" imi este o pretioasa rezerva. Confiscarea sticlutei ia proportii de pierdere catastrofala. Perchezitia a avut loc dimineata si pentru detinerea sticlutei am fost violent surchidit si amenintat. Seara, la ora stingerii (nominala, pentru ca becurile nu inceteaza a-si raspandi puternica lumina), cand dau patura la o parte, gasesc dedesubt o sticla, mai mare decat cealalta. Binefacerea e conforma cu cele mai stricte precepte critice, fiindca nu stiu cine a pus sticla, nu pot intreba, nu pot afla. Binefacerea aceasta (si cum de a scapat pretiosul obiect de la o perchezitie severa?) e act gratuit in deplin sens gidian, e si mai gratuita decat crima lui Lafcadio. Absoluta discretie recomandata de Mantuitorul e prezenta neintinat. Gestul acesta ma copleseste, ma trec fiorii orgoliului, ma clatin si s-ar fi putut altminteri? imi ud asa-zisa "perna" cu dulcile lacrimi fierbinti ale fericirii.
mai mult aici: http://www.nistea.com/jurnal.html
iren spune:
quote:
Originally posted by ymcar
Imi dau si eu cu parerea... sa le luam pe rand:
-Preotii. Nu neg ca exista exceptii, preoti cu har si cu credinta. Dar majoritatea sunt niste impostori, niste hoti, niste oameni fara Dumnezeu. Vreti exemple? Incepand cu colonelul Teoctist(sau e deja general?), toti marii bisericii ortodoxe romane plini de averi si terminand cu pedofilii catolici din SUA s.a.m.d. Si in biserica, precum si in politica e lupta pentru ciolan, putere, avere. In facultatea de teologie e probabil cea mai mare mafie din toate facultatile din Romania. Exemplul lui peste! Stiu, o sa mi se raspunda ceva cu "nu face ce face popa, fa ce zice popa". Dar ma indoiesc ca astia pot fi numiti trimisii lui Dumnezeu!
-Biserica (institutie). Probabil cea mai puternica institurie transnationala din lume si cea mai bogata. De-a lungul veacurilor si-a schimbat discursul si metodele. Autor de genocid in timpul cruciadelor, tortionar apocaliptic pe vremea inchizitiei, adopta azi o tactica in ton cu moda, mai toleranta.... Fatarnicia intruchipata care inlocuieste pe "crede si nu cerceta" si arderea pe rug a oamenilor de stiinta cu utilizarea tehnicii de ultima ora si calcularea calendarului propriu pe scule IBM. De ce se plimba papa cu masina si avionul? Sunt uneltele diavolului prin excelenta!!!! E poate singura institutie ce scapa oricarui control extern, e deasupra legilor, statelor, guvernelor, are puterea de manipula masele in interesul propriu: acapararea de averi inimaginabile si putere. Pentru care nu ezita sa genereze conflictte si razboaie chiar daca pe fata propavaduieste pacea.
-Biserica-templu are o incarcatura spirituala reala. Ma indoiesc ca e data de preotii care o "slujesc". Mai degraba de sufletul pus in ridicarea ei si de spiritele celor ce ii trec pragul gandind (aproape) toti la Dumnezeu
-biblia e o colectie de scrieri pe care anumiti capi ai bisericii au hotarat sa le pastreze pentru ca se potriveau intereselor lor, in timp ce alte scrieri au fost vanate si distruse. Nu avem nici o gatantie ca aceste scrieri au vreo legatura cu Dumnezeu, ba mai mult sunt multe aspecte care se bat cap in cap sau care se stie cu precizie ca sunt incorecte istoric. Un text oarecare impus constiintei oamenilor, ba cu forta, ba prin viclenie de mamutul fara coloana vertebrala numit biserica.
-Dumnezeu cel unic nu cred ca are legatura nici cu biserica, nici cu religiile si nici cu popii. E ceva ce depaseste puterea noastra de cunoastere si intelegere. E mai presus de interesele bisericii si de hotiile popilor, de istorisirile bibliei. Depinde de fiecare cat crede, cat simte, cat se apropie de spiritul Lui.
Din punctul meu de vedere nu ii faci pe plac lui Dumnezeu mergand la biserica, dand bani bisericii, rugandu-te in biserica. Ci avand constiinta curata, facand bine direct celor care chiar au nevoie, dovedind omenie, toleranta, fiind cinstit fata de ceilalti. Si majoritatea oamenilor sunt foarte departe de asta.
Life stinks
Cu exceptzia lu Life stinks is de acord cu tine
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
mihaela_s spune:
quote:
Originally posted by ymcar
Din punctul meu de vedere nu ii faci pe plac lui Dumnezeu mergand la biserica, dand bani bisericii, rugandu-te in biserica. Ci avand constiinta curata, facand bine direct celor care chiar au nevoie, dovedind omenie, toleranta, fiind cinstit fata de ceilalti. Si majoritatea oamenilor sunt foarte departe de asta.
foarte frumos spus, asta e si "credinta" mea.
Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul!
gandacelu spune:
Psaltirea este un din cele mai frumoase carti de rugaciuni, scrisa de Imparatul David... este un exemplu de autenticitate in rugaciune: sentimentele de bucurie si de durere sunt traite in deplinatatea lor, expresivitatea este cutremuratoare... aici, aproape in fiecare psalm, vom intalni smerenia in fata Domnului, vazuta nu ca o lipsa de personalitate sau de coloana vertebrala, ci ca o stare de profunda constiinta, de intelegere a maretiei Domnului... nu ca pe o stare tragica, ci ca pe o stare de multumire, de bucurie ca Domnul este alaturi de noi si ne iarta daca i-o cerem...
iata doi psalmi, unul al durerii si unul al bucuriei... cine simte nevoia sa citeasca mai mult, gaseste aici: http://psaltirea.org/
PSALMUL 37
Al lui David.
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
S. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.
14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
PSALMUL 102
Al lui David.
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv.
9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste toți stăpânește.
20. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.
22. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
cataghe spune:
Annie, vreau sa iti spun si eu cateva cuvinte pentru ca stiu foarte bine prin ce treci, din simplul motiv ca asta a fost si parcursul meu pana acum cateva luni.
Eu zic ca problematizezi prea mult. Nu exista nici un motiv sa te simti vinovata pentru ca mergi la biserica catolica. Pe mine, de exemplu, biserica catolica, paradoxal poate pentru unii, m-a ajutat sa redescopar ortodoxia si sa ma reintorc la biserica ortodoxa. Daca te simti bine la catolici, du-te acolo si participa la slujba, sunt de acord cu tine ca e mai accesibila, plus ca e si mai scurta. Important este sa incerci sa intelegi semnificatia slujbei si ce se intampla acolo. Daca tu vrei sa crezi, restul va veni de la sine. Diferentele dintre BC si BO sunt inventate de oameni, nu de Dumnezeu - istoria o demonstreaza foarte clar - deci, de ce sa iti faci probleme? Daca in acest moment al vietii tale te simti mai aproape de Dumnezeu in biserica catolica, du-te la biserica catolica. Tu ce crezi, ca Dumnezeu te prefera departe de El, sau aproape intr-o biserica catolica, chiar daca tu esti botezata ortodox? Daca in sufletul tau vei ramane cu "nostalgia" ortodoxiei - eu, de exemplu, am ramas, pt ca este religia familiei mele, care ma conecteaza cu radacinile si cu spiritualitatea poporului meu, dar poate tu sa ai alte motive - fii sigura ca va veni un moment cand Dumnezeu te va impinge usurel de la spate si te vei trezi intr-o biserica ortodoxa, mult mai pregatita sa intelegi altfel ceea ce acum ti se pare de neacceptat.
Eu cred ca foarte important este sa incerci sa intelegi slujba ca pe un intreg - si din punctul asta de vedere slujba catolica este identica cu cea ortodoxa, doar ca este o varianta prescurtata. Daca intelegi momentele slujbei catolice si te duci dupa aceea la cea ortodoxa (dar de la cap la coada, nu sa intri 10 minute sau jumatate de ora si apoi sa iesi) vei vedea ca este acelasi lucru, numai ca sub alta forma. Iarasi foarte importanta pt mine este biserica la care merg si cred ca mai ales la inceput este important sa mergi la o biserica unde sa te poti concentra - de exemplu o catedrala, unde sansele sunt mai mari ca lucrurile sa se faca "dupa randuiala" si unde sa te duci inainte sa inceapa slujba si sa iti gasesti un loc mai ferit de forfota.
