Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?
Raspunsuri - Pagina 4
Lauraa spune:
Parerea mea de parerista este ca situatia nu se va imbunatati total niciodata. De ce? Pentru ca sotia ta este de felul ei putin perfectionista si prea cicalitoare iar tu ai putin capul in nori si calci in strachini ceea ce pe ea o scoate din sarite. Situatia insa se poate remedia in perioadele de timp mai relaxate,in concedii de exemplu si se poate inrautati in perioade cu stres maxim. Atunci vrand-nevrand vei fi ciuca bataii in casa si vei avea vina pt. orice se intampla - pt. alea rele. Solutia? Nu stiu, ma gandesc din papucii mei de cicalitoare ca as lasa din decibeli daca sotul m-ar asculta atent dar mi-ar arata intr-un fel ca sar calul. Nu dispretuitor ci asa putin nedumerit ar trebui sa se uite ca sa mai tac, si apoi sa ofteze resemnat (nu ostentativ!). Asta m-ar pune oarecum pe ganduri dar lui sa nu-i ziceti 
V-am zis fetelor ca cicaleala ne omoara?
Mama de 
Lara Celine
dpop spune:
marx777 eu daca as fi sotia ta si mi-ai arata ce ai scris aici, m-as supara. pentru ca tu ai spus jumatatea ta a povestii si ea se poate simti tradata. si judecata/acuzata de straini. ("rufe in public", etc)
in locul tau nu as face pasul asta. si nu as spune nici unei terte parti despre asta, ca sa nu ii spuna, si apoi sa iasa cu scantei.
smaranditza spune:
Draga Marx, am intrat pe contul sotiei mele, pt ca uneori citim impreuna mesajele de pe forum.
Mai intai, am citit tot ce ai spus tu, ca sa-mi fac o imagine cat mai buna despre situatia ta/voastra; si sper ca am reusit. Ceea ce ai scris tu nu e "ciudatenie", ci sunt lucruri reale cu care fiecare se confrunta intr-o masura mai mica sau mare. Unii recunosc problema, iar altii nu. Am apreciat mult faptul ca esti deschis si invatabil. Ai facut deja primul pas spre rezolvare.
Nu sunt sot decat de 1 an si 5 luni. Nu am multa experienta. Dar, din cate am citit si am trait, ti-as sugera doua lucruri:
1. Nu cred in relatia "50%-el, 50%-ea". de ce? pt ca niciodata nu stii pana unde e granitza lui, si de unde trebuia sa inceapa partea ei. E vorba de ceva care nu poate fi definit in termeni specifici. Asa ca ramane dragostea 100% - el, si 100% ea, ca sa nu ne mai intrebam "cat depinde de mine?", "cat sa mai fac eu?", "cat sa mai iubesc eu?". Cred ca in contextul tau, trebuie sa iei o decizie (daca inca nu ai luat-o), sa iubesti indiferent de..., in ciuda..., chiar daca.... Trebuie sa te angajezi suta la suta in a-ti iubi sotia. Stiu ca nu e usor, dar se merita. Sunt convins ca daca vei face asta, iti vei castiga sotia!
2. Am citit o carte care mi-a schimbat atitudinea fata de "a iubi sotia". Cartea e "Cele cinci limbaje ale dragostei". Poate ai citit-o. Daca nu, te rog sa o citesti. Pana atunci, iti voi spune ideea de baza. Am crezut ca daca o iubesc cum cred eu ca e bine, SUNT UN SFANT!:) Dar, nu e asa. Fiecare om are limbajul lui in care intelege dragostea. Pot sa ii fac sotiei mele o sumedenie de cadouri, sa spal vase toata noaptea, dar daca nu am petrecut timp cu ea (limbajul sotiei mele de dragoste), tot neiubita se simte. Incearca sa vezi care e limbajul de dragoste al sotiei tale, si cred ca in felul acesta sotia ta poate fi recastigata.
Sper din inima ca iti vor folosi cele de mai sus. Mai mult,eu cred in puterea rugaciunii. Asa ca, de azi ma voi ruga pt casnicia voastra.MERGI INAINTE!
hannen spune:
Oameni buni,mie imi pare ca Marx nu prea are incredere in el si ca sotia dumnealui e cam egoista.
Adica omul munceste,spala vasa,hraneste copilu,doarme cu el si doamna sotia nu suporta nici macar sa auda copilul dormind,invata si nu reuseste impreuna cu bona sa-l hraneasca.
Si pina la urma tot el e vinovat.
Pai si ea ce pazeste prin casa?Doar invata si cicaleste pe altii?
Ca altceva nu mi se pare ca stie sa faca.
Sincer imi pare rau pt. tine Marx.Sunt prea putini barbati care sa treaca prin asa ceva si sa tot incerce sa lupte,sa-si recunoasca greselile,ba chiar si pe cele bagate pe git.Un altul i-ar da un shut in posterior .
Avea bunica mea o vorba,rar gasesti doi oameni care sa se potriveasca,sa se completeze,sa se ajute ,in rest "tot un bou si-o belea"adica ori el e rau si ea buna,sau invers
------------------------
Allah marturiseste ca nu este Dumnezeu afara de EL.
Si ingerii marturisesc si cei inzestrati cu stiinta marturisesc cu dreptate ca Allah in toate este si ca "Nu este Dumnezeu afara de EL,Atotputernicul,Inteleptul!"(Coran 3:18)
gabibarta spune:
Nu stiu de ce am presimtirea, ca aceasta femeie se comporta in asa fel, cum se comporta barbatii in alte familii. Are nevoie de singuratate sa-si vada de treaba, daca celalalt care tocmai are grija de copil face o greseala (faza cu cutitul) sare imediat la gatul lui, nu prea se ocupa de copil, etc, etc, deci din cate ne-a scris Marxx, la ei ea e "barbatul" si el e "femeia". In societatea romaneasca destul de conservatoare asta pare destul de ciudat, mai ales daca in anturaj exista socri si prieteni binevoitori, care n-au alta treaba decat sa-si spuna parerea.
Marxx, eu cred ca totusi ea te iubeste, dovada ca a facut copilul (mi se pare) impotriva vointei ei. Probabil de aici i s-a tras si disgravidia, nu?
Eu te inteleg cum te simiti in postura de om cu servici, dupa masa femeie de serviciu si noaptea baby-sitter, si in plus trebuie sa ai grija si la linistea celuilalt si sa-i mai si asculti observatiile.
Insa la femei e ceva normal, fiindca suntem femei, e treaba noastra sa suferim. Insa daca toti se lupta pt. egalitate si democratie, de ce-i asa ciudat sa se schimbe rolurile? Si imi pare rau, sincer, ca nu au toti barbatii cate o perioada in viata, cand preiau in totalitate munca de acasa a femeii macar pt. 1 luna. Nu stiu cati ar supravietui...
Gabi+Robert 20.05.1997
Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006
Marx777 spune:
N-am reusit sa mai scriu pt ca acasa nu am avut timp si la servici am fost ff ocupat in ultima vreme.
Desi nu e bine, va arat fara permisiunea ei un e-mail trimis ieri sau alaltaieri unei prietene (am parola de la contul ei, pt ca daca ma pricep si lucrez in domeniul IT eu o ajut sa le administreze, mai nou am luat un laptop si eu i l-am instalat si i-am pus tot ce are nevoie ea). Ba mai mult e-mailul asta l-a lasat deschis acasa pe calculator in momentul in care stia ca o sa vin sa ma uit si eu pe internet, in ipoteza ca poate il voi citi.
Iata versiunea ei asupra a tot ce am povestit si eu pana acum pe topic:
Ma tot framant pt ca nu ma inteleg cu
Marx, si simt ca ma imbolnaveste si mai tare
neintelegerea asta. Nu ti-am mai scris de mult timp,
pentru ca situatia nu s-a imbunatattit deloc si m-am
saturat de plangaceala. Dar am nevoie de sprijin. Mare
nevoie.
Ne uram zilnic si ura creste. Nu mai sper in nimic
bun. De Craciun am fost la ai mei. In cele cateva zile
Marx a mancat, a baut, s-a uitat la televizor, nu
numai ca nu a vorbit deloc cu mine, dar ma ignora
afisat. Ai mei se uitau crucis la ce fel de relatie
avem. Nu am putut planui nici o iesire in oras, sau la
padure, sau undeva. Si in ziua Craciunului am ramas la
Biserica afara cu A, care m-a chinuit toata
Slujba in brate.
Am venit acasa. Marx a fost in concediu. Eu la
calculator, el la televizor, cu A plangand pe
langa el. Orice incercare de a initia o discutie s-a
soldat cu plans si nesomn din partea mea si ignoranta
sau rasteala din partea lui. In ajunul revelionului
m-am straduit sa pregatesc o masa. Ii invitasem pe
Dd, dar nu au venit; facusem friptura cu ciuperci
(in loc sa ma odihnesc, cat au dormit ei eu am taiat
ciuperci!), facusem un tort cu visine si frisca. Le-am
oferit frumos.. Apoi m-am dus sa mixez mancarea lui
A. Tortul a ramas pe masa, cu un cutit mare,
de 30 cm lungime si 3 latime; cand am intrat din nou
in sufragerie cu mancarea mixata, A era in
dormitor, cu acest cutit mare in gura ca si
inghititorii de sabii, se admira in oglinda!! Si
Marx pe pat alaturi se uita la tv!!!M-am speriat
cumplit, am strigat la Marx, el nici nu s-a intors
(ma ignora total), pana am vazut copilul cu cutitul
afara din gura am crezut ca....A venit copilul spre
mine in sufragerie, cu cutitul, si Marx inca nu se
miscase din pat..Continui mai tarziu, sunt la fac, si
au nevoie acum de mine
Si la faza cu'cutitul Marx nu tacea din gura si se
rastea la mine ca de ce am lasat cutitul pe
masa,(obiectiv, dar il lasasem pe masa sa mai mancam,
iar el era cu A...ma rog) si tot nu inceta
incat am aruncat cu telecomanda in el si l-am si
nimerit!!!! A iesit scandal urat. Incat la 12 noaptea
plangeam cu A in brate aratandu-i artificii pe
balcon..
Certurile au continuat zilnic.. Nu ne intelegem in
nimic. De exemplu martea trecuta l-am sunat dupa 6 ore
de seminar in picioare la facultate sa se duca el la
un market mai ieftin de langa gara sa cumpere
pampersi, fructe s.a.. Si am incercat sa-i dictez o
lista prin telefon. Degeaba. Nu ma asculta, vorbea si
cu altcineva la servici, scria si pe calc (eu inteleg
importanta serviciului, dar un om sigur pe sine si de
baza i-ar fi spus pers cu care vb sa-l astepte 3
minute sa inchei eu lista de 6 obiecte!). L-am tot
apelat. Si? Incat am ajuns sa merg eu, cu 4kg de carti
in spinare sa mai car alte 10kg cu' cumparaturi ( si
pt o colega de servici s-a dus de acasa cu masina sa-i
descuie ca-si uitase geanta!) A venit seara acasa si
nici macar nu m-a intrebat daca mi-a fost
greu..Nimic:eu calculator/el tv. Miercuri eu dimineata
ore, mai fa mancare. A e racit si infundat si
nu poate dormi (nici la pranz, incat sa ma adun si eu,
dar nici nu adoarme seara decat la 24!! ca nu poate
respira, adica 5 ore pe noapte de somn pt mine).
Miercuri seara vin de la calculator si spun ca vreau
sa-mi intind 2 minute spatele, sa faca patutul pt
culcare. Si spun ca mai am 4 milioane din 5.(ai mei,
dati pe orele suplimentare de anul trecut) Si incepe
sa se rasteasca la mine, sa-i zic repede cum i-am
cheltuit. Pe moment nu-mi vine, sunt obosita, nici nu
mai stiu. Se rasteste f. urat, incat eu tb sa ma ridic
automat si sa fug in bucatarie ca sa evit scandalul.
Imi aduc acolo aminte ca i-am cheltuit in market cu o
zi inainte, imi aduc aminte si de marti..si gata
pacea. Si nu ne impacam. Eu plang si nu dorm, el se
culca linistit.
Joi nu mai stiu, dar sigur a mai fost ceva, vineri
vomita copilul si tipa la mine de parca eu sunt
vinovata. Vineri seara se strica si WC-ul; curge.
Si-l rog sa se uite. Trage de sfoara aia cu furie
mare, incat il striica mai rau. Ma rog, pana la urma
curge mai putin, dar tot curge. Platim de-a apa...
L-am lasat asa. Sambata iau o cutie si incerc (chiar
f. calm ) sa-i arat cum functioneaza clopotul
respectiv, si daca tragi tare de sfoara se deplaseaza
din lacas; precizez ca stiu ca si rugina de acolo e o
cauza; si incepe sa tipe rau la mine; si sa-mi spuna
ca numai rugina e de vina, si ca "sa-l ascult pe el
daca zice ceva, ca asa vrea el, nu tb sa-mi dea
argumente". D, stiu ca am avut acasa de mica
astfel de WC, si am patit de multe ori, si stiu cum
functioneaza; si nu inteleg de ce nu numai ca nu stie
dar refuza orice informatie de la mine?
De ce imi distruge toata increderea in mine? De ce
nu vrea sa invete? Si sa impartasim, incat sa invatam
unul de la altul? Plus ca el mai are o pbroblema
care nu o recunoaste fata de sine. E ceva ciudat. Nu
are atentie sau memorie de scurta durata. Nu stiu. De
exemplu, ii zic sa aduca pampers. Tb sa-i zic de 2
ori, nu reactioneaza imediat, iar cand se ridica de pe
pat iese din camera in loc sa se duca unde sunt pamp,
apoi se intoarce .. (asta s-a intamplat miercuri, dar
exemplele sunt zilnice, si de multe ori pe zi). Am
vorbit cu mama lui si spunea ca lipsa asta de atentie
de prin clasa a 7-a a observat-o... Si iar am adormit
plangand. Duminica i-am lasat dormind si am plecat la
biserica, la 16. Am incercat sa ma adun, si m-am rugat
sa faca Dumnezeu ceva incat sa fiu si eu macar un
minut fericita, sa rad putin. Nu mai spun de
incredere, de constanta, de profunzime in binele pe
care l-as dori.
Am venit acasa. Marx:"ei, ma imbrac sa merg si eu
la Biserica"; s-a dus la 18; si s-a tot dus, a venit
la 21, s-a plimbat cu Al!! N-am zis nimic, si
nu-ti mai zic motivul, dar iar ne-am certat. Iar am
adormit plangand. Dimineata iar..
Eu una nu mai pot asa. Imi spuneam sa dau doctoratul,
si apoi sa iau o decizie, dar nu rezist pana atunci.
Nu rezist zi de zi asa. Si Marx nu pleaca de buna
voie, sa ne despartim doar asa un timp. (ca un
psihopat caruia ii face placere sa te chinuie). Mi se
pare ceva malefic in toate astea. Iar A e la
mijloc. Eram sambata seara la culcare, A vroia
sa-i zic povesti, de vreo 4 seri ii zic Capra cu trei
iezi si se amuza la cantec sau cand zic ca lupul "hat"
la mancat pe iedut; imagineaza-ti cum e sa canti "trei
iezi cucuieti" umflata de plans...Cumplit.
Ti-am scris astea ca sa te rog ceva. Eu nu mai am
incredere in mine, in rugaciune. In nimic. Si nici
n-as vrea sa actionez cu cel rau. Roaga-te tu un pic
sa-mi arate Dumnezeu ce hotarare sa iau, si cat mai
repede, si sa am putere sa duc hotararea la sfarsit.
Asa nu mai pot, probabil deja sunt bolnava; dar poate
nu e prea tarziu ca macar A sa fie salvat din
raul asta.
Aici se termina e-mailul ei, v-am zis o parte din parerea mea asupra ceea ce este si in acest e-mail pana acum pe site. Cert este ca imi este din ce in ce mai greu sa incerc macar sa o iau in brate cand se rasteste la mine, si mai nou nici eu nu stau fara replica. Cred ca trec si printr-o perioada de maturizare (poate nu m-am maturizat pana acum). Stiu ca o sa am o groaza de replici din partea voastra de genul: "Cum de poti fi asa?", "Cum poti sa iti mai torturezi atata?"
Ati avea si dreptul sa ziceti asta. Dar atunci de ce ma lasa sa ii dau eu mancare copilului, de ce ma lasa sa il adorm pe copil, de ce vine in pragul usii si se uita la mine asteptand sa spun ceva (si asta dupa ce cu un minut sau putin timp inainte ma face cu oua si cu otet) poate, poate ne impacam. Oare nu-si da seama? Oare eu nu-mi dau seama?
Si eu sunt disperat credeti-ma si eu vreau sa ne fie bine.
Vedeti si voi ca nu numai eu vreau sa ramanem totusi impreuna, si ea vrea din moment ce o roaga pe prietena sa se roage pt asta. Nu vreau sa fac din asta un motiv de santaj, dar chiar nu stiu cum sa ma comport cand ea ma face in toate felurile si dupaia asteapta imediat de la mine numai iubire.
BellaDonna spune:
Doar parerea mea,
intre voi exista o foarte mare lipsa de comunicare, si din partea ta si din partea ei.
Incearca sa vorbesti cu sotia ta , calm fara sa va certati, sa-i spui ca o iubesti si vrei sa ramaneti impreuna si cam cum vrei tu sa decurga casnicia voastra si cerei si ei parearea ce gandeste si ce asteapta ea de la tine
, nu mai fi asa de imun la lacrimile ei , sufera foarte mult si comportamentul tau mai dur o afecteaza, incearca si tu sa fi mai calm si nu mai da replica daca e ea nervoasa asteapta sa se calmeze, incearca sa glumesti cu ea mai mult , si IMPLICATE SI TU MAI MULT IN TREBURILE GOSPODARESTI nu mai lasa pe umerii ei totul
In spun sincer ca daca sotia ta nu iar pasa de tine si nu te-ar iubi nu ar plange , tocmai ca tine la tine plange asa de mult si sufera , eu nu inteleg cum tu poti fi atat de rece si impulsiv
Sincer daca nu te schimbi si nu depui mai mult efort eu o inteleg pe sotia ta sa divorteze, nici eu nu as putea sa traiesc intr-o asa atmosfera,
Chiar daca din punctul tau de vedere ea a gresit sau nu(nu conteaza cine are dreptate) conteaza cine face primul pas spre impacare si isi cere iertare, multa bafta , ca ai nevoie...
Marx777 spune:
Multumesc BellaDonna pt incurajare. In ultima vreme cum am zis si pe topic am incercat totusi sa nu dau frau liber reactiilor mele. Desi se pare ca n-a fost de ajuns pt sotie, si stiu ca niciodata nimic nu e de ajuns pana nu e iubire. Dar totusi, cum e si intrebarea topicului, cum sa ceri iubire cand stai separat fizic. Credeti-ma ca imi este foarte foarte greu sa imi impartasesc iubirea cu ea atat timp cat nu simt nici o intimitate intre noi.
Iar in ce priveste treburile gospodaresti, mai lipseste sa fac mancare si as putea spune ca ea nu face mai nimic, in rest spalatul vaselor si curatenia cam eu le fac. Ar ramane ce-i drept felul ei de a-mi spune ce sa fac toata ziua, lucru care si eu l-am incurajat la inceput prin lipsa mea de experienta, dar acum din ce in ce mai mult devine ceva care uneori chiar ma agaseaza.
Loma spune:
Marx777 daca nu te pricepi sa spui vorbe frumoase, du-te intr-o zi mai devreme acasa cu un buchet mare de flori, aseaza-le frumos intr-o vaza, pune o muzica faina, care stii ca-i face placere, aranjeaza-te si tu mai frumusel si asteapt-o asa, nu se poate sa nu observe schimbarea , incearca asta... si mai lasa de la tine, fii pe faza la ce iti spune, ciuleste urechile si calca-ti domnule pe inima si apropie-te de ea, fii relaxat si binevoitor si o sa vezi ca starea ta automat i se transmite si ei, lasa rusinea la o parte si nonsalanta pe care o afisezi, chiar daca in sufeltul tau te doare ca nu va intelegeti si nu esti capabil sa ii arati sentimentele tale, ce Dumnezeu e sotia ta, si aveti un copil impreuna, spune-i ca stii ca nu esti sotul perfect dar faci tot posibilul....
Asa cum zicea si BellaDonna mai sus, faptul ca ea sufera si plange insemna ca nu ii esti indiferent, aveti mari probleme in a comunica si va exterioriza sentimentele, ea tot astepta schimbarea... fii mai rapid te rog pana nu e prea tarziu. Daca comunicare intre voi inseamna tipete si urlete mai bine taceti...
Loma
Loma spune:
Aaa, am uitat ceva important.......si daca reactia ei este de respingere... nu renunta, sa nu te retragi intr-un colt dezamagit, probabil ca asa va reactiona sa nu te mire,.... insista, insista, si iar insista...pana o vada ca chiar asta vrei sa o multumesti, si sa va fie bine...
stiu eu ce vorbesc cu insistatul, mai stiu pe cineva...
, nu iti spun prostii.
Loma