Feministele... ce vor, dom'le?

AC spune:

Nu, Conchit..pana la copii munceam, dar nu mi s-a parut nici prea greu, nici prea stresant. Chiar aveam timp de vizitat lumea, de lucrat suplimentar pentru cate-un hobby.

Apoi a inceput circul real si dincolo de solicitarea crescuta au inceput si solutiile amabila sa-mi schimb cariera, insinuarile ca daca n-am terminat nu stiu ce la proiect nu e din cauza unor dificultati neprevazute ci din pricina copilului/copiilor...
Cand o fost cu antrax-ul eram in .nl si juma de departament nu s-o dus la conferinta-n US de frica, cand eram eu in luma a saptea fenomen singular a iesit cu scandal...
Precum si partea feminina a atacului... mult mai josnica si mai insinuanta.

Andreea si galusca si brotacelul

AC spune:

quote:

---

Originally posted by conchita

stii ce mi-au auzit urechile de la profu meu de mate, tipul avand 'jde PhD la activ? ca matematica e numarul 1 in tarile sarace, care nu au bani de cercetare adevarata, de-aia vedem asa multi bulgari in domeniu. :-))

sigur, te cred ca nu ai avut parte de discriminare fiind de alta natie, intrebarea mea era din punctul tau de vedere - ai fost nevoita sa depui munca dubla venind din alta cultura. adaptarea cere efort inzecit. adica daca nu cumva e chiar normal ce ti s-a intamplat, independent de faptul ca esti femeie.

revenind, sunt de acord ca traim vremuri ciudate, maternitatea a inceput sa fie perceputa ca o povara, un obstacol...

---

Eu chiar ii dau dreptate profului tau...da ce are cu bulgarii"" ,e o stiinta simpla dpdv cerinte materiale... fata de microbiologie sau chiar chimie, fizica...
Da mey maternitatea in loc sa fie bucuria celor doi s-a celor din jur... e povara, motiv de incompetenta... dinozaurii saracii




Andreea si galusca si brotacelul

conchita spune:

cu bulgarii n-are nimic, ii admira, zice ca-s cei mai buni matematicieni. :-))

legat de cariera, eu cred ca pentru voi ce a fost mai greu a trecut. succes in continuare, ca meritati inzecit, tocmai pentru faptul ca sunteti si mame, si femei de cariera! cu aprecierea asta, tocmai m-am dat de gol ca-s feminista, dar foaaarte moderata. is cu aripa aia care nu e anti-barbati. barbatii is cei mai mari poeti, daca ii transformam pe toti in gay, cine ne mai inchina ode?

mist spune:

AC, nici vorba sa fac eu incompetente femeile cu copii! Nu asta ar fi tb sa intelegi din mesajul meu. Iar prin baby-sitting chiar asta am inteles, sa stai cu copilul, asa se exprima prietenele mele care au copii si cu care stau de vorba, nu am facut decat sa preiau automat modul lor de vorbire. Interpretarile alea cu dispretul, etc, nici nu mi-au dat vreodata prin cap (vad ca tare sunt naiva). Imi pare deci sincer rau daca asta ai inteles, poate tu ai avut experiente triste cu specimene dintr-astea, dar eu nu asta am gandit.
De exemplu, sotul meu spala si sterge la fund animalutele pe care le avem, fara sa ii dea vreodata prin cap ca e injositor. Ba chiar a zis ca din cauza asta el o sa aiba mai multa dexteritate cand or sa vina adevaratii copii si deci e job-ul lui. Face de mancare mai des ca mine si multe alte lucruri pe care un macho man le-ar dispretui si poate de aceea nici nu as fi putut sa ma gandesc la interpretari de genul acelora pe care le-ai enumerat...

Intentia mea nu a fost sa atac, sa iau apararea unei agende sau alteia (si de fapt probabil ca nici tu nu ai urmarit asta, ai vorbit strict din experienta ta), ci sa explic/sustin doar un punct de vedere diferit de al tau. Daca am fost stangace in exprimare, scuze.