A, si inca ceva: eu nu cred ca biserica catolica ar fi mai permisiva decat cea ortodoxa, numai pt ca se sta jos si postul e ceva mai usor. Daca te uiti cu atentie, vei vedea ca si acolo, daca vrei sa fii "in regula", ai mult de lucru.
Si, ultimul lucru: fereste-te de orice si oricine vrea sa te "indoctrineze". Pe mine persoanele "indoctrinate" m-au tinut ani de zile departe de ortodoxie, pana cand am decis sa le ignor scrierile sau discursul. Incredibil, daca mergi la o biserica buna si dai peste preoti adevarati, NU te vei intalni cu asa ceva!
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
Elena spune:
Cata
, tare mult mi-a placut ce ai spus ! 
Citind cele scrise de tine, mi-am amintit de cuvintele monseniorului Ghica : "m-am botezat la catolici pentru a deveni un ortodox mai bun", doar ca el a ales alta cale decat ai ales tu !
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
fdoina spune:
Nu stiu daca este chiar on topic, dar legat de unele discutii de aici, citez din Pr Ghelasie, de la Frasinei:
"omul este la "Hotarul" dintre Dumnezeu si Lume.
Aici este o mare Taina a Vietii Omului, ca trebuie sa treaca acest "Hotar", intr-un sens -orientare sau altul.Omul insusi este acest Hotar, de aceea Viata Omului este o TRECERE peste sine ca peste un Hotar, indiferent ca o face catre Dumnezeu sau catre Lume.
Dar acest Hotar nu trebuie sa fie contrarierea si invrajbirea dintre Divinul de Dincolo si Lumea de dincoace, ci omul sa se faca pe Sine Unire Bineplacuta, DAR al Lumii care sa se aduca lui Dumnezeu.
Menirea Omului nu este de a "Consuma" Natura, ci de a o Umaniza, adica de a o "Orienta spre Dumnezeu" si de a o DUCE in Dar, si apoi din acest DAR sa manance si el.
Daca Omul nu o mai Umanizeaza, Omul cade din Chipul sau de OM, si aparent se confunda cu Natura, si incepe sa o devoreze, sa o consume si sa o distruga, Omul facand astfel un "antichip de OM si antinatura", chipul maortii si al stricaciunii si chipul "antidivinitatii".
De aici si Practica Duhovniceasca, de a "opri" uciderea in afara si in tine insuti, prin singura modalitate, prin Reintoarcerea spre DUMNEZEU si DARUIREA celor Lumesti DIVINULUI.
De aici, zisa Asceza Crestina, adica exersarea in lupta aspra si dura cu pacatul, si Duhovnicia, ca Rugaciune prin PREASFANTUL DUH de a ne ajuta sa reprimim, Chipul de OM Restabilit prin HRISTOS, Cel ce S-a facut OM.
Omul pacatos este cazut adanc in cele lumesti, si lumea din om este stricata si ucigatoare.
Dumnezeu nu poate sta in murdaria ta, si doar daca iesi in SUS, Rugaciunea ta devine Duhovniceasca. A avea pretentia ca DUMNEZEU sa stea in cele de jos ale tale este o insulta, si normal ar fi ca tu sa te ridici la DUMNEZEU si asa sa-L Rogi sa te izbaveasca de tot raul."
Si despre RUGACIUNE:
"Rugaciunea Crestina este Altar, Dar, Liturghisire, Prefacere- Euharistie-Impartasire, Indumnezeire, Vesnicie. In acest chip este adevarata rugaciune .
Ingerii au si ei Rugaciunea Personala, dar nu au "Rugaciunea ca legamant al lumii". Ingerul se aduce pe Sine ca Dar, dar Omul ADUCE mai intai Lumea- Prescure si din aceasta iese si el Personal.
Omul se Aduce pe Sine ca Dar prin DARUIREA respectivei Jertfe, adica un DAR in care Omul Renunta nu atat la Sine Insusi, cat la "lumea-bunurile lumii"
De aceea Darul de la Altar sa fie arderea -mistuirea celor ce-l "leaga pe Om de lume", si asa se face "Legamant- legatura" cu DIVINUL.
Omul nu mai duce in DAR Lumea Lui DUMNEZEU, ci o "mananca" el.
Adam prin aceata pierde "Liturghisirea- Rugaciunea din Rai" si nu se mai face "Prefacerea Euharistia", Impartasirea si Vesnicia. Prin pacatul acesta Omul transforma Lumea din conditia de Rai in conditia de stricaciune
Iata Rugaciunea Vechiului Testament si Rugaciunea Omului pana la Venirea DOMNULUI Hristos: cu Altar inchis cu Taina Pomului Vietii in Chivotul inchis; cu Darul Jertfelor de omorare a celor lumesti. In Rai Darul nu se omora ci se ducea VIU
Rugaciunea Veche este o Rugaciune fara Liturghisirea DARULUI, ci doar mistuirea lui. In Liturghisirea HRISTICA DARUL se face EUHARISTIE, UNIRE, tocmai INTRUPAREA Lumii in DUMNEZEIRE, ca Raspuns ce ce face Lumea fata de El prin Om. EUHARISTIA HRISTICA este implinirea Tainei DIVINE si de Creatie, de aici deschizandu-se Intalnirea mult cautata cu DIVINUL si Intrarea in Vesnicie.
Rugaciunea mistica Duhovniceasca de care se face adesea mult caz, este insuficienta fara EUHARISTIE, si asa cei ce vor o mistica fara Preotie si Biserica nu ajung de fapt la Rugaciunea Integrala Crestina. Doar Rugaciunea proprie unita cu Rugaciunea EUHARISTIEI Bisericii este adevarata Rugaciune mistica de Chip Crestin."
fdoina spune:
Si on topic, de data asta: eu cred ca daca Dumnezeu exista, El nu prea ara nici o legatura cu fanteziile noastre.
Adam L-a cunoscut, dar a pierdut capacitatea de a-L vedea , si doar Sfintii pot sa ne spuna cum este "CEL CE ESTE"
Imaginatia, spun Parintii crestini, este o facultate a mintii aparuta dupa cadere.
De aceea eu cred ca dumnezeul acela din inchipuirea noastra este de fapt un idol, ca atatia altii.
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by fdoina
Si on topic, de data asta: eu cred ca daca Dumnezeu exista, El nu prea ara nici o legatura cu fanteziile noastre.
Adam L-a cunoscut, dar a pierdut capacitatea de a-L vedea , si doar Sfintii pot sa ne spuna cum este "CEL CE ESTE"
Imaginatia, spun Parintii crestini, este o facultate a mintii aparuta dupa cadere.
De aceea eu cred ca dumnezeul acela din inchipuirea noastra este de fapt un idol, ca atatia altii.
daca? sublinierea i-mi apartine
io credeam ca tu crezi ca exista
xenocid spune:
quote:
Originally posted by fdoina
Imaginatia, spun Parintii crestini, este o facultate a mintii aparuta dupa cadere.
Oh...monumentele de ignoranta cunoscute astazi sub numele de Sfinti Parinti. Ca masura a performantelor intelectuale ale inainte-mergatorilor de mai sus iata una din dilemele lor:
Daca oamenii care cred ca Pamantul este rotund se vor mantui
Desi convinsi ca aceasta credinta este o grava erezie, ignoranta lui Vasile cel Mare si Ambrozie este totusi dublata de bun simt si dupa ce ii afurisesc sistematic pe cei care cred ca Pamantul are poli, hotarasc ca ramane totusi ca Dumnezeu sa hotarasca soarta lor.
Pe o pozitie radicala se plaseaza insa Augustin care spune nu numai ca cei ce cred ca Pamantul este rotund vor putrezi in iad ci si ca trebuie cautati si ucisi pentru a'i trimite cat mai repede acolo.
Ce s'a intamplat in urmatorul mileniu cu cei care credeau ca Pamantul este rotund stim deja. Mai putin cunocuta insa este faptul ca inainte cu 600 de ani de Augustin , Eratostene stabilise indubital ca Pamantul este rotund, si masurase cu o precizie remarcabila, circumferinta acestuia, inclinarea pe orbita si distantele pina la Luna si Soare.
Alin
*segmentation fault*