Biblia (2)
Raspunsuri - Pagina 2
ManyHope spune:
quote:
Si credeti ca se poate dobandi mantuirea fara suferinta?
...eu consider ca aici e o oarecare altfel de neintzelegere
suferintza este nu "o cale",ci este o nedorita-inevitabila consecintza aaaa... a faptelor noastre cele neplacute... asa ca nu este "suferintza spre mantuire" ceva de cautat...ca nici nu e cazul s-o cautam noi pe ea: doar ne gaseste ea si singura
Nici nu e deloc greu sa intram in suferintze, da mai greu CU MULT e sa iesim din ele si consider ca spre asta ar trebui sa ne concentram mai tare !
ManyHope spune:
quote:
cu Biblia ramane asa cum am stabilit, adica unii o iau in serios, altii mai putin, altii deloc, altii o ridiculizeaza sau o contesta - si poate or fi si aia care o considera satanica, habar n-am... odata si-odata o sa aflam si noi adevarul, pana atunci, fiecare are credinta lui.
Adica.... ramane "ca-n gara"...Multzumesc pentru raspuns Cleomax...cam asa imi iesea si mie la socoteala, tot "cu virgula" imi dadea si ma gandeam ca oi fi gresit pe undeva, dar daca si tu zici la fel, inseamna ca...
asta e!Bine ca pe aici s-a mai diminuat cu
si cu 
si se mai discuta si lucruri cu folos! Bravos natziune!
asha chiar ca imi place si mie !
iubibubi spune:
Elena, multumesc!!
bineinteles ca am o tona de alte intrebari pe care, cu voia si rabdarea voastra, le voi pune pe parcurs. ma rezum acum sa intreb ce/care sunt scrierile Sfintilor Parinti? am intrat in ceata cu atatea "manuale", Biblia (asta stiu :)), Scriptura, evangheliile etc. nu mai stiu care ce e si ce vrea de la noi :))
legat de "monopolul" mantuirii - si eu vad lucrurile la fel ca tine. ziceam ca voi aprofunda subiectul in lectiile urmatoare pt. ca, totusi, o "lupta" exista intre denominatiuni (cel putin asa am inteles chiar din subiectul de fata). dar, cred ca asta nu are nici o importanta, era doar un amanunt "tehnic".
inca o intrebare, exista categoria crestin nepracticant? adica cineva care crede in Dumnezeu, dar nu este parte din nici o biserica? sau, prin botez, faci parte automat dintr-una?
ManyHope spune:
quote:
inca o intrebare, exista categoria crestin nepracticant? adica cineva care crede in Dumnezeu, dar nu este parte din nici o biserica? sau, prin botez, faci parte automat dintr-una?
Nu se cheama fata "crestini nepracticantzi", ci "independentzi"... chiaaar ca esti "ramasa in urma cu stiintza"
si sunt... o-ho-ho !! destui carora forma de organizare si membrele/membrii din "organizatzia locala" le-au adus dezamagiri destule cat sa treaca la "neafiliatzi" si sa umble de colo-colo, peste tot, da fara sa se "asheze" undeva.Fiecare isi cauta locul cum i se pare ca e cel mai bine si cine stie daca din ele/ei nu sunt facute/tzi asa sa shi-L afle
... ca nici cei care au plecat in pustie sa-L caute si au ramas acolo si ne-au lasat o invatzatura vrednica de urmat, nu se poate spune ca umblau pe calea majoritatzii shi in colectivitate,nu ?
inaioana spune:
Sper ca ma primiti si pe mine sa comentez urmatorul pasaj din postul initial cu care a inceput acest subiect : iar sfaturile date femeilor de a se supune fara discutie barbatului ma revolta de-a dreptul.
Si sa dezvolt putin ideea relatiei femeilor cu biserica.
Reactiile in aceasta privinta ( a modului in care femeia este privita in Biblie) variaza considerabil. Unii au ripostat prin abandonarea Bibliei ca baza credibila a sistemului de credinte religioase.
Pentru cei care doresc sa pastreze "ancorarea" biblica sau macar sa lase loc dialogului, exista multiple optiuni sintetizate in trei abordari principale.Cea dintai, "strategia remanenta", salveaza si pune accentul pe elementele pozitive referitoare la femei existente in aceste texte, adesea trecute cu vederea. astfel Facerea,1:27 poate deveni textul central in locul Facerea,2:23 sau Galateni, 3:28 castiga fata de I Corinteni 11:2-16 .
Aceasta abordare are avantajul ca prezinta o bogata varietate de material pozitiv, dar prezinta dezavantajul de a se concentra doar pe cateva texte, creand un "canon in interiorul canonului".
Cea de-a doua abordare incearca un soi de unificare a perspectivei teologice prin care sa organizeze si sa prioriteze materialul.Ea are avantajul ca are o deschidere mai ampla prin tratamentul inclusiv intrebuintat, imposibil daca s-ar opera numai cu texte in care femeile sunt explicit puse in discutie, dar prezinta dezavantajul ignorarii elementelor care nu se incadreaza perfect. de exemplu deformarile patrarhale din chiar interiorul textelor profetice.
Cea de-a treia este cea a "reconstructiei" care se bazeaza pe asumarea caracterului androcentric al textelor (exp. v. Iesirea, 19:15 ; Psalmii,128 ; Matei, 5:27) prin care s-a omis sau s-a distorsionat situatia istorica reala a femeilor.Metoda, desi destul de critica, abordeaza Biblia ca pe o sursa inepuizabila de material pozitiv si inspirator. dezavantajul este ca uneori le pozitioneaza pe femei in situatii utopice, pe care nici exegezele , nici reconstructia sociologica nu le pot sustine.
Ideea este ca femeile crestine se preocupa in a imbina Biblia cu noile cuceriri ale statutului lor, si Biblia poate fi citita in "cheie" istorica, luand ceea ce este esential si bun.
Daca va intereseaza ideile feminismului crestin, despre VT si NT si altele, da-ti de veste!
Ioana 
23 saptamani 
si 
Katja(30 martie 2004)
poze cu mami, tati si katja
Elena spune:
quote:
Cel mai safe cum spui tu e sa te rogi direct lui Dumnezeu.Asta e cel mai safe
Yank, pai eu daca ma rog Domnului Iisus, consider ca m-am rugat lui Dumnezeu ! 
quote:
Uite , am si eu o nedumerire, protestantii cred ca pot singuri sa traiasca asa cum vrea Dumnezeu? Adica, prin propria vointa si atat?
Doina, nici vorba de asa ceva ! cum adica sa traiasca singuri asa cum vrea Dumnezeu ? Pai poate vreun om pe lumea asta sa aiba o viata dupa voia Lui, fara Harul si ajutorul Lui nemijlocit, zi de zi ?? ca si ortodocsii, eu am vazut ca protestantii sunt constienti ca fara Harul Lui nu poti trai acest mod de viatza, care este crestinismul.
quote:
Si credeti ca se poate dobandi mantuirea fara suferinta?
Aici sunt de acord cu ManyHope (
) ca suferinta oricum vine peste noi vrem-nu vrem, adica nu e nimeni scutit de necazuri pe lumea asta si nu cred ca e nevoie sa le mai cautam noi insine cu tot dinadinsul.Eu personal nu sunt deloc de acord ca Dumnezeu in mod intentionat ne trimite suferinta si nenorociri ca sa ne smereasca sau sa ne aproprie de El, ci cred ca El doar permite suferinta in viata noastra, pentru caaaaa...stie El ce stie
! pentru ca, ne place sau nu, prin suferinta ne intarim si ne apropiem de El(sau cel putin sansele sunt mult mai mari sa se intample asa).In ceea ce priveste problema asta a suferintei am vazut ca exista protestanti care gandesc ca mine, adica Dumnezeu doar permite suferinta, dar sunt si din cei care cred ca El ne-o trimite in mod intentionat.
C.S. Lewis are o carte foarte buna despre problema durerii si a suferintei si spune el acolo ca suferintele noastre “nu pot inceta pana ce Dumnezeu nu vede ca ne-am indreptat sau ca indreptarea noastra a devenit fara speranta.” (deci uite, se pare ca el credea ca Domnul ne trimite intentionat suferintele).
quote:
Elena, multumesc!! bineinteles ca am o tona de alte intrebari pe care, cu voia si rabdarea voastra, le voi pune pe parcurs. ma rezum acum sa intreb ce/care sunt scrierile Sfintilor Parinti?
iubi
, cu placere !Uite, de la Irina citire:
Biserica Ortodoxa considera Sfinti Parinti in adevaratul sens al cuvantului pe Parintii Bisericesti din primele 8 secole crestine. Sfinti Parinti sunt de pilda:
Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigore de Nazianz, Grigorie al Nissei, Atanasie cel Mare, Ambrozie al Milanului, Ciprian al Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Maxim Marturisitorul, Sf Justin Martirul si Filosoful, Sf Chiril al Ierusalimului, Sf Efrem Sirul, Sf Ilarie Pictavianul, Sf Niceta de Remesiana, Sf. Ioan Scararul, iar printre ultimii este Sf Ioan Damaschin.
Foarte interesant (cel putin pentru mine
) este ca TOTI, fara exceptie, au fost calugari, nu a fost nici unul din acesti Sfinti Parinti casatorit. Scrierile lor le gasesti usor pe internet, dar daca esti interesata de credinta, eu nu te sfatuiesc sa incepi a citi din ei, ci incepe intai cu Noul Testament. Si iti spun asta pentru ca nu e o lectura prea usoara, s-ar putea mai rau sa te bage in ceatza decat sa te lumineze, poate sa-ti confirme asta si fetele ortodoxe. Unii preoti chiar recomada citirea lor sub indrumarea duhovnicului.quote:
am intrat in ceata cu atatea "manuale", Biblia (asta stiu :)), Scriptura, evangheliile etc. nu mai stiu care ce e si ce vrea de la noi :))
Da, cred ca-i vina mea, ca am tot zis de manuale :))
DEci Biblia = Scriptura, care contine Vechiul Testament si Noul Testament; Noul Testament (NT) contine cele 4 Evanghelii ( Evanghelie = Vestea cea Buna, adica vestea mantuirii prin Iisus Hristos) si epistolele catorva Apostoli (cele mai multe le-a scris Pavel apoi Petru, Ioan, Iacov, Iuda-nu Iscarioteanu, desigur, ci alt Iuda :)).
quote:
inca o intrebare, exista categoria crestin nepracticant? adica cineva care crede in Dumnezeu, dar nu este parte din nici o biserica? sau, prin botez, faci parte automat dintr-una?
Aici ti-a raspuns ManyHope si sunt de acord cu ea, ca au existat demult si inca mai exista.
Dar termenul de crestin nepracticant se foloseste azi mai mult la cei care nu merg in mod regulat la biserica. De exemplu si tu, dupa cate am inteles, te-ai incadra in categoria "ortodoxa nepracticanta", pentru ca tu crezi in Dumnezeu, esti botezata ortodox, nu ? dar nu mergi prea des la biserica.
Iar chestiunea asta cu mersul regulat la biserica iarasi e tratata foarte dierit de la o biserica la alta. De pilda, in BO participarea la Liturghie se considera ca este esentiala pentru mantuire, iar cei care lipsesc mai mult de 3 ori de la Liturgie sunt afurisiti/blestemati de ccatre Biserica (asta tot de la Irina citire
).La catolici neparticiparea la Liturghie mai mult de 3 ori (??) este considerat pacat de moarte (sper ca nu gresesc, dar parca eu asa imi amintesc ca a scris myrrha).
La protestanti nici nu te afurisesc, nici nu considera ca ai facut un pacat de moarte daca nu vii la biserica, dar ei considera ca departarea de biserica inseamna "moarte spirituala" si te indeamna/ sfatuiesc/incurajeaza sa vii la biserica cat de des posibil...pentru protestanti pe langa slujba in sine si Impartasanie (Cina Domnului, cum o numesc ei), pun foarte mare accent pe interactia, partasia intre credinciosi.
quote:
Daca va intereseaza ideile feminismului crestin, despre VT si NT si altele, da-ti de veste!
Ina, daca ai ceva interesant de spus, pai spune-ne !
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
yank spune:
Elena,eu m-a feresc sa fac consideratii pe ceva o chestie relativa,prefer sa merg la sigur
hannen spune:
Pina aici deacord cu protestantii,care nu se inchina la icoane si sfinti.
------------------------
Allah marturiseste ca nu este Dumnezeu afara de EL.
Si ingerii marturisesc si cei inzestrati cu stiinta marturisesc cu dreptate ca Allah in toate este si ca "Nu este Dumnezeu afara de EL,Atotputernicul,Inteleptul!"(Coran 3:18)
conchita spune:
quote:
Originally posted by fdoina
Si credeti ca se poate dobandi mantuirea fara suferinta?
eu nu cred. desi suna paradoxal, pentru ca Dumnezeu ne vrea fericiti, sanatosi, traind in bunastare si in armonie cu noi insine+lumea, de partea dragostei, adevarului si binelui. daca stai sa te gandesti, suferinta contravine scopului, dar se pare ca e mijloc, cale.
referitor la pacate si iertare, din perspectiva diferitelor culte crestine. in ortodoxie, spovedania nu este dovada ca ortodoxul pacatuieste in voie stiind ca vine duminica si isi va lua portia de iertare. asta, ca am auzit o gramada de voci cam neinformate spunand ca ortodocsii pacatuiesc premeditat, stiind ca vor fi iertati automat duminica la spovedanie - ceea ce mi se pare absurd, pentru ca atata vreme cat iubesti pacatul, e clar ca nu te poti numi crestin si nu ai cum sa doresti sa fi iertat de ceva care te face, in fapt, fericit.
omul e imperfect, greseste, dar se ridica, invata lectia si merge mai departe dandu-si toata silinta sa nu mai greseasca. daca greseste iar, asta este, tot om ramane, si tot pe calea mantuirii - asa e la ortodocsi. nu e scos automat de pe cale, refuzandu-i-se vesnic a doua sansa (sau a noua). pacatul nu il face nedemn de dragostea divina.
odata cu venirea lui Iisus si cu sacrificiul sau pentru pacatele noastre, insusi legamantul omului cu Dumnezeu (via Vechiul Testament) s-a schimbat fundamental. accentul nu mai cade pe pacat, urmat de pedeapsa divina. as zice ca Dumnezeu a rezolvat deja problema pacatului in ce ne priveste cand si-a trimis Fiul sa devina om si sa moara pentru salvararea noastra. acum vorbim de alt legamant, al dragostei. "iubeste", ne indeamna Dumnezeu, aratandu-ne si cum, prin Fiul Sau.
viata in iubire automat duce la o viata ceva mai departe de pacat (poate nu si de greseala), dar spiritul uman se schimba odata cu inima sa si Dumnezeu nu-l mai masoara cu minus la nota, ca pe un scolar care a varsat calimara cu cerneala pe caiet, ci dupa masura iubirii pusa in fapte. cu alte cuvinte, da, faptele noastre sunt importante, extrem de importante, dar nu astea ne definesc in fata lui Dumnezeu -asta de cand a venit Iisus pe pamant.
casandra spune:
Conchita,