In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 9-a)

Raspunsuri - Pagina 28

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alexxia spune:

quote:
Originally posted by Arhistefy

Unicul supravietuitor al unui naufragiu a fost aruncat pe o insula mica si nelocuita.El s-a rugat fierbinte ca Dumnezeu sa-l salveze si in fiecare zi scruta orizontul in nadejdea aparitiei vreunui ajutor, insa nimeni nu parea sa se iveasca in zare.
Istovit, a reusit in cele din urma sa-si construiasca o coliba mica din bucatile de lemn aduse de curentii de apa pentru a se apara de fortele naturii si pentru a avea unde sa-si puna putinele lucruri care-i mai ramasesera.
Intr-o zi a mers ca de obicei sa-si caute ceva de mancare.Insa, cand s-a intors, si-a gasit mica lui coliba in flacari, cu fumul inaltandu-se catre cer.Se intamplase ceea ce era cel mai rau posibil;pierduse totul.
Inima i s-a umplut de durere si amaraciune:"Doamne, Dumnezeule, cum ai putut sa imi faci asa ceva?"
A doua zi de dimineata devreme, a fost trezit de sunetul unui vas care se apropia de insula.Venise sa il salveze."Cum de ati stiut ca sunt aici?" i-a intrebat bietul om pe salvatorii sai."Am observat semnalul tau-fumul care se ridica de pe insula." , i-au raspuns acestia.

Este usor sa ne descurajam cand lucrurile merg rau.Insa nu trebuie sa ne pierdem cumpatul, pentru ca Dumnezeu este la lucru in vietile noastre, chiar si in mijlocul durerii si a suferintei.

Tineti minte, data viitoare cand mica voastra coliba arde din temelii, se poate sa fie tocmai semnalul de fum care sa aduca harul lui Dumnezeu.




La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

www.bconsulting.3x.ro



Aveam nevoie de mesajul asta. Multumesc

Alexxia Ruty ( 25.07.2001 ) si Thea ( 28.09.2006 )


"This is your time. This is your dance.
Live every moment. Leave nothing to chance.
Swim in the sea. Drink of the deep.
Embrace the mystery of all you can be."


PERLELE RUTICAI
www.totsites.com/tot/ruty_thea" target="_blank"> RUTY SI THEA AU PAGINUTA
POZE
www.sanatatealoevera.ro " target="_blank">Vrei sa fii liber ?

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=5" target="_blank">AICI NE PUTETI VOTA - POZA:BUCURIILE MELE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

alexxia

Era odata un arheolog pasionat de cioburi de portelan. Cei mai multi dintre noi nu avem prea multa rabdare cu astfel de lucruri si, de obicei, farfuriile sparte sunt aruncate la gunoi. Totusi, pentru acest om cioburile reprezentau o adevarta provocare. De fapt, el isi construise o intreaga casa de cioburi vechi aruncate si din tot felul de vechituri pe care le gasea.
Desi era o monstruozitate, din punctul sau de vedere el crease un obiect de arta. Apoi, a inceput sa examineze molozul din jurul casei sale si a strans bucati si cioburi de obicete de lut si sticla si, cu multa rabdare, le-a lipit impreuna.

Odata, in timpul unei vizite pe care i-a facut-o, mama sa l-a intrebat daca nu ar putea avea o lucrare de-a lui ca amintire. Incantat, omul s-a grabit sa aleaga una dintre cele mai "reusite" exemplare. Ea ii spusese insa ca ar prefera o lucrare crapata, deteriorata - chiar incompleta. El a privit nedumerit.

"Stii," i-a explicat ea, "imi amintesti de Dumnezeu care ia cu atata grija si iubire cioburile vietilor noastre si le pune iarasi impreuna. S-ar putea ca pe ici, pe colo sa mai lipseasca cate o bucata - o moarte, un divort, un accident, o despartire de cineva drag, alegeri gresite, etc.. Dar Dumnezeu ia bucatile vietilor noastre ruinate si ne face iar intregi si completi."

Imi place mult aceasta poveste, si cred ca ni se potriveste tuturor. Nimeni nu este perfect. Toti suntem "stricati" intr-un fel sau altul. Toti am falimentat, am facut greseli, am cunoscut dezamagiri si infrangeri. Multi am fost zdrobiti din punct de vedere fizic sau emotional.

Dar Dumnezeu priveste dincolo de greselile noastre si vede nevoile noastre. Tandru si rabdator, El cauta cu atentie printre daramaturi, isi ridica propria-I creatura zdrobita si ii aduce vindecare si intregire.Si daca vreuna dintre bucati lipseste, taria si dragostea Lui sunt suficiente.

Perfectiunea Lui implineste cele mai adanci nevoi ale fiintei noastre. Desavarsirea Lui inunda insuficienta noastra si noi devenim completi in El. (Coloseni 2:9-10)

www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

In marile cele adevarate sunt anumite locuri in care putem
intampina felurite primejdii… Tot asa este si cu viata noastra.

Marea care ni se infatiseaza cea dintai este aceea a copilariei,
mult zbuciumata, prin lipsa de intelepciune si prin
nestatornicia varstei. De aceea, copiilor le sunt randuiti
indrumatori si profesori, pentru ca educatia lor sa faca fata
nedesavarsirii copilaresti care e fireasca.

Iesind din copilarie intram in marea adolescentei, in care
vanturile bat inca si mai tare, in vreme ce poftele carnii se ridica
in noi. La varsta aceasta cu greu se poate indrepta cineva. Nu numai
pentru ca vanzolelile sunt mai puternice, ci pentru ca nu se afla
remuscari pentru greselile facute. Profesorii si indrumatorii s-au
sters. Si atunci cand vanturile sunt mai tari, cand pilotul este fara putere, iar altcineva nu se mai gaseste care sa dea indrumare, lesne
putem cugeta la ce dezlantuire ajunge furtuna.

Dupa acest rastimp de viata, se arata varsta coapta, careia ii vine
sarcina unei gospodariri. Atunci te insori, iti faci un camin, cresti copii, si esti impresurat de nori de griji… Dar si atunci infloresc mai cu seama gelozia si zgarcenia…

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese






www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Stricaciuni legate de bogatie si de saracie

Cercetati cu bagare de seama necazurile bogatiei si ale saraciei,
sau, mai degraba, nu ale bogatiei si ale saraciei, ci ale celor ce
sunt bogati sau saraci.

Sa vedem in care din aceste doua stari suntem mai bine inarmati
pentru mantuirea noastra. Care credeti ca este pacatul alipit
saraciei? Minciuna. Dar bogatiei? Trufia, mama tuturor pacatelor,
care a facut pe diavol ceea ce este, ceea ce nu era la inceput.

Alta radacina a tuturor relelor este lacomia; si cine este mai
aproape de aceasta, saracul sau bogatul? Vadit este ca bogatul. Cu
cat mai mult are, cu atat mai mult doreste.

Desarta slava, apoi, in stare a nimici o mie de fapte bune, si, din
nou, cel bogat, in preajma ei se afla… Saracul nu doreste atat de
mult ceea ce-i este de trebuinta, pe cat de mult bogatul ceea ce-i
este de prisos - si ca sa-si savarseasca rautatea, saracul n-are
mijloacele pe care le are bogatul.

Asadar, voind si putand mai mult, bogatul va pacatui mai mult. Cel
sarac nu se teme atat de mult de foame, pe cat cel bogat se
infricoseaza si se framanta la gandul sa piarda ceea ce are si la
acela ca inca n-a pus la adapost toate bunurile. Asa ca acesta stand
asa de aproape de slava cea desarta, de trufie si de lacomie, ne
intrebam ce nadejde de mantuire va avea - si cum va putea el intra pe usa cea stramta?



Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Un tanar se preumbla cu tatal sau prin gradina plina
cu tot felul de pomi.
- Alege orice poame vrei! zice tatal catre fiul sau.
Fiul se uita, se gandi si zise:
- Mi-a placut para aceea frumoasa de acolo. Pe aceea
o vreau.
- Bine fiule, esti liber s-o iei, daca iti place.
Fiul se duse si rupse o para mare, galben-rosiatica,
mare si frumoasa, dar cand musca din ea, vazu ca numai
coaja era frumoasa, pe cand miezul nu era deloc bun de
mancat.
- M-am inselat, tata! M-am luat dupa frumusetea ei dinafara,
crezand ca si miezul este la fel de bun.
- Ia aminte fiule! Gradina aceasta cu tot felul de pomi se
aseamana cu lumea. Deci, cand iti alegi un prieten, cauta
de-i cunoaste sufletul, fara sa te uiti la infatisarea lui
dinafara.
Ce mare adevar!


