Sunt in dilema
Raspunsuri - Pagina 6
Roxiana spune:
Fetelor nici nu stiti ce bine imi pare ca am gasit acest forum.Pina nu demult ma confruntam cu aceleasi probleme: e bine? nnu e bine?sa adopt? sa mai incerc prin doctori?
Ei bine ne-am hotarit! Deja am depus dosarul pentru obtinerea atesta
tului.
Gasindu-va pe voi si citind parerile voastre m-a apucat plinsul-nu stiu de ce.Poate am realizat ca nu sunt singura,poate ca mi-ati dat curaj si poate mi-ati raspuns temerilor mele.
Va multumesc din suflet !!!!!!
Acum imi dau seama ca impartasind si altora problemele noastre,deschizandu-ne sufletul in fata unor <<straini>>nu ne ajutam doar pe noi-dar ii ajutam si pe altii--asa cum ma ajutati voi pe mine doar spunindu-va parerea.
Inca odata va multumesc si postati in continuare!Hai sa ne ajutam una pe cealalta!
Elise spune:
Eu am facut tot posibilul, dpdv medical, inclusiv 2 operatii+ 2 ani de analize.
M-am "reparat" si a ramas sotul cu azoospermie.
Anul acesta, dupa terminarea ciclului de tratament al sotului, vom face si FIV+ ICSI.
Nu ne reuseste din prima, o sa mai incercam.
Dar ne dorim 2 copii (cel putin 
), amindoi provenim din familii cu mai multi frati/surori, iar decizia de a adopta a venit natural, fara legatura cu sansele de a avea sau nu copilul nostru biologic.
Nu adopt un copil pentru ca nu pot sa il fac pe al meu.
Sint convinsa ca o sa si fac unul.
N-are nici o legatura.
De ce trebuie sa privim sau/sau?
Adopt pentru ca vreau sa adopt.
Elise
PS: nu vad diferenta dintre un copil nascut de mine si adoptat de mine decit dpdv al riscurilor si dpdv legal: daca il fac eu nu mi-l poate lua nimeni.
Daca nu-l fac eu, am "concurenta",cel putin in prima perioada.
Dpdv genetic... nu stiu, cine sustine ca vrea sa-i poarte bebe zestrea si-o fi facut testarile genetice ?!
Eu le-am facut, acum.
Si am descoperit o groaza de info despre care habar n-am avut: desi le-am purtat in singe 30 de ani.
De asemenea, nu mi-am testat genetic sotul cind m-am indragostit de el. Nici nu cunosc amalgamul de rude si rubedenii care au contribuit la genele noastre. Nici nu ma intereseaza sa la cunosc. Domeniul asta e atit de vast incit ajungem la pur hazard.
Si asta spun eu, nascuta bruneta si cu ochii verzi inchis din parinti si bunici de origine rusa, toti blonzi cu okii albastri si spalaciti, ca si sora-mea, ca si frate-meu....
N-am nici o legatura cu ei, aparent, sintem rase diferite, si totusi provin din burta maica-mii.
are vreo importanta?!
Cred, nu cred, sint sigura, ca bb vine de la Dumnezeu.
Si cel adoptat, si cel nascut de tine vin cu trasaturile si destinul lor.
ingeras26a spune:
Fetelor, eu sunt aspiranta de vreo 2 ani, suntem clasati acum la "infertilitate inexplicabila". Sotzul - normospermie. Am facut inseminari, HSG, histeroscopie, perfuzii, trat naturiste, injectii, instilatii etc etc. Mai avem FIV (am fost in concediu acum si astept sa vad, poate, poate ne-am intors mai multi), pe care il facem anul acesta. Sper sa fie ok, sa reuseasca. Vrem 2-3 bb, indiferent daca sunt facuti de noi sau sunt adoptati. Am discutat ff serios cu sotzul meu si am cazut de acord ca daca nu raman insarcinata anul acesta, in 2007 adoptam un bb. Sunt atat de nerabdatoare!
Conteaza sa fii mama, nu sa fii insarcinata neaparat! si mama voi fi 100%! Sunt ferm convinsa ca nu exista nici cea mai mica diferenta intre a iubi un copil facut de tine si unul infiat; tot AL TAU este si tot mama iti va spune, chiar daca este blond cu ochi albastri, sau brunet cu ochi caprui :)
Va pupacesc mult si va doresc multa bafta!
Ingeras
patri spune:
Mare dreptate ai, Ingeras! 
BLUE ANGEL spune:
mai dragutelor ..haideti sa va povestesc eu ceva ..nu vreau sa comentez nici un punct de vedere ...fiecare o stie pe a lui si nu cred ca putem gandi toti la fel ...nimeni nu poate fi condamnat pentru asta
eu m-am chinuit ceva timp sa am un bb "natural" ..am facut "tot posibilul" in limita sanatatii mele fizice si mentale ...am incercat toate caile sa raman lucida sa nu ma pierd cu firea ..mi-am zis atunci ca undeva am gresit cu ceva si acum sunt pedepsita ...ma rog , stiti voi ..ca ati trecut toate prin asta ...in sfarsit , am zis ca nu trebuies sa ma las si m-am indreptat catre adoptie ..m-am simtit foarte bine ca am gasit o solutie la problema noastra ...asteptam numai sa treaca sarbatorile de iarna sa putem facem toate demersurile ...Insa , Mos Craciun ne-a daruit atunci un Pufulet ...
Are acum 1 an si 9 luni , este viata mea ...nu exista cuvinte sa va povestesc ce simt ...
dar inca vreau sa adopt un copil , cu toate ca mai pot avea copiii mei naturali ..
unii zic ca nu sunt normala si le dau dreptate , altii zic ca imi complic viata si le dau dreptate si lor ..in general, putine persoane ma incurajeaza si le dau dreptate si lor ...dar eu sunt capoasa si vreau sa fac asta ... nu ma intrebati de ce ..VREAU si gata !!!
vroiam sa stiu ..mai este pe aici vreo mamica cu un copil natural si unul adoptat ?
va imbratisez cu drag
Simona si Luca
http://photos.yahoo.com/ionel_dinu
nico_ro spune:
Da, e Patri, are si o fetita adoptata si baieti (sper sa-mi aduc aminte bine) nascuti de ea. Si-i iubeste la fel pe toti (asta iti poate confirma chiar ea).
patri spune:
Da, eu pot sa spun in cunostinta de cauza, nu exista nici o diferenta intre copilul tau sicel crescut de tine, chiar daca e nascut de alta pt tine! Eu asa am simtit, ca dupa doi baieti ai mei, fetita e pe undeva si ma cauta-asa a si fost! E o minune de fetita, care a cucerit pe toata lumea din jurul nostru, si noi suntem extraordinar de fericiti si impliniti! Daca ma intrebati pe mine, eu spun cu mana pe suflet ca ma bucur ca a fost sa fie asa!!!
BLUE ANGEL spune:
multumesc de raspuns Patri ..chiar vroiam sa-ti scriu ..si eu am un baitele si vreau o fetita ...
abia astept
care este diferenta de varsta la voi ..din poze , dc nu gresesc pare destul de mare , nu?
Simona si Luca
http://photos.yahoo.com/ionel_dinu
patri spune:
Diferenta de varsta intre baieti e de 1an si-o nluna fara o zi, iar intre ei si Patricia...16 ani! E ceva, nu? Ma gandesc ca la voi nu e asa, si tu i-ti doresti fetita ca sa creasca deodata cu baiatul, la noi baietii au crescut impreuna, iar fata era programata sa se nasca pe la 40 de ani ai mei...dar am simtit asa brusc si dintr-o data ca doresc sa fie infