suferintele unei mame(Japonia)

Picasso spune:

Va salut cu drag.
Multumesc din suflet tuturor,pt incurajari si pt mesajele trimise..
Dupa intoarcerea din Romania am zacut intr-o stare de apatie ingrozitoare.Evident ca si mie si baiatului ni s-a parut timpul foarte scurt,cele 3 saptamini trecind foarte repede.Am sa incerc sa povestesc putin din ceea ce am patit la plecare,in aeroport.Asta nu pt ca as vrea sa-mi amintesc,ci pt ca am primit multe mesaje si intrebari.Nu-i un capat de lume...insa chiar nu as vrea sa treaca nimeni prin ce am trecut noi.
Asa cum am mai spus vacanta a trecut prea repede...Craciunul cu familia,traditiile de sarbatori,m-au bucurat insa nu am avut acea insufletire ca si inainte.Parca imi lasasem in oraselul mic din Japonia toata veselia si pofta de viata.Chipul blind al mamei mi-a mai adus putin din dorinta de a petrece de altadata.Tata a zacut tot timpul.Pina si la masa de Craciun se citea crisparea si durerea pe fata lui.Privesc acum fotografiile facute atunci si imi dau seama de ce nu m-am putut bucura.
Pustiul meu insa s-a distrat strasnic!Doua zile nu l-am putut dezlipi de linga cel mai bun prieten pe care l-a avut in Romania.Regasirea i-a facut pe amindoi foarte fericiti.Apoi zilele in curtea bunicilor au fost de vis pt el...!
Revederea Bucurestiului mi-a facut bine intr-un fel.In privinta faptului ca m-a facut mai constienta de unde am plecat.Am crezut ca s-a mai schimbat ceva insa...slabe sperante!Cartierul in care locuieste sora mea era la fel;sapaturi in asfalt pt reparatii cica,care durau de vreo 5 luni.M-am uitat cu mila la cizmele mele de piele intoarsa ce au costat ceva bani,insa nu mai conta putin noroi,atita timp cit ajunsesem ACASA.
Dupa citeva vizite scurte,mers la dentist,la coafor,la cumparaturi[unde apropo:mi-am luat o pereche de cizme care costau vreo 3500000 lei vechi.Pe perete era un afis pe care scria ca,daca vei cumpara 2 perechi de incaltari ,a doua pereche este la jumatate de pret]Nevazind afisul ii spun sora-mi sa-si ia si ea o pereche.Platesc si plecam.Dupa citiva pasi ii spun sora-mi ca nu mi-a dat bonul.,,Pai,n-ai vazut ce scria pe perete?D-aia nu ni l-a dat!,,Ma fac verde la fata,smulg punga din mina sora-mi si ma intorc in magazin.Nu va pot reda ce a fost la gura mea,ci doar cum au zburat cizmele prin magazin...
Dorind sa-i fac si baiatului un control medical mergem la medicul de familie.Baiatul e bine.Eu nu.Ma trimite la un spital de boli respiratorii.Este 20 decembrie.Doctora imi spune ca nu sint bine deloc si ma trimite in alt cabinet pt investigatii.Acolo doctora respectiva imi spune ca este tirziu si sa vin miine.Ma uit la ceas:11,45.Ma uit pe orarul de la usa:pina la 12,30.Ii spun ca nu este nevoie decit de 10 minute,iar ea ma expediaza nervoasa.Ma intorc in cabinetul doctorei care astepta rezultatul investigatiei dind din umeri.5 minute asist la un mic circ prin telefon si sint trimisa iar la celalalt cabinet.Doctora in cauza ma primeste cu o fata de balaur.In 8 minute pe ceas termina investigatia;care din pacate nu este prea favorabila.Primesc o reteta.Merg la farmacie.O cumpar 9000000 lei vechi.Ajung acasa.Constat ca farmacista mi-a gresit medicamentul cel mai scump,2800000,dindu-mi unul de o concentratie pt sugari.Ma intorc.Ea da din umeri.N-are ce sa faca daca l-a batut in casa de marcat.Imi spune ca ea de unde sa stie pt cine este???Ii explic ca era aceeasi reteta[i-o arat]iar celelalte medicamente erau pt adulti.,,Luati cite 3 ca sa faceti concentratia corespunzatoare,,imi spune ea binevoitoare.Dintr-o data mi se face sila.Ce sa-i mai explic[desi este farmacista si ar trebui sa stie]ca nu pot lua un tratament de 10 zile ,numai in 3.Ii cer un medicament corespunzator celui de pe reteta,fiind dispusa sa platesc din nou.NU MAI ARE!Si daca face comanda la depozit vine abea dupa sarbatori...Renunt
Plecam la parinti pt pregatirile de Craciun.Mama tot incearca sa ma indoape ca pe curcan.Glumesc,spunindu-i ca nu ma mai primeste sotul acasa daca vin cu kg in plus pe mine,si nu in bagaj.Ma bucur de un pahar de vin bun.
Se apropie si ziua despartirii.Pling...desi am decis sa fiu tare in fata lor.Ii las plingind in drum facindu-mi cu mina pina nu ma mai zaresc.
Fac bagajele si apucam sa dormim vreo 2 ore.Ajungem la aeroport cu 2 ore inainte.La ghiseul de verificare a biletelor mi se cere,pe linga ceea ce am ,si declaratia tatalui natural,precum ca este deacord sa il lase sa calatoreasca cu mine.Euevident spun ca nu,ca nu credeam ca mai este necesar din moment ce copilul locuieste de un an in alta tara si la plecare am prezentat acel act.Mi se spune ca nu pot pleca.Soc!Am noroc ca am lasat la sora-mea o cutie cu copii dupa toate actele.Intreb daca o copie ar fi buna.Da,este.Ma uit la ceas si apoi la cumnata-miu.Fugim spre masina,gonim,taiem Bucurestiul in 2,luam copia si ne intoarcem in 23 de minute,nu fara de a trece de 2 ori pe rosu[noroc ca nu e circulatie la ora asta!].Intr-un suflet arat actul.Acritura de la ghiseu ma trimite la vama pt verificare.Acolo un tip sictirit imi spune ca e o.k.Ma intorc la acritura si imi spune ca nu mai pot intra ,ca s-a dat acceptul pt inchidere.Mai sint destule minute pt imbarcare ,insa privindu-i fata am inteles ca ma agit degeaba.
Merg la alt ghiseu pt a schimba biletele.Este 29 decembrie si eu tot mai sper sa ajungem de Anul Nou acasa.La bilete un tip simpatic[imi urmarise agitatia prin geamul ghiseului]se straduie sa-mi gaseasca bilete.Doar pe 31 decembrie.Oftez resemnata.Asta e!Platesc in plus 230 de euro si plecam cu coada intre picioare spre casa.
Incerc sa dau de tatal baiatului...E la munte cu nevasta-sa...Si oricum nici un notariat nu mai lucreaza acum pina dupa anul nou.
Il sun pe Hiro plingind sa nu mai plece spre aeroport.Ma consoleaza si imi spune ca ne vom vedea peste 3 zile.
Vine din nou ziua plecarii.Aceeasi ora din noapte.Acelasi ghiseu,aceeasi acritura.Vine cu mine la biroul vamal sa se convinga.
Si...STUPOARE!Actul nu mai este bun!Ma albesc la fata!Tremur gata sa lesin.Reusesc sa ingaim ca acum 2 zile mi s-a spus ca este bun.Ei bine:nu mai este!Acritura se intoarce la locul ei si eu ramin socata acolo.Si dintr-o data ma apuca furia.Tip la cel de la ghiseu.Ala fuge sa cheme un sef.Vine un tip care ,ca si virsta ar putea sa-mi fie lejer tata.Ii explic inca tremurind situatia.Calm imi arata pe un perete un afis.Este noua lege care s-a dat in vigoare din ianuarie2006.
Iiexplic ca la acea data nu eram in tara si ca acum nu mai locuim in Ro.Am venit in vizita.Da din umeri si imi arata cu degetul foaia.Imi cere sa o citesc.Ii spun ca asta nu ma ajuta cu nimic si sa fie bun si sa ma ajute cumva sa ies din situatia asta.Imi spune ca singurul lucru care il pot face este sa ma intorc frumusel acsa si sa ma intorc numai cind voi avea ce scrie pe acea foaie.Simt ca ma sufoc!Ma sprijin clatinindu-ma de sora mea care asista neputincioasa la ceea ce se intimpla.Scot la repezeala din geanta medicamentele si iau citeva.Nu trebuie sa mi se faca rau.Constat ca sint inconjurata de gardieni .Unii dintre ei ma privesc cu mila.Fii-miu plinge intr-un colt.Si din nou ma apuca furia.Cer sa merg la biroul de reclamatii pt al reclama pe cel ce mi-a spus acum 2 zile ca acel act este bun.Tipul cu care am discutat pina acum imi spune rosu la fata sa-mi vad de treaba mea ca nu fac nici o reclamatie.Si ca daca nu ma potolesc aplica el legea cum trebuie!Incep sa-l ,,ating ,,si eu cu vorbe taioase,amintindu-i ca este a2-a oara cind ma ameninta.Amintesc in treacat si ca sint procesomana[]si ca am un var la unul dintre cele mai bine vindute ziare din Ro...Daca-i bal,bal sa fie!Imi arata cu incapatinare afisul,iar eu cu incapatinare refuz sa-l citesc.Ii spun ca nu plec de acolo pina nu ma ajuta.Socat de vehementa mea,cu glas domol incepe sa-mi explice ce contine afisul.Il ascult apoi incep sa-i explic si eu ca nu aveam cum sa stiu ca legile s-au schimbat,ca mi se pare groaznic sa umblu cu diplomatul de acte dupa mine.Nu-l intereseaza.El apara drepturile tatalui.Ii spun ca tatal in cauza nu i-a platit minorului niciodata pensia,nu l-a vazut de ani de zile ca sa nu mai vorbesc si de alte lucruri pe care nu le-a facut tatal imoral pe care legea il apara.Dar oare la minor nu s-a gindit nimeni????
Linga mine apare un domn in costum.Deduc ca are o functie mai inalta.tace si asculta fara sa intervina.Deja lumea s-a strins ca la urs,iar eu sint in pragul isteriei.Isi face aparitia si politia de frontiera.Stau la distanta comentind si rizind ca la spectacol.Mi se face greata si caut cu disperare o toaleta.Imi revin si sun in Japonia.Ii spun sotului sa-mi trimita prin fax toate actele care le am acasa.Tipului i se pare o idee stralucita si ma incurajeaza sa-l grabesc pe sot.Ii da inainte cu gura ,dar nu-l mai ascult.Il intreb daca un act in care se dovedeste ca ,copilul imi este incredintat spre crestere si educare,fara ca tatal sa aiba macar drept de vizita,ar fi bun?Zice ca da!Imi da nr de fax al aeroportului.Actul soseste.Tipul e multumit si rosu la fata de incintarema trimite la bilete.Sint hotarita sa o pocnesc pe acritura daca mai zice ceva.Dar nu zice!Ma intorc si prezint actele la vama urmarita de zeci de ochi.Tipul imi ureaza sarbatori fericitesi sanatate!Ma uit la el de parca m-a scuipat.Si plec...Fara sa-mi mai iau ramas bun cum se cuvine de la familie.Mai sint 15 minute pina la decolare si pocneste un ris isteric pe care incerc fara succes sa -l ascund.In avion toata lumea ma felicita de parca am cistigat un concurs.Decolam.
Nici nu pot privi pe geam.Mi-am luat ramas bun de la Romania cu mult inainte,atunci cind legile si prostia m-au facut sa sufar,m-au ingenuncheat.Dupa 8 ore de stat in tranzit luam avionul spre Japonia.
Sintem intimpinati cu pahare de sampanie si pe monitoare apar focuri de artificii.Japoneii din avion se pun pe aplaudat.Este anul nou,sau clipa ce desparte un an de altul.Aici sau in Romania sau in Japonia...Ce sens mai are unde?Edi a adormit istovit cu capul pe picioarele mele.si dupa atitea ore de tensiune ma bufneste plinsul.Pling in tacere mult timp.Cine mai sta sa socoteasca?

Picasso spune:

Am intrerupt mesajul cam brusc si imi cer scuze.
Din cele ce am scris nu vreau sa reiasa ca sint o toapa care a plecat la drum fara nici un fel de problema,certindu-se cu cei care,,aplica legea,, desi nu are dreptate.
Stiu ca trebuia sa anticipez ceea ce s-a intimplat...insa nu am crezut ca poate fi atit de rau.Atita dezimformare,atita nepasare...Mi s-a spus atunci cind am hotarit sa fac reclatie ,ca poate era un elev la ghiseu,iar cei care sint in pregatire nu cunosc anumite lucruri.Cum e posibil asa ceva?Asta e prostie sau ce?Sau poate m-au considerat pe mine proasta sa inghit gogoasa ,cum ca,la un ghiseu vamal statea un elev si taia si spinzura.In plus,mie nu mi s-a parut elev deloc!Chiar si asa ,consider ca ar fi trebuit sa ma trimita la altcineva daca era depasit de situatie.
Oricum,faptul acum e consumat...Ceea ce vreau sa va spun ,acelora ce doriti sa mergeti in Ro,este ca trebuie sa va informati bine,sa va luati toate actele ce vi se cer[eu le-as lua si pe cele care nu mi se cer].Altfel riscati sa patiti ca mine...
Floryari,imi pare foarte rau ca si fetita ta a trecut prin aceleasi lucruri.Stiu cit de greu trebuie sa -i fi fost si cit trebuie sa fi suferit si tu la rindul tau.Bag de seama ca si in orasele mari se intimpla la fel.Nu credeam ca in capitala sint la fel de incuiati;speram ca acolo mentalitatile sint altele.
Ma bucur ca acum este bine.Si noi ne straduim...desi inca mai vine si-mi spune ca i se striga,,shine!,,...de citeva ori a venit plingind spunindu-mi ca vrea sa-si faca operatie la ochi,sa-i aibe si el mici.Si de fiecare data cind imi vopsesc parul ma priveste cu jind,intrebindu-ma daca nu m-am razgindit,daca n-as vrea sa-i vopsesc si lui parul negru.Asa cum am mai spus este blondut cu ochii verzi.I se tot striga ,,kiroi atama,, si eu ii tot spun ca trebuie sa fie mindru de felul in care este si sa nu mai dea importanta la astfel de rautati.Insa stiu si ce trebuie sa fie in sufletul lui.Diferenta infatisarii are in mintea si in sufletul unui copil alt impact,alt aspect.Noi ca si adulti poate ca nu luam lucrurile asa de tragic,insa pt un copil poate avea mare insemnatate.Mai ales cind isi doreste sa se joace impreuna cu ceilalti si este respins tocmai pt ca arata altfel decit ei.
Acum are citiva prieteni...ce sa spun!?De multe ori mi se pare ca el s-a acomodat mai bine decit mine.Chiar si cu ,cutremurele de pamint.Zilele trecute a fost un cutremur destul de mare iar eu vreo 2 zile am fost in stare de soc.El pur si simplu se purta firesc si chiar ma incuraja.De atunci si pina acum au fost anuntate 275 de replici,insa numai vreo 7-8 le-am simtit avind 3 grade.Baiatul este in vacanta si asta imi mai linisteste putin inima,caci daca ar fi fost la scoala,as fi stat numai intr-un stres.Desi,intre noi fie vorba,mai mult eu ma sperii decit el
Am reusit sa-l conving sa mearga si la dentist si am avut noroc cu un medic tare blind si de treaba.Atita doar ca de fiecare data trebuie sa intru cu el si sa-l tin de mina.
De vorbit,vorbeste foarte bine ...si nu ma laud!M-a depasit cu mult si sint tare mindra.De citit si scris se descurca,evident mai are de invatat multe kanji,dar se descurca.Am reusit sa-l conving sa manince citeva mincarici japoneze si a inceput sa-i mai placa si lui cite ceva.
Cu socrii,relatia este din ce in ce mai buna.Intr-o zi ne-au chemat sa ne intrbe daca nu am dori sa ma cunoasca toata familia.Vor sa faca un fel de petrecere de cununie,sa ma prezinte tuturor ca si nora.Au rezervat deja restaurant si mi-au trimis bani sa-mi cumpar kimono,sau eventual,altceva daca nu vreau sa port kimono.Am mers de citeva ori sa-i mai ajut la curatenie si mi-au multumit de mii de ori.Soacra-mea inca se tot tinea dupa mine prin casa cu o pereche de manusi.Zicea ca poate mi-e sila sa pun mina pe lucrurile lor,ca ei sint batrini si bolnavi.Socrul meu a stat in spital 2 saptamini si eu m-am dus mereu la el,ducindu-i cite o carte,fructe,prajituri...Ma gindeam la tata,care in aceeasi perioada era si el internat[a cita oara?]intr-un spital din Bucuresti.Stiu ce greu este sa fii in spital si sa nu vina nimeni sa te vada.De fiecare data cind plecam ma conducea pina la usa plingind...
Incerc sa ma obisnuiesc,sa lupt cu mentalitatile oamenilor desi nu e usor.
Insa,,ce ciudat!,,-mi-am zis:abea asteptam sa plec in Ro,iar acolo abea asteptam sa plec in Japonia.Cu tot dorul si durerea pe care le am in suflet cind ma gindesc la cei dragi,m-am convins ca aici este locul nostru,cu toate greutatile,cu toata rautatea din oameni...aici este locul nostru.
Nicaieri in lume nu este usor...cu atit mai putin in tara in care te-ai nascut!Peste tot este greu.Cred ca depinde de tine,de forta pe care o ai sa te lupti.Nu spun ca aici este usor.Nici pe departe.Marturie stau toate mesajele mele scrise la disperare...Insa stiu ca aici viitorul copilului meu va fi mai bun si asa cum am mai spus voi lupta pt asta cu toate puterile.
Mai am multe de invatat.Nimeni nu s-a nascut stiindu-le pe toate.Importanta cred ca este vointa.
Multumesc tuturor acelora care mi-au scris incurajindu-ma atunci cind aveam mare nevoie.Uneori ma simt ingrozitor de singura si ma intreb de ce am venit tocmai pina la capatul pamintului pt a cauta fericirea?
Cu mult drag

hannen spune:

Draga Picasso,scrii minunat!
Lacrimez,am citit cu sufletul la gura peripetiile tale si mi-am reamintit cum e acasa dar m-am ingrijorat tare imaginindu-mi cum va fi pt. fetitele mele la scoala."gaijin 100%!" (cu ochii cit cepele)
Chiar azi se bagase un baiat peste fii-mea la leagan zbierind "haroooo!".Nu s-a potolit pina nu l-am usuit zicandu-i ca acum se da ea in leagan,sa-si astepte rindul(ia zis sa se dea jos ca vrea el sa se dea).Am zis,cred ca daca aflu ca au ijime la scoala musc cu dintii din ei dar si din "mai marii" care nu se baga.

pengunica spune:

Picasso-si eu locuiesc in ghifu daca vrei si ai timp poate ne vedem...lasa-mi PM.

principe spune:

picasso,

am citit postarile tale ,si efectiv sufletul i-mi tremura.
cineva te-a sfatuit sa-ti faci prieteni latini , tu si mai ales fiul tau,o sa va fie mai usor sa stiti ca aveti pe cineva aproape de suflet ,nu are importanta ce gindesc cei de acolo ,voi nu-i puteti schimba ,in schimb voi va puteti simti mai iubiti,si puteti infrunta mai usor hartzuiala localnicilor.
eu traiesc in venezuela si cunosc america latina ,popoarele ei sunt calde si sufletiste ,pentru latini copilul este cel mai scump dar ,este tot universul lor.apropiete de ei ,ai sa te simti inteleasa ,iubita,protejata ,specialasi tu si copilul tau.el are nevoie de un "pana" cu care sa poata sa fie el ,un copil latin o sa-l faca sa treaca mai usor peste aceasta schimabare ,ei sunt speciali.
multa liniste si dragoste!

monica mami de print

hannen spune:

quote:

---

Originally posted by principe

picasso,

am citit postarile tale ,si efectiv sufletul i-mi tremura.
cineva te-a sfatuit sa-ti faci prieteni latini , tu si mai ales fiul tau,o sa va fie mai usor sa stiti ca aveti pe cineva aproape de suflet ,nu are importanta ce gindesc cei de acolo ,voi nu-i puteti schimba ,in schimb voi va puteti simti mai iubiti,si puteti infrunta mai usor hartzuiala localnicilor.
eu traiesc in venezuela si cunosc america latina ,popoarele ei sunt calde si sufletiste ,pentru latini copilul este cel mai scump dar ,este tot universul lor.apropiete de ei ,ai sa te simti inteleasa ,iubita,protejata ,specialasi tu si copilul tau.el are nevoie de un "pana" cu care sa poata sa fie el ,un copil latin o sa-l faca sa treaca mai usor peste aceasta schimabare ,ei sunt speciali.
multa liniste si dragoste!

monica mami de print

---

Numai daca acesti latini nu`s romani

principe spune:

hanen,

latinii din europa sunt mai reci decit latino-americanii,desii lui picasso oricare latin i-ar prinde mai bine dicit japonezii.
latino-americanii sunt extrem de prietenosi de veseli,merg pe drum si cinta ,nu sunt stresati ,nu exista sfirsit de saptamina sa nu se distreze ,incep petrecerile de joia.....d'aia nu vreau eu sa ma intorc in ro.