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Despre patimi , Despre virtute , Despre blandete

Trebuie multa bagare de seama sa putem lamuri ceea ce este una si
ceea ce este alta, aceasta pentru ca alaturi de virtuti se afla
viciile, alaturi de usurinta exprimarii obraznicia, alaturi de
blandete lasitatea.

Sa ia aminte bine oricine crede ca este stapan al unei virtuti, pe
cand el nu are decat viciul.

Asadar, ce este blandetea si ce este lasitatea? Sa nu ajuti pe cei
jigniti, sa ramai mut cand sunt asupriti, aceasta-i lasitate; sa
suferim jignirile pe care ni le fac altii, iata ce este blandetea.

Ce este curajul opiniei? Acelasi lucru: a lupta pentru altul. Dar
obraznicia? Cand vrei sa te razbuni tu insuti. Blandetea si curajul
opiniei merg impreuna, si tot impreuna, pe alta parte, obraznicia si
lasitatea. Cine se mahneste de propriile sale suferinte, greu ii va
fi sa se mahneasca de ale altora, cine nu se razbuna pe sine, bine va razbuna pe altii…

Marinimia este o virtute, dar e vecina cu risipa.

Economia, asemenea e o virtute, alaturi de ea se afla zgarcenia. Sa
apropiem iarasi virtutile. Risipitorul nu-i marinimos. Cum oare!… Cel
inlantuit de mii de patimi va putea avea duh inalt? Nu dispretuieste
bogatiile, ci-i stapanit de alte patimi. Nu-i mai liber decat omul pe care talharii il silesc sa-i asculte. Nu din dispret pentru bogatii le risipeste, ci numai din pricina ca nu stie sa le chiverniseasca cum se cuvine.

De ar fi cu putinta sa le si pastreze si sa le si foloseasca, iata ce ar face. Este marinimos acela care-si cheltuieste averea asa cum se
cade, caci duh cu adevarat inalt are acela care nu-i rob patimii si
caruia putin ii pasa de bogatii. Economia, si ea este un bine.

Cel ce merita bun nume, este acela care cheltuieste cu intelepciune,
nu la intamplare si fara discernamant. Cu totul altceva este omul
zgarcit.

Economul nu cheltuieste decat cand trebuie, cel zgarcit nu se atinge
de avutul sau, nici chiar cand nevoia cere. Economia, putem zice,
este sora cu marinimia. Sa punem asadar, deoparte marinimia si
economia, de alta risipa si zgarcenia. Unele se tes din micimea de
suflet, altele, din maretia lui.


Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese





www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

"Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa. Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Prea inalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai." Luca 6:32-35

A fost odata un om numit George. Acesta era un om al pacii, cu o inima mare si cu un deosebit simt al humorului. Datorita acestui fapt, toti il iubeau pe George, indiferent daca erau la Biserica sau la locul lui de munca. Motivul pentru care toti il iubeau pe George, era ca acesta ii ingaduia pe toti si cu un deosebit respect ii aprecia pe toti cei cu care se intalnea.
Copiii lui isi amintesc adesea de zilele pe care George, tatal lor, le-a petrecut la spital, inainte de moarte. In una dintre aceste zile, directorul spitalului a venit sa-l viziteze. Desi nu mai vorbise cu directorul inainte, George a comunicat cu acesta ca si cum ar fi fost vechi prieteni.
La numai cateva minute dupa plecarea directorului, a venit sa-l viziteze si fochistul spitalului. George a avut aceiasi dispozitie si in timpul vizitei fochistului. Cand fochistul a plecat, unul dintre copiii lui George i-a zis acestuia: Tata, nu ti-ai dat seama ca te-ai purtat cu directorul spitalului in acelasi fel cum te-ai purtat si cu fochistul?
Auzindu-i intrebarea, tatal a zambit apoi i-a zis: Sa-ti pun si eu o intrebare: Daca directorul spitalului ar pleca pentru doua saptamani si nimeni nu i-ar tine locul; si ar pleca si fochistul si n-ar mai lucra nimeni in locul lui, a cui lipsa ar fi simtita mai mult?
Copiii au ramas fara raspuns! Din aceasta cauza putem spune ca inaintea lui Dumnezeu, oamenii sunt egali, iar fiecare implineste o slujba importanta; de aceea trebuie sa-i tratam la fel. Indiferent de slujba pe care o implinesti, faci o slujba importanta atunci cand lucrezi pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele semenilor!
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; iarta-ma pentru ca de atatea ori am facut o diferenta intre oameni. Ajuta-ma sa-i iubesc pe toti la fel, stiind ca si Tu ne imparti dragostea in aceeasi masura. Amin.



