Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare (20)
Raspunsuri - Pagina 2
amuleta spune:
"Principala trasatura caracteristica a gandirii ortodoxe este aceea ca ea nu urmareste sa aranjeze concepte separate in functie de cerintele credintei, ci mai curand sa inalte ratiunea insasi deasupra nivelului obisnuit, sa caute sa inalte insasi obarsia intelegerii, insesi mijloacele gandirii, pana la a se invoi bucuros cu credinta."
Tocmai asta-i piatra de poticneala mereu, ca omul vrea sa-l inteleaga pe Dumnezeu cu aceeasi nivel si stil de ratiune cu care intelege, sa zicem, semnele de circulatie. Avem de multe ori dificultati chiar si a gasi limbajul potrivit, de aceea de multe ori ne poticnim si de limbaj...
Cred ca primul pas in facerea de bine e sa renuntam la mentalitatea de camatar, apoi fiecare dupa putere. Gindacico, tu te referi la un salt care trebuie facut cind toata fiinta e pregatita, nu inainte, ca duce la smintire.
irina.c. spune:
quote:Si a trait tot ce a spus...In primele zile de boala,avea niste dureri atat de mari,ca nu era capabil nici sa vorbeasca,dar a refuzat sa mearga la spital.Si cand,in cele din urma l-au dus acolo,doctorii au spus ca durerile acelui fel de boala sunt asa cumplite,ca nu pot fi suportate fara anestezie.Si el,parintele,nimic nu zicea decat "Slava lui Dumnezeu pentru toate lucrurile".Va dati seama?Pai noi la orice fleac ne vaitam ca din gura de sarpe,si el dadea slava lui Dumnezeu in chinuri insuportabile...Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Originally posted by gandaceluquote:
Originally posted by irina.c.
Gandacel,eu am terminat cartea alaltaieri. Si ma gandeam, ce viata sfanta a dus parintele, si in ce chinuri a murit :(
Monahismul - mucenicia - rabdarea unei boli incurabile sunt, din punct de vedere duhovnicesc, unul si acelasi lucru. Cere lui Dumnezeu sa-ti dea nu doar calauzire sau ajutor - ci mucenicie, suferinta, o cale pe care sa poti face efortul suprem, sa te implici, sa arzi de dorul de a sluji lui Dumnezeu.
Parintele Serafim, 1972... cu 10 ani inainte de moarte...
mami de ileana si ioachim
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by conchita
mi-a venit mai demult ideea sa fac un tabel cu calitatile unui crestin, bazate pe pildele din Biblie, si mi-a iesit un portret al credinciosului ideal care e in acelasi timp solomonic si davidian, pacifist, cinic, sofist, hedonist, ascet, razboinic, bogat, nomad, razvratit si umil...si mai erau. acum, cand iti citesc raspunsul, ma gandesc ca toate calitatile (in sensul de trasaturi) nu coexista, ci se manifesta in functie de context, folosind intelepciunea de care ziceai.
draga mea, tu ai facut tabel, ma faci sa rad... ca sa le bifezi pe toate sau de ce? vezi ca crestinismul a inceput cu Hristos
nu spun sa lasam Vechiul Legamant de-o parte, dar acolo este putin altceva... Hristos a venit si a adus innoirea, schimbarea omului vechi... asa ca am impresia ca trebuie refacut tabelul ala pe ici pe colo, in punctele esentiale...:))quote:
iar despre intelepciunea aceea, inca mai consider ca e dilematica tare. nu mi-e clar cand si cum ajungem la certitudinea ca gata, suntem intelepti, am gasit calea...credinta, in ce ma priveste, seamana cu un peste abia prins, inca viu, pe care te chinui sa-l tii in palme si-ti scapa necontenit, iar tu o iei mereu de la capat cu temerea, bucuria si deznadejdea.
asa este, vad ca am uitat sa precizez ca nu ai cum sa "prinzi" intelepciunea... nu poti spune: sunt intelept ca mai ales atunci nu esti... intelepciunea se cauta permanent si se verifica in fiecare moment, ca si credinta de altfel... de multe-multe, prea multe ori dam gres... dar invatam, invatam si speram ca data viitoare vom fi mai intelepti. totusi parintii au spus ca citirea cartilor duhovnicesti e tare buna pentru deschiderea ochilor duhovnicesti (am subliniat duhovnicesti special pentru matale) si iarasi, au spus ca e buna si sfatuirea cu fratii, ajuta la smerenie in primul rand... imi amintesc acum un cuvant al Pr. Teofil, la o conferinta din studentia mea: a spus ca suntem ca niste mingi "cu colturi", fiecare intepenit in locul lui... ar trebui sa fim rotunzi, sa ne rostogolim catre ceilalti:)) cipolirea asta a colturilor cred ca se face si prin discutii, nu?
amuleta, tu esti mai inteleapta decat mine, se vede imediat:)) desigur, asta e hrana tare, nu o pot gusta copiii de lapte, ca se smintesc... de fapt, asa este, aceasta plecare a ratiunii vine de la sine cumva, cand ajungi la starea aia de stiu ca nu stiu nimic... si ca Altcineva stie mai mult ca mine... fara a fi asta o atitudine pasiva, cum ar crede unii... este o lupta permanenta intre om si Dumnezeu, intre a ne ciopli pe noi dupa chipul Domnului si a inlatura surplusul (care e carne din carnea noastra)... iar vad ca in cuvinte totul pare usor... mai, noi smintim lumea care ne citeste, care poate crede ca noi ar trebui sa fim la nepatimire dupa cele ce scriem...
mai putina teorie, gandacule, si treci la practica!
mami de ileana si ioachim
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by irina.c.quote:
Originally posted by gandaceluquote:
Originally posted by irina.c.
Gandacel,eu am terminat cartea alaltaieri. Si ma gandeam, ce viata sfanta a dus parintele, si in ce chinuri a murit :(
Monahismul - mucenicia - rabdarea unei boli incurabile sunt, din punct de vedere duhovnicesc, unul si acelasi lucru. Cere lui Dumnezeu sa-ti dea nu doar calauzire sau ajutor - ci mucenicie, suferinta, o cale pe care sa poti face efortul suprem, sa te implici, sa arzi de dorul de a sluji lui Dumnezeu.
Parintele Serafim, 1972... cu 10 ani inainte de moarte...
mami de ileana si ioachim
Si a trait tot ce a spus...In primele zile de boala,avea niste dureri atat de mari,ca nu era capabil nici sa vorbeasca,dar a refuzat sa mearga la spital.Si cand,in cele din urma l-au dus acolo,doctorii au spus ca durerile acelui fel de boala sunt asa cumplite,ca nu pot fi suportate fara anestezie.Si el,parintele,nimic nu zicea decat "Slava lui Dumnezeu pentru toate lucrurile".Va dati seama?Pai noi la orice fleac ne vaitam ca din gura de sarpe,si el dadea slava lui Dumnezeu in chinuri insuportabile...
Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
irina, eu NICIODATA nu citesc o carte decat de la inceput la sfarist... totusi aici am facut o exceptie... am luat-o la Vasiliada intr-o seara cand iesiem cu sotul la un ceai, si el a citit chiar acolo tocmai despre acele momente crancene de suferinta si s-a socat... si le-am citit si eu, la un ceai... si stiu despre ce vorbesti... dar acum vad totul printr-o alta perspectiva, dupa ce am ajuns sa citesc cartea si sa vad cum a trait Parintele... prin ce a trecut pana sa ajunga la sfintenie... ce viata a lasat in urma... eu aveam o imagine mai roz despre Sfinti, in general... nu ca nu stiam de o Maria Egipteanca, totusi ma gandeam ca sunt cazuri mai rare... ar trebui sa avem mai multa credinta in puterea de schimbare a oamenilor si a noastra, pana la urma:))
imi amintesc ca nu de mult am citit una din cartile fratiei, Tinerii veacurilor din urma in care erau prezentati la acea fratie (daca nu ma insel era scrisa chiar de Alexei Young) tineri care s-au calugarit dupa o viata de punkeri si de drogati... dar iarasi mi se pareau exceptii... cred ca ar trebui sa deschid mai des Evangheliile:)
mami de ileana si ioachim
irina.c. spune:
quote:Conchita,pasajul dat de Gandacel este dintr-un capitol in care se povesteste cum parintele a tinut la manastire un "curs de supravietuire ortodoxa".Este vorba despre un sir de prelegeri referitoare la evolutia gandirii occidentale,incepand cu Marea Schisma,pana in prezent.Parintele credea ca pentru a supravietui ca si crestini ortodocsi in epoca moderna trebuie a intelegem apostazia,sa intelegem de ce epoca moderna este asa cum este.Pe scurt,sa intelegem strategiile vrajmasului ca sa ne putem pazi de ele.Ortodoxia ar trebui sa ne schimbe mentalitatea,modul de a gandi,si de aici decurge restul.Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Originally posted by conchita
Gandacelule, adevar graieste Pr. Serafim. mi-e dificil sa inteleg cate ceva din ce spune, poate ma ajutati sa clarific. cum putem sa ne rupem total de lume - parasind-o, cum zice parintele, ca altfel nu putem fi intru ortodoxie- si in acelasi timp sa fim cu lumea, cu scopul de a o intelege? cum procedam la calea asta, practic? daca stam in coltul nostru, departe de lume, ingrijindu-ne de mantuirea proprie, atunci parintele spune ca suntem ortodocsi de exterior. daca ne patrundem de cutumele lumii, urmandu-le, iarasi suntem ne-ortodocsi...nu reusesc sa inteleg care crede parintele ca ar fi calea dreapta, in conditiile in care ramane sa urmam si sfatul lui Iisus cu "da-i cezarului ce-i al cezarului". asta e o dilema de-a mea mai veche si n-am gasit inca raspunsul pacificator, tot oscilez. viata ne e data s-o traim in plinatatea darurilor sale, lasate de la Dumnezeu spre fericirea noastra, caci El nu ne vrea tristi si saraci. totusi, cum te poti bucura de darurile Lui si, in acelasi timp, sa le urasti/dispretuiesti zadarnicia pentru ca bucuria care vine de la ele te indeparteaza, in acelasi timp, de cel care ti le-a daruit? a doua dilema, cum aflam ce e intelepciune si prostie si, mai ales, de ce? cum ne e de folos sa stim "de ce" e prostia?
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
irina.c. spune:
quote:irina, eu NICIODATA nu citesc o carte decat de la inceput la sfarist... totusi aici am facut o exceptie... am luat-o la Vasiliada intr-o seara cand iesiem cu sotul la un ceai, si el a citit chiar acolo tocmai despre acele momente crancene de suferinta si s-a socat... si le-am citit si eu, la un ceai... si stiu despre ce vorbesti... dar acum vad totul printr-o alta perspectiva, dupa ce am ajuns sa citesc cartea si sa vad cum a trait Parintele... prin ce a trecut pana sa ajunga la sfintenie... ce viata a lasat in urma... eu aveam o imagine mai roz despre Sfinti, in general... nu ca nu stiam de o Maria Egipteanca, totusi ma gandeam ca sunt cazuri mai rare... ar trebui sa avem mai multa credinta in puterea de schimbare a oamenilor si a noastra, pana la urma:))imi amintesc ca nu de mult am citit una din cartile fratiei, Tinerii veacurilor din urma in care erau prezentati la acea fratie (daca nu ma insel era scrisa chiar de Alexei Young) tineri care s-au calugarit dupa o viata de punkeri si de drogati... dar iarasi mi se pareau exceptii... cred ca ar trebui sa deschid mai des Evangheliile:)
Originally posted by gandacelu
mami de ileana si ioachim
[/quote]Eu am citit cartea de la inceput la sfarsit si ceea ce s-a intamplat mi s-a parut oarecum in ordinea lucrilor,daca intelegi ce vreau sa spun...nu m-a ingrozit,m-a uimit cum lucreaza Dumnezeu,ce putere ne da credinta,harul Sau...(Stiu cartea,chiar ieri am rasfoit-o la librarie,dar n-am cumparat-o,poate trec zilele astea s-o iau.)Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
fdoina spune:
Eu am observat ca Parintele Serafim a facut cumva demersul invers decat noi...Adica dansul a avut din tinerete o inima inflacarata, si a mai durat ceva pana a gasit ortodoxia, noi mai avem ceva intelegere duhovniceasca, pentru ca citim si pentru ca ne-am nascut in ortodoxie, dar...de la urechi la inima...asa ca discutiile, ca si lecturile duhovnicesti ne ajuta sa intelegem, sa cunoastem, doar cu mintea...si tot nimic n-am facut
Conchita, pe parintele Ghelasie l-a intrebat cineva" Parinte, cum stiu cand fac voia lui Dumnezeu?" "Bai, taticule, noi nu facem voia lui Dumnezeu, noi doar ne straduim, voia Lui au facut-o doar Sfintii"...vezi, si dansul era sfant...deja daca socotesti ca faci voia lui Dumnezeu, esti in inselare...dar viata crestina e stradanie
In ritmul in care citesc eu cartea despre Pr Serafim, cred ca o termin la Craciun...da am aranjat sa ma duc maine la conferinta cu pr Savatie
gandacelu spune:
doina, te rog mult de tot, poti sa iei notite? macar cateva idei acolo, ca la cursuri, cum am facut cu pr. serafim joanta, ca pana apar conferintele pe net... trece baba cu colacii
mama! ca imi vine sa fac un drum pana-n craiova
despre voia lui Dumnezeu: si aici cred ca sunt mai multe nivele: uite, eu una inteleg, ca am mai citit despre asta, de ce suntem in inselare cand credem ca facem voia lui Dumnezeu, dar un incepator (sau cine stie cine ne mai citeste) se poate sminti daca el face tot ce trebuie si ii spui ca nu e dupa voia lui Dumnezeu... ca sa nu lasam loc de interpretari, nu de alta
mami de ileana si ioachim
fdoina spune:
hm, pai asta e si ideea, ca in ortodoxie nu exista am facut tot ce trebuie, asta e corectitudine, si nu asta e duhul ortodox...de fapt eu cred ca asta e marea problema, cum ziceai si tu, omul cauta in general sa fie bun, sa faca tot ce trebuie, sa-si castige un oarece confort spiritual, ca " a facut tot ce putea sa faca". Imi amintesc ca odata cineva se straduia sa ma convinga sa nu ma amestec intr-o anumita problema, ca imi va dauna duhovniceste, era o problema dureroasa pentru mine, in care majoritatea cunoscutilor m-ar fi sfatuit dimpotriva, sa fac ceva...Si eu am zis ceva de genul: mai, dar ma simt asa neputincioasa, si chiar vinovata, sa nu pot sa fac nimic pentru X...si raspunsul a fost: pai da, asta asa e, asa si trebuie sa te simti, ca de acolo incepe rugaciunea...
gandaca, iti dai seama ca daca ajung la conferinta, n-o sa ma bucur singura...da deja mi-ai dat emotii, daca o sa fie notitele mele la masura asteptarilor
BellaDonna spune:
vreau su eu un sfat...e bine sa aprinzi un nr. de lumanri cand te rogi..am gasit acest articol ....si sant putin confuza..va rog mult
Din sfaturile duhovnicesti ale Parintelui Ilarion Argatu
de la Manastirea Cernica
POSTURILE NEGRE
(ajunarile)
Se tin astfel:
#
Luni: pentru orice dorinta, cerere pe care o facem si dorim sa ne fie implinita (casatorie, serviciu, examene, copii, intelegere in casnicie, ascultare din partea copiilor si tot ce ne dorim cu binecuvantare de la Dumnezeu spre binele nostru si al familiei).
#
Miercuri: pentru napasta (invinuiri nedrepte la serviciu sau acasa, cand esti purtat prin judecati si dreptatea trebuie sa castige, sa se descopere adevarul ca esti nevinovat, pentru limpezirea situatiei, pentru scoaterea la iveala a adevarului).
#
Vineri: pentru farmece, boli, blesteme si dusmani, si in general pentru iertarea pacatelor celor vii si celor raposati din neamurile noastre; vinerea facem rugaciuni pentru usurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci si pentru straini, cunostinte sau fosti prieteni care au decedat si pe care astfel ii usurezi in viata de dincolo. Pentru raposati dai si pomelnicul cu parastas la trei manastiri sau, daca a fost foarte pacatos, la sapte manastiri, acolo unde se face zilnic sfanta liturghie pentru un an de zile. In acest timp, postesti si tu vinerile la rand, mai faci de poti si ceva milostenie pentru sufletele lor catre Dumnezeu. Mare pomana faci daca te rogi ca bunul Dumnezeu sa ierte pacatele unui suflet si sa-l scoata din chinurile iadului. Iar pe tine Dumnezeu te va rasplati si in aceasta viata, si in cea de dincolo, astfel vei capata indurare pentru pacatele tale.
# Cand se ajuneaza in aceste zile de post, se fac si rugaciuni si se aprind si lumanari care se ard in patru timpi, astfel:
# In zilele de luni si miercuri se aprind cate 7 lumanari;
vinerea se aprind 9 lumanari care se aseaza in semnul sfintei cruci: 3 pentru iertarea pacatelor, 3 pentru blesteme, 3 pentru farmece si dusmani vazuti si nevazuti, stiuti si nestiuti. Se mai fac si 40 de matanii, in patru timpi, dupa rugaciuni.
Cand se tine post negru, asa cum s-a aratat mai sus, hrana pe care ar fi trebuit sa o mananci in acea zi (dar numai hrana de post) sa o dai la un sarac (sau o suma de bani), spunandu-ti numele de botez celui ce ii dai milostenie, ca el sa se roage pentru tine.
In zilele de post nu trebuie sa te certi cu nimeni, orice s-ar intampla, oricat te-ar supara cineva si orice ispite ai avea.
Nu trebuie sa dormi mai mult pentru a trece timpul mai repede, pentru ca asta inseamna ca incerci sa te inseli pe tine insuti.
Nu trebuie sa stie nimeni ca postesti, in afara de cei ai casei, si nu trebuie sa te lauzi cu asta.
Sa nu faci vizite, ca sa nu fii obligat sa spui ca postesti si pentru a nu fi ispitit si pus in situatia sa mai faci si alte pacate.
Fugi cat poti de orice pacat cu care te ispiteste necuratul diavol, pentru a nu-ti fura stradania facuta in ziua de post si pentru a nu pierde folosul ce-ti vine din aceasta jertfa.
Nu uita ca postul nu este numai infranare (adica abtinere) de la mancare si bautura, ci si abtinerea de la orice alt pacat.
Pentru ziua de luni, cand se tine post negru pana la ora 12 noaptea, dupa rugaciune, matanii si dupa ce au ars complet cele 7 lumanari ce le-ai aprins de dimineata, spui: „Sfintilor Arhangheli Mihail si Rafail, duceti nevrednica mea rugaciune si nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor mele, ale parintilor mei, ale bunicilor mei, ale stramosilor pana la al noualea neam si-mi daruiti mie implinirea dorintei mele (spui dorinta)”.
am gasit acest articol
Nimic fara Dumnezeu!