Dar eu cred ca te-ai pripit cand m-ai etichetat ca misogina. Nu dispretuiesc, nu urasc si nu consider ca femeile sunt inferioare. Si eu stiu ce inseamna misoginismul, l-am testat pe pielea mea in mai multe ocazii si il urasc de moarte.

Uite, eu sunt foarte de acord cu ce au scris Booboricu sau Inaioana in deschiderea discutiei. De-altfel sigur am si zis asta in primul mesaj. Faptul ca nu sunt insa de acord cu un anumit punct de pe agenda feminista, nu trebuie sa supere pe cineva in asa hal incat sa ma acuze de ceea ce nu sunt. Avem vederi diferite si e normal, si ar trebui sa ne respectam pt asta, nu sa ne atacam. De aceea eu am si incercat permanent sa dezbat idei, cazuri teoretice, si nu sa ajung in pozitia de a ataca o persoana. Dar m-am trezit deodata scufundata intr-un butoi cu venin si etichetata ca ceva ce nu sunt! Mai bine sa ne pastram energia amandoua pt misoginii adevarati, asa as zice eu.

Eu sunt o fire foarte pasnica de felul meu, cred ca toti suntem egali si toti avem dreptul la visele cele mai indraznete. Daca pot, ajut si cu fapta si cu sfatul, cine ma cunoaste stie asta. Caut sa nu lovesc niciodata pe nimeni si nu am crezut ca expunerea de idei in mod democratic pe un forum poate sa supere atat de rau pe cineva. Inca o data, daca exprimarea a fost stangace, scuze. In ce priveste ideea in sine, faptul ca urasc orice fel de discriminare, bazata pe orice, asta e, o sa mor cu ea in brate :)

Nu am copii inca :( dar imi doresc cel putin doi si ma mai bate gandul si sa ma intorc la scoala pt doc. Asta desi o sa am acusi 33 de ani si nici geniul pamantului nu sunt. Dar chiar si asa, poate si datorita faptului ca sotul ma sprijina foarte mult, am sperante ca o sa le fac pe toate si ca nu o sa ma clasifice nimeni de ratata daca n-o sa am tenure la 35 (desi s-ar putea sa descopar ca ai dreptate aici). In conditiile astea nici nu as fi avut cum sa spun cuiva fa cariera sau stai acasa si creste copii, cand chiar eu insami cred cu ardoare ca va fi posibil sa le fac pe amandoua!

Singurul lucru pe care eu voiam sa il explic (in exemplul cu doctorul), si probabil ca nu l-am explicat bine de vreme ce nu s-a inteles, este ca sunt constienta de faptul ca nu voi putea eu fi fruntasa grupei. Probabil va fi cineva (femeie sau barbat) care alege cariera 24 de ore din 24. Si n-o sa pot ravni niciodata la locul pe care il ocupa ei, tocmai din cauza ca eu nu sunt dispusa sa dau tot timpul meu pt asta. Asta nu va insemna ca voi fi incompetenta (eu, sau tu, sau alta femeie in aceeasi situatie), ci doar ca nu voi fi pe primul loc. Nu stiu cum as putea sa explic mai bine de atat, cred ca nu are sens de fapt sa mai insist. Intentia mea a fost buna, chiar daca tu ai inteles altceva.

"La gente tira a matar cuando volamos muy bajo."

ruxij spune:

Draga mist, ar trebui sa ai mai multa incredere in tine. De ce sa nu poti sa fii prima? Eu cred cu tarie ca eu pot foarte bine sa fiu prima, desi am avut un copil in timpul doctoratului, si nu vad de ce nu ai putea si tu. Stii cum se spune "there is a will, there is a way". :)

casandra spune:

Am citit subiectul, asa, pe fuga, ca s-a scris mult. Am remarcat dificultatile intampinate de fetele care vor sa ramana in academie si sa aiba si copii. Eu as avea o sugestie: o bona interna. Cel putin pe perioada in care copiii sunt mici.
Acum, ce cred eu despre academie? Avand in vedere ca America accepta doctoranzi din toata lumea, ca in lume sunt multi oameni destepti si muncitori, ca multi doresc sa ajunga in America, imi imaginez cat de acerba este concurenta. Si sunt sigura ca nici barbatilor nu le este usor. De ce sunt mai putine femei? Cred ca putine femei sunt dispuse sa traiasca in ritmul impus, pentru ca o astfel de munca presupune o investitie serioasa de timp, in primul rand, timp pe care nu ti-l mai da nimeni inapoi. Ce vreau sa spun e ca numarul femeilor este redus nu atat ca sunt marginalizate de barbati, cat de faptul ca putine sunt cele care se inhama la drum. Oricum, mai putine decat barbatii.

ruxij spune:

Draga Casandra, ai dreptate, femeile "se baga" mai rar, dar un lucru se intampla in urma actiunii concurente a mai multor factori, mai rar situatii clare, alba sau neagra. In cazul in discutie, pe langa aplicatiile in numar mai mic, un alt factor este si preferinta naturala a membrilor comisiilor pentru persoane de acelasi sex cu ei, precum si, in unele cazuri, prejudecatile acestora. Ca in exemplul cu internshipul dat de mine unde a fost ales baiatul, cu toate ca fata era mai buna, desi nu era vorba de Academia sau copii acolo.

mist spune:

Conchita, eu i-as fi zis profului tau ca teoria aia cu bulgarii cei mai buni la mate ar tine poate, daca n-ar fi francezii pe lume. Poate vorbesc prostii, dar tin minte ca imi spunea cineva de la fac. de mate in Ro ca francezii is printre cei mai buni. Cel putin in geometrie diferentiala si analiza. Si ei nu-s saraci inca.

Acum ca tot am zis mai sus ce ma bate gandul sa fac, trebuie sa spun ca daca lucrurile chiar stau asa cum zic Ac si ruxij, m-am cam descurajat deja... Ca daca la problemele lor mai adaug si faptul ca o sa fiu "baba" comparativ cu colegii cand termin doctoratul, probabil ca pot sa nici nu mai incep. Dar am o prietena care a inceput toamna asta, tot in acelasi domeniu si ea spune ca se descurca deocamdata, asa ca imi da sperante. Ea nu are copii ce-i drept, dar pe langa scoala e nevoita sa aiba si serviciu. Si zice ca e obosita rau la cursuri, dar asta e, n-are ce face...

Discriminarea pe baza de alta cetatenie in scoala, deja am "gustat-o". Dar interesant, nu din partea americanilor, ci din partea... indienilor. Am avut doi-trei profi indieni, care nu se atingeau de americani, dimpotriva se puneau bine cu ei, pe chinezi si pe indienii lor ii considerau cei mai destepti din clasa, iar pe restul, adica eu si inca vreo doi nici nu ne vedeau, orice am fi facut. Odata s-a intamplat sa imi corecteze gresit o problema din tema (am verificat dupa aceea din nou si aveam rezultatul corect), numai pt ca nu imi facusem tema respectiva cu grupul de colegi, ci singura acasa. Ei dadusera o analiza gresita, proful a luat-o pe aia de criteriu si dupa aceea desi i-am explicat ce si cum, singura lui replica a fost "Colegii tai au obtinut alt rezultat si cred ca rezultatul lor e corect". Era vorba de interpretarea unor date si am fost si la niste colegi specialisti in domeniu sa ma verific. M-a tinut minte, s-a mai legat el de una de alta, dar la examene am avut noroc, au fost tip grila, fara interpretari de data asta.
De discriminari din partea americanilor get-beget nu am avut parte inca. Poate in viitor, daca ma bag iar in chestia asta .

DAR, cu situatia femeii in Romania oare cum ramane? Ca noi am ajuns sa vorbim mai mult de State si problema cred ca este mult mai grava in Romania...


"La gente tira a matar cuando volamos muy bajo."

mist spune:

Ruxij, merci de incurajari! Am incredere in mine, de aceea ma si avant asa. Sa vedem ce o sa si iasa. Cand imi iau diploma, o sa vin sa scriu aici si sper ca la vremea aia sa ma laud si cu niste copilasi cu doua picioare, ca deocamdata astia pe care ii am in dotare au cate patru fiecare!

casandra, cu bona e mai greu si din cauza banilor cred eu, mai ales daca ambii soti sunt studenti. Si daca mai locuiesc si intr-un oras mare unde chiriile sunt scumpe chiar si in campus, atunci chiar devine tragic. Imi amintesc cum abia aveam bani sa ne platim chiria, utilitatile si sa mai strangem pe ici pe colo un ban pt bilete de avion sau o mica excursie. Eu din cate am vazut la prietenii neamericani, tot parintii care vin saracii din tara sunt baza. Problema este ca uneori nu obtin viza, etc.
La universitatea unde am fost eu, aveau un fel de day-care chiar in campus si pt copiii profilor si pt cei ai studentilor. Problema e ce faci cu ei pana ajung la varsta de day-care, daca nu ai resurse financiare prea mari si nici parintii n-au voie sa vina sa te ajute. Din pctul asta de vedere (si al concediilor pe sponci) America sucks :(



"La gente tira a matar cuando volamos muy bajo."

Miruna Enescu spune:

Dupa ce am citit ce s-a mai scris, iaca la ce concluzii am ajuns:

Cineva spunea ca este impotriva feminismului ca politica militanta, pentru ca se va ajunge inevitabil la dogme si extremisme.
Totusi, sunt situatii "sociale" care trebuie "reparate": uite, ce povestesc fetele despre femeia din Academie. Aici vin si zic ca eu sunt de acord, in principiu, cu Mist: adica nu repari o nedreptate cu alta. Ci cauti pana gasesti si implementezi o solutie buna, echitabila pentru toti, ca sa repari acea nedreptate. De exemplu, solutia cu scazutul unui an pentru fiecare copil mi se pare reusita. De ce sa nu militam pentru introducerea ei? Mi se pare mult mai bine decat sa "intram pe din dos". Sigur, e usor pentru mine sa fac teorie din afara, da' aici asta facem, nu, teorie..

Acum, despre vesnica discutie "cariera si/sau copii".
Sa luam familia-tip. Mama si tata decid ca vor un copil. Este clar ca asta se va repercuta dur asupra timpului lor. Unul dintre ei sau amandoi nu vor putea sa aibe in continuare acelasi randament la slujba. Trebuie sa faca o alegere.
Acuma, daca si mama si tata se tin tari, si vor sa aibe si copilul, si sa fie primii pe scara ierarhica, eu zic ca au facut cea mai grea alegere posibila: sacrificiile vor fi pe masura.
Alternative: 1)sa se chinuie mama asa cum au povestit fetele care au trecut prin asta;
2) sa schimbam legislatia astfel incat mama sa aibe sanse egale peste 1 an, la revenirea din concediu, si orice concediu medical pentru copil sa "se scada" deasemenea;
3) mama sau tata sa renunte (temporar, partial sau definitiv) la pozitia de "stea" in cariera si sa se dedice cresterii copiilor.

Acuma, mie personal varianta 3) mi se potriveste cel mai bine (eu una cred ca sunt cea mai mare stea in crescutul copiilor); dar pentru cele care isi doresc o cariera, pana la urma varianta 2) suna mai bine decat 1)...si asa ajungem la lupta femeii pentru drepturile ei.

Cat despre o asa-zisa "discriminare pozitiva" atunci cand colegii protejeaza o colega insarcinata, poate oi fi eu taranca proasta de la Romania, da' mie nu mi se pare discriminare, frate, mie mi se pare ca ar trebui militat pentru ca femeia insarcinata sa fie protejata "oficial" de catre societatea in care traieste.

Si in sfarsit, ma bucur ca am invatat multe despre subiectul asta aici.