www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Lenesul se scoala din pat dupa ce soarele a napadit de mult in piata, cand cei multi s-au si saturat de munca. Dupa ce se scoala, se
intinde, intocmai ca porcul pus la ingrasat! Si-a risipit in
somnoreala cea mai frumoasa parte a zilei, stand intins multa vreme
in pat. Apoi se gateste si pe urma iese la iveala.

Veritabila priveliste a nerusinarii! Ajunge undeva, se aseaza, spune
si face asemenea lucruri, incat mai bine ar fi fost pentru el sa fi
dormit mai departe decat sa se fi sculat.

Aude o veste nelinistitoare, n-are taria nici cat a unui copilas; iar
la o veste buna, nu-i nici un copilas care sa se bucure mai tare ca
el. Tot ceea ce-i rau se prinde de el. Si-i gata la manie, la
invidie, la gelozie, la toate viciile… Zi de zi, boala i se
inrautateste. Cade intr-o apatie; nu-i decat cenusa si pulbere.

Sa vedem, asadar, care-i dulceata trandaviei. S-ar crede ca-i
libertatea, lipsa de indeletnicire. Dar ce este, oare, mai departe de placere decat un om care nu are nimic de facut? Ce stare mai grea si
mai ticaloasa? (…)

Este in firea sufletului sa fie fara incetare in miscare – el
neputand suferi repaosul. Dumnezeu a creat fiinta omeneasca pentru
munca; a lucra ii este firea, a sta e impotriva firii lui. Sa nu
judecam dupa cei bolnavi, ci sa ne gandim la incercarile noastre.
Nimic nu este mai distructiv ca sedentarismul, ca trandavia. Pentru
aceasta Dumnezeu ne-a oranduit legea muncii.

Trandavia strica toate, insisi madularele trupului nostru. Daca
ochiul nu-si implineste treaba – sau gura, sau stomacul sau oricare
alta parte a trupului nostru, o boala grea ne paste. Dar mai mult
decat pentru toate, acestea se adeveresc pentru suflet.

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese





www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Intr-o zi Sf. Augustin a fost acostat de o femeie care fusese amanta lui inainte de convertire. Cand el a dat sa treaca mai departe, ea a strigat dupa el: "Augustine, nu ma mai recunosti? Sunt eu!" La care Sf. Augustin a raspuns, iutindu-si pasii:"Stiu ca esti tu, dar nu mai sunt eu!"
Ceea ce a vrut sa spuna Sf. Augustin a fost ca el era mort fata de pacat si viu fata de Dumnezeu. Un om mort nu mai are nimic de a face cu imoralitatea, cu minciuna, cu inselatoria, cu barfa sau cu orice alt pacat.
Noi suntem vii fata de Dumnezeu in Cristos Isus. Asta inseamna ca am fost chemati la sfintenie, inchinare, rugaciune, slujire si rodnicie.


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Lipsa de rusine jigneste pe Dumnezeu in lucrarile Sale

Despre pacat
Dumnezeu, ca un “lucrator indemanatic”, a facut pe om, a facut sa
se nasca o frumusete ce uimeste, fiinta de o onoare aparte.

Nu jigniti, asadar, pe Creator si nu faceti din lucrarea indemanarii
Lui un lucru de desfranare si de nerozie.

Minunati-va de frumusete ca sa slaviti pe Creator (…)

Lucrarea e frumoasa. Se cade, asadar, sa adoram pe Cel ce a savarsit-
o, nu sa-L jignim. Daca cineva, stand in fata unei statui de aur, a
unei efigii imparatesti, le-ar intina, nu i s-ar cuveni pedeapsa
grea? Cand, asadar, o necuvenita purtare in lucrurile omenesti poate
duce la o atat de mare pedeapsa, cu cat mai mult se cuvine pedeapsa
celui ce necinsteste lucrarea lui Dumnezeu…

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese



www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput