Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare (20)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71351&whichpage=11" target="_blank">Ortodoxie 19

hai ca am ajuns si in secolu' xx... sa mai zica cineva ceva acuma

irina.c. spune:

Gandacel,eu am terminat cartea alaltaieri.Si ma gandeam,ce viata sfanta a dus parintele,si in ce chinuri a murit :(.Si unii poate ce-ar merita,si trec dincolo in pace.Cat de nepatrunse sunt judecatile Domnului!Dar totusi,ce chip frumos are dupa adormire,nici nu zici ca a suferit atat.Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today

gandacelu spune:

Pr. Serafim Rose:
O mare primejdie a vremurilor noastre si a miscarii celor ce vin la ortodoxie este ceea ce am putea numi, intr-un limbaj mai putin academic, fenomenul "maimutoilor duhovnicesti" - oameni care sunt ortodocsi in exterior, ba chiar se si mandresc pentru ca sunt foarte corecti in ortodoxia lor, insa in adancurile lor nu sunt schimbati cu adevarat, nu sporesc in ortodoxie, ramanand in mare masura tributari lumii moderne, care isi are radacinile in anticrestinsm. Pentru ca nu sporesc, acestia nu vad cat de profund este conflictul dintre adevarata Ortodoxie si lumea pe care ei nu au lasat-o in urma. In opozitie cu aceasta, o convertire la adevarata Ortodoxie trebuie sa fie totala; trebuie sa schimbe tot ceea ce faci, felul cum privesti lucrurile, cum valorizezi tot ceea ce ti se intampla in viata. Altfel, ortodoxia nu va fi decat o alta secta, deosebindu-se doar in exterior de alte secte precum a mormonilor, de pilda. Daca privim atent sectele, ele sunt toate la acelasi nivel; toate sunt parca unidimensionale si lipsite de profunzime; ele se deosebesc doar prin dogmele diferite. Daca ortodoxia este doar una din acestea, atunci ea nu este adevarul, ci doar o secta intre multe altele. Dar Ortodoxia este tocmai Adevarul, care ar trebui sa ne schimbe total viata. Asadar, pentru a dobandi aceasta perspectiva ortodoxa totala trebuie sa ne educam mereu, mergand tot mai adanc si mai larg...
cursul acesta se va concentra asupra celor mai importante miscari si asupra celor mai importanti autori care au contribuit la formarea mentalitatii noastre de astazi. Fireste, putem fi ortodocsisi fara a constientiza toate aceste lucruri, insa suntem intr-o mare primejdie, caci curentele de gandire care ne inconjoara si care s-au format de-a lungul ultimelor opt-noua veacuri ne afecteaza direct, iar noi nu stim cum sa le raspundem daca nu stim unde au dreptate, unde gresesc si de unde au aparut. Pozitia noastra poate fi deosebit de precara, chiar daca adoptam postura de „ortodox fundamentalist” care sta in coltul lui, zicand: „Asta cred si orice altceva este rau”. Este o pozitie cat se poate de nerealista, pentru ca trebuie sa ai contact cu lumea: copiii vostri merg la scoala, voi cititi ziare, va intalniti cu oameni care cred lucruri diferite sau chiar cu ortodocsi care nu stiu prea bine ce cred. Daca nu sunteti constienti de ceea ce se petrece, ortodoxia voastra va fi molipsita, fara macar sa bagati de seama, de tot felul de idei moderne. Veti ajunge sa mergeti la biserica duminica, iar restul saptamanii sa traiti dupa standarde diferite, ceea ce este un adevarat dezastru... Pentru a evita aceasta, trebuie sa urmam sfatul Sfantului Vasile cel Mare si sa incepem sa invatam a lua din lumea din jur intelepciune, atunci cand exista intelepciune, iar atunci cand este prostie, sa stim de ce este prostie.

gandacelu spune:

quote:

---

Originally posted by irina.c.

Gandacel,eu am terminat cartea alaltaieri. Si ma gandeam, ce viata sfanta a dus parintele, si in ce chinuri a murit :(

---

Monahismul - mucenicia - rabdarea unei boli incurabile sunt, din punct de vedere duhovnicesc, unul si acelasi lucru. Cere lui Dumnezeu sa-ti dea nu doar calauzire sau ajutor - ci mucenicie, suferinta, o cale pe care sa poti face efortul suprem, sa te implici, sa arzi de dorul de a sluji lui Dumnezeu.
Parintele Serafim, 1972... cu 10 ani inainte de moarte...

gandacelu spune:

din aceeasi carte, dar din alt parinte:

Principala trasatura caracteristica a gandirii ortodoxe este aceea ca ea nu urmareste sa aranjeze concepte separate in functie de cerintele credintei, ci mai curand sa inalte ratiunea insasi deasupra nivelului obisnuit, sa caute sa inalte insasi obarsia intelegerii, insesi mijloacele gandirii, pana la a se invoi bucuros cu credinta. (Ivan Kireievski)

asta cred ca e mai greu de inteles de unii, o adevarata provocare pentru mintile cutezatoare, pentru cele banale nu e decat o banalitate, desigur

cred ca v-am dat multe prilejuri de meditatie, dragele mele fete ortodoxe... mai aveam un citat mai lung, dar deja sunt obosita si incurc literele cand scriu... oare cum tipareau parintii Cuvantul ortodox? cata putere aveau? cata jertfa?... eu abia daca fac cateva transcrieri mititele si deja am obosit

conchita spune:

Gandacelule, adevar graieste Pr. Serafim. mi-e dificil sa inteleg cate ceva din ce spune, poate ma ajutati sa clarific. cum putem sa ne rupem total de lume - parasind-o, cum zice parintele, ca altfel nu putem fi intru ortodoxie- si in acelasi timp sa fim cu lumea, cu scopul de a o intelege? cum procedam la calea asta, practic? daca stam in coltul nostru, departe de lume, ingrijindu-ne de mantuirea proprie, atunci parintele spune ca suntem ortodocsi de exterior. daca ne patrundem de cutumele lumii, urmandu-le, iarasi suntem ne-ortodocsi...nu reusesc sa inteleg care crede parintele ca ar fi calea dreapta, in conditiile in care ramane sa urmam si sfatul lui Iisus cu "da-i cezarului ce-i al cezarului". asta e o dilema de-a mea mai veche si n-am gasit inca raspunsul pacificator, tot oscilez. viata ne e data s-o traim in plinatatea darurilor sale, lasate de la Dumnezeu spre fericirea noastra, caci El nu ne vrea tristi si saraci. totusi, cum te poti bucura de darurile Lui si, in acelasi timp, sa le urasti/dispretuiesti zadarnicia pentru ca bucuria care vine de la ele te indeparteaza, in acelasi timp, de cel care ti le-a daruit?

a doua dilema, cum aflam ce e intelepciune si prostie si, mai ales, de ce? cum ne e de folos sa stim "de ce" e prostia?

conchita spune:

quote:

---

Originally posted by gandacelu

din aceeasi carte, dar din alt parinte:

Principala trasatura caracteristica a gandirii ortodoxe este aceea ca ea nu urmareste sa aranjeze concepte separate in functie de cerintele credintei, ci mai curand sa inalte ratiunea insasi deasupra nivelului obisnuit, sa caute sa inalte insasi obarsia intelegerii, insesi mijloacele gandirii, pana la a se invoi bucuros cu credinta. (Ivan Kireievski)

asta cred ca e mai greu de inteles de unii, o adevarata provocare pentru mintile cutezatoare, pentru cele banale nu e decat o banalitate, desigur

---

hihihi, asta chiar nu e greu de inteles. Kireievski spune, cu alte cuvinte, ca ortodoxia nu e protestantism, adica nu conceptualizeaza, adaptand dogma, ci coboara gandirea in inima, derivand ratiunea din revelatia suprema a credintei. si pana cand ratiunea nu-si va gasi propria ratiune in credinta, nu se va inalta la Adevar. am inteles corect? :-)

gandacelu spune:

pentru mine nu e atat de complicat: cred ca m-am lamurit cititnd cartea (btw, nu o vrei si tu? daca nu o vrei, ti-o trimit cu forta, sa stii!)

distinctia ce luam din lume si ce nu luam cred ca se face in primul rand pe ideea de confort vs sacrificiu

a te sacrifica pe tine pentru celalat, sau a te sacrifica numai ca sa nu pici in hiliasmul cel atat de implinitor in viata asta (sa-i zicem consumerism de ex) si atat de gol sufleteste...

sa te bucuri de lucrurile Domnului? pai bucura-te de natura, ca doar nu te-oi bucura de pacat

ideea de placere a fost discutata extrem-extrem de mult de sfinti... ia incearca sa cauti Filocalia III sa vezi care e treaba cu cautarea placerii si relatia ei nemijlocita cu durerea... mai ai nevoie sa Il chemi pe Domnul atunci cand esti cu burta plina?... este o mare diferenta intre placerea lumeasca si cea duhovniceasca, adevarata sursa de bucurie... adica comuniunea cu Dumnezeu sau ruptura de El

ii dam cezarului banii, dar NU sufletul, asta era ideea dupa parerea mea, desi de multe ori noi dam intai sufletul si ramanem si fara bani:)) cam asta se cheama inselare si pentru a o putea cunoaste si a-i putea defini marginile IN NOI, trebuie sa o intelegem, nu sa o ignoram, trebuie sa ne cunoastem...

cum deosebim intelepciunea lumii de prostia ei? ei, conchito draga... uite mai citim, ne mai consultam, ne mai rugam, mai invatam sa ascultam glasul Domnului... mai lasam pe "faca-se voia mea" deoparte

iar sunt lupul moralist! iertare! nu vreau sa cadem iar in trancaneala pe marginea unor cuvinte, sa scriem despre virtuti pe care nu le atingem nici cu mintea

inca o data iertare!

putregaia e obosita si cere sa se culce:)

gandacelu spune:

quote:

---

Originally posted by conchita
si pana cand ratiunea nu-si va gasi propria ratiune in credinta, nu se va inalta la Adevar. am inteles corect? :-)

---

ai inteles, ai trecut testul, esti ortodoxa, ai sa te pup

gandacelu spune:

conchi, am recitit ce am scris anterior si mi-am dat seama ca oboseala m-a facut incoerenta...

confort vs sacrificu trebuie inteles ca egoism vs altruism

sa nu confundam placerile personale, limitate de propria noastra persoana, cu acelea pe care le putem oferi celorlalti: un fel de filosofie a lui daruind vei dobandi: adica odihna mea nu e sa mananc eu, ci sa-i dau altcuiva de mancare

iarta-ma, nu stiu daca intelegi ceva din mesajele mele, am incercat sa raspund pe rand intrebarilor tale dar a iesit un talmes-balmes

ma duc odata sa ma culc!!!

conchita spune:

n-a iesit talmes balmes, e o placere sa te citesc si imi pare rau sa te vaz ca pici rapusa de placerea somnului in loc sa te sacrifici pentru trebuinta mea metafizica de a intelege. :-)) glumesc, mergi la nani, noapte buna. si maine sa revii cu mai multe detalii, ca nu la placere exclusiv pacatoasa ma refeream cand am zis de bucuriile vietii. :-)

mi-a venit mai demult ideea sa fac un tabel cu calitatile unui crestin, bazate pe pildele din Biblie, si mi-a iesit un portret al credinciosului ideal care e in acelasi timp solomonic si davidian, pacifist, cinic, sofist, hedonist, ascet, razboinic, bogat, nomad, razvratit si umil...si mai erau. acum, cand iti citesc raspunsul, ma gandesc ca toate calitatile (in sensul de trasaturi) nu coexista, ci se manifesta in functie de context, folosind intelepciunea de care ziceai. iar despre intelepciunea aceea, inca mai consider ca e dilematica tare. nu mi-e clar cand si cum ajungem la certitudinea ca gata, suntem intelepti, am gasit calea...credinta, in ce ma priveste, seamana cu un peste abia prins, inca viu, pe care te chinui sa-l tii in palme si-ti scapa necontenit, iar tu o iei mereu de la capat cu temerea, bucuria si deznadejdea.

nu e de ajuns sa citim si sa privim in jur ca sa intelegem intelepciunea si s-o deprindem (io sunt un exemplu viu:-))). ar fi simplu daca intelepciunea s-ar dobandi prin imitatie (/prefacatorie:-))), caci la fel ar trebui sa se intample si cu credinta, si nu se intampla -> cum spune si Parintele Serafim, nu e de ajuns sa mergem duminica la biserica pentru a ne considera credinciosi...

DAAAA, vreau cartea, zi-mi detalii pe PM unde o gasesc in romaneste.

p.s. deci xeno e shaman = secretul lui polichinelle. :-))