In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 9-a)
Raspunsuri - Pagina 22
Arhistefy spune:
Sa nu va inselati unul pe altul (Levitic 25:14)
Sa nu va mintiti unii pe altii (Col.3:9)
Sa nu va urati unii pe altii (Tit 3:3)
Sa nu ne invidiem unul pe altul (Gal. 5:26)
Sa nu ne intaratam unul pe altul (Gal. 5:26)
Sa nu va vorbiti de rau unii pe altii (Iacov 4:11)
Sa nu ne mai judecam unii pe altii (Rom.14:13)
Sa nu va plangeti unii impotriva altora (1 Cor.4:6)
Nici unul sa nu se faleasca unul impotriva celuilalt (1 Cor.4:6)
Sa nu mergeti la judecata unul cu altul (1 Cor.6:6)
Sa nu va muscati si sa nu va mancati unii pe altii (Gal.5:15)
Sa nu va nimiciti unii pe altii (Gal.5:15)
www.bconsulting.3x.ro
Alex2 spune:
Imparatul slavei S-a umilit nespus pentru a imbraca natura omeneasca. Mediul omenesc in care a trait era neprielnic si respingator. Slava Sa a fost acoperita, pentru ca maiestatea infatisarii Sale sa nu devina un punct de atractie .El a evitat orice stralucire exterioara. Bogatiile , onoarea lumeasca si marirea omeneasca nu pot niciodata sa salveze un suflet de la moarte ;Isus avea grija ca nici o atractie de natura paminteasca sa nu determine adunarea oamenilor in jurul Sau. Numai frumusetea adevarului ceresc trebuia sa atraga pe aceia care doreau sa-L urmeze .Caracterul lui Mesia fusese prevenit de mult timp in profetie si El dorea ca oamenii sa-L primeasca pe temeiul marturiei din Cuvantul lui Dumnezeu.
Ingerii se minunasera de maretul plan al mantuirii. Ei urmareau sa vada cum avea sa primeasca poporul lui Dumnezeu pe Fiul Sau imbracat in natura omeneasca. Ingerii ceresti au coborat in tara poporului ales. Alte natiuni se tineau de legende si se inchinau la dumnezei falsi . In tara unde se descoperise slava lui Dumnezeu si unde stralucise lumina profetiei au venit ingerii. Ei au mers nevazuti la Ierusalim , la cei randuiti sa explice sfintele Scripturi si la slujitorii casei lui Dumnezeu. Deja lui Zaharia preotul , in timp ce slujea la altar , i se vestise apropiata venire a lui Hristos . Deja inainte-mergatorul era nascut, misiunea sa dovedita prin minuni si profetie. Vestea despre nasterea lui si despre minunata insemnatate a misiunii lui se raspandise pretutindeni .Cu toate acestea Ierusalimul nu se pregatea sa-si primeasca Mantuitorul.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Arhistefy spune:
Parabola bogatului nechibzuit din Luca 12:16-18 ilustreaza faptul ca nu posesiunile constituie lucrul cel mai important in viata. Datorita recoltei neobisnuit de bune de care a avut parte, acest fermier bogat a fost confruntat cu ceea ce i se parea o problema foarte dificil de rezolvat. El nu stia ce sa faca cu toate granele adunate. Toate granarele si silozurile erau pline pana la refuz. Cand deodata i-a venit o idee grozava. S-a decis sa darame hambarele si sa cladeasca altele mai mari. Ar fi fost scutit de cheltuiala lui mare daca ar fi privit in jur la cei nevoiasi si ar fi dat aceste bucate suplimentare pentru a astampara foamea celor saraci. "Piepturile celor saraci, casele vaduvelor, gurile copiilor sunt hambare care dainuie vesnic" a spus Ambrose. Dar Dumnezeu i-a spus ca va muri chiar in noaptea aceea. El avea sa piarda toate averile sale care urmau sa incapa pe mainile altuia. Nechibzuit este, potrivit definitiei cuiva, cel ale carui planuri se incheie la mormant...
www.bconsulting.3x.ro
Alex2 spune:
Solii ceresti priveau cu uimire la nepasarea acelui popor pe care Dumnezeu il chemase sa transmita lumii lumina adevarului sfant. Natiunea iudaica fusese pastrata ca martora ca Hristos trebuia sa Se nasca din semintia lui Avraam si din neamul lui David. Si cu toate acestea ei nu stiau ca venirea Lui era acuma apropiata. In templu, sacrificiu de dimineata si de seara arata zilnic spre Mielul lui Dumnezeu; dar nici aici nu se facea nici o pregatire pentru primirea Sa. Preotii si invatatorii natiunii nu stiau ca cel mai mare eveniment al veacurilor era gata sa aiba loc. Ei repetau rugaciunile lor fara inteles si indeplineau ritualurile inchinarii pentru a fi vazuti de oameni, dar in goana lor dupa bogatii si onoruri lumesti nu erau pregatiti pentru aratarea lui Mesia. Aceeasi indiferenta stapanea tot pamantul lui Israel. Inimile egoiste si lumesti nu erau miscate de bucuria care facea sa tresalte tot cerul. Doar cativa doreau cu ardoare sa vada pe Cel Nevazut. Acestora le-a fost trimisa solia cereasca.
Ingerii au insotit pe Iosif si Maria in timp ce calatoreau de la caminul lor din Nazaret pana la cetatea lui David. Decretul Romei imperiale pentru inscrierea oamenilor din vastul lor cuprins se extindea pana la locuitorii de printre dealurile Galileii. Dupa cum pe vremuri Cir fusese chemat la tronul imperiului universal ca sa poata pune in libertate pe captivii Domnului, tot astfel Cezar August a fost facut mijlocul pentru indeplinirea planului lui Dumnezeu de a aduce pe mama lui Isus la Betleem. El era din neamul lui David si fiul lui David trebuia sa se nasca in cetatea lui David. Din Betleem zice profetul, “va iesi Cel care va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei”. Mica 5,2. Dar cetatea neamului lor imparatesc Iosif si Maria nu au fost recunoscuti si onorati. Obositi si fara adapost ei au strabatut toata lungimea drumului ingust, de la poarta cetatii pana la extremitatea de rasarit a orasului, cautand in zadar loc de odihna pentru noapte. Pentru ei nu s-a gasit nici o camera la hanul aglomerat. Intr-un adapost rudimentar pentru animale ei au gasit in cele din urma refugiul si aici S-a nascut Mantuitorul lumii.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Arhistefy spune:
Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum. Omul admira imprejurimile, cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti. Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea.
Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului. Parea ca este facuta dintr-o marmurafoarte fina. La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa, iar strada pe care mergea vazu ca este facuta din aur. Omul de indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.
Cand ajunse destul de aproape ii striga omului "Scuzati-ma, unde ma aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
"Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau.
"Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa. Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.
"Scuzati-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba
"Cum se numeste acest loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poarta de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii, cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten in urma."
www.bconsulting.3x.ro
Alex2 spune:
Oamenii nu stiau lucrul acesta, dar vestea umplu cerul de bucurie. Cu un interes tot mai profund si mai calduros, fiintele sfinte din lumea luminii erau atrase spre pamant. Lumea intreaga era mai stralucitoare datorita prezentei Sale. Deasupra dealurilor Betleemului se aduna o multime imensa de ingeri. Ei asteptau semnul de a aduce lumii vestea cea buna. Daca conducatorii lui Israel ar fi fost credinciosi in raspunderea incredintata lor ar fi avut parte la bucuria de a vesti nasterea lui Isus. Dar acuma ei au fost lasati la o parte.
Dumnezeu declara:” Voi turna ape peste pamantul insetat si rauri pe pamantul uscat”. ,,Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric”. Isaia 44,3; Psalm 112,4. Acelora care cauta lumina si care o accepta cu bucurie le vor rasari razele stralucitoare de la tronul lui Dumnezeu.
Pe campiile unde tanarul David, isi conduse turma, pastorii inca mai vegheau in timpul noptii. In orele acestea de liniste ei vorbeau impreuna despre Mantuitorul fagaduit si se rugau pentru venirea Imparatului pe tronul lui David. “Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit inaintea lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru intreg norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul”. Luca 2,9-11.
La cuvintele acestea, privelisti de slava inunda inimile pastorilor care asculta. A venit Liberatorul lui Israel! Putere, marire, triumf, sunt legate de venirea Sa. Dar ingerul trebuie sa-i pregateasca pentru a recunoaste pe Mantuitorul lor in saracie si umilinta. ,,Iata semnul dupa care-L veti cunoaste”. spune el “veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle”.
Solul ceresc linistise temerile lor. Le spusese cum sa gaseasca pe Isus. Cu delicata consideratie fata de slabiciunea lor omeneasca le daduse timp sa se deprinda cu stralucirea divina. Apoi bucuria si slava nu mai puteau sa fie ascunse. Intreaga campie a fost luminata de puternica stralucire a ostirilor lui Dumnezeu. Pamantul era tacut si cerul plecat sa asculte imnul:
“Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte
Si pacea pe pamant intre oamenii placuti Lui“.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Arhistefy spune:
Intreaba-te:
Sunt eu asemenea Lui in gandurile mele si in modul in care imi petrec timpul? Daca El ar fi trait chiar acum pe pamant, ar fi facut ce fac eu? Nu Si-ar fi ales El cuvintele cu mai mare grija? Oare s-ar fi auzit cuvinte nepotrivite de pe buzele Lui? I-ar fi placut prietenii mei? Oare ar fi cheltuit El o avere, rasfatandu-Si trupul si ar fi inghitit la o singura masa atata mancare cata s-ar fi ajuns sa hraneasca pentru o saptamana niste oameni infometati? Oare s-ar fi imbracat El modern chiar daca infatisarea Lui ar fi devenit ridicola? Ar fi fost ocupate mainile Lui cu lucruri care sa-I iroseasca vremea? Ar trebui sa fac vreun lucru care sa ma deosebeasca de Cristos?
www.bconsulting.3x.ro
Alex2 spune:
Dupa ce ingerii au disparut, lumina s-a stins si umbrele noptii au cazut din nou pe dealurile Betleemului. Dar in mintea pastorilor a ramas mai stralucitor tabloul vazut vreodata de ochi omenesti. “Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: ‘Haidem sa mergem pana la Betleem’ si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul”. S-au dus in graba, si au gasit pe Maria pe Iosif si pruncul culcat in iesle. Luca 2,15.16.
Plecand de acolo cuprinsi de mare bucurie, au inceput sa vesteasca lucrurile pe care le vazusera si auzisera. ,,Toti cei care i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea, si se gandea la ele in inima ei. Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu. Luca 2,18 -20.
Cerul si pamantul nu sunt astazi mai departe unul de altul decat atunci cand pastorii ascultau cantecul ingerilor. Omenirea este inca tot asa de mult obiectul grijii cerului ca si atunci cand oamenii simpli, cu ocupatii obisnuite, au intalnit ingeri in miezul zilei si au vorbit cu solii ceresti prin vii si pe campii. Cerul poate fi foarte aproape de noi pe drumurile obisnuite ale vietii. Ingerii din locuri ceresti vor sprijini pasii acelora care vin si merg la porunca lui Dumnezeu.
Faptul petrecut la Betleem este un subiect inepuizabil .In el este ascuns “adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu” Romani 11,33.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Arhistefy spune:
As vrea
As vrea sa fiu ce azi n-am fost
In ziua mea pierduta:
Intelegand al vietii rost
As vrea sa fiu strajer in post,
Si chiar platind al jertfei cost,
Eu sa raman in lupta.
As vrea sa fiu ce n-am fost ieri
Si nicicand inainte:
Prin lumea de placeri,
Sa fiu asa cum Tu imi ceri:
Sa nu m-abat spre nicaieri
Din drumul vietii sfinte.
As vrea sa fiu ce altii nu-s
Si nici nu vor sa fie:
Mergand prin viata spre apus,
Sa nu ma las de valuri dus,
Ci sa ma-nalt mereu mai sus,
Din timp spre vesnicie.
Aproape-as vrea sa fiu oricand
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinand,
Dar si de cei cazuti din rand,
Ramasi in urma,sangerand,
Raniti,fara de nume.
As vrea sa fiu un simplu glas
Care sa strige-ntruna,
Ca din al mantuirii ceas
Secunde doar au mai ramas;
Iar cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
As vrea sa fiu acel argat
La care El sa-i spuna
Cand se va-ntoarce ca_Mparat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanti ce mi i-a dat:
O,vino,sluga buna!
Si as mai vrea sa fiu ceva:
O raza lucitoare
Si stralucind in lumea rea
Sa duc lumina undeva,
Sa incalzesc pe cineva,
Si sa ma-ntorc in soare.
Petru Dugulescu
www.bconsulting.3x.ro
Alex2 spune:
"Admiram sacrificiul Mantuitorului, care a schimbat tronul cerului cu staulul si tovarasia ingerilor sfinti cu vitele din grajd. Ingamfarea omeneasca si multumirea de sine se simt mustrate in prezenta Sa. Dar aceasta n-a fost decat inceputul iubiri Sale minunate. Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinta aproape fara margini ca sa ia natura omului chiar si atunci cand Adam se afla in Eden, nevinovat. Dar Isus a luat corp omenesc atunci cand rasa umana fusese slabita de patru mii de ani de pacat. Ca orice copil a lui Adam, El si-a asumat consecintele actiunii legii ereditatii. Care erau consecintele acestea se poate vedea in istoria stramosilor Sai pamantesti. El a venit cu o ereditate ca aceasta, ca sa imparta cu noi grijile si ispitele si sa ne dea pilda de o viata lipsita de pacat.
In cer Satana urase pe Hristos pentru pozitia Sa la tronul lui Dumnezeu. L-a urat si mai mult atunci cand el insusi a fost inlaturat. A urat pe Acela care Se legase sa rascumpere pe pacatosi. Cu toate acestea, lumea in care Satana se pretindea stapan, Dumnezeu a ingaduit Fiului Sau sa vina ca un prunc slab, supus slabiciunii omenesti. El I-a ingaduit sa dea piept cu primejdiile vietii la fel ca oricare alt om, sa duca lupta vietii asa cum trebuie sa o duca orice vlastar omenesc, cu riscul de a da gres si a pierde vesnicia.
Inima oricarui tata pamantesc vegheaza asupra fiului sau. El priveste fata copilasului sau si tremura la gandul primejdiei pentru viata acestuia. El doreste din toata inima sa feresca scumpa lui odrasla de puterea lui Satana, sa-l tina departe de ispite si lupta. Pentru a infrunta o lupta si mai inversunata si un risc mult mai infricosator, Dumnezeu a dat pe singurul Sau Fiu, ca in felul acesta cararea vietii sa poata fi facuta sigura pentru copilasii nostri. Aici este iubirea! Minuneaza-te, cerule, si ramai incremenit, pamantule! "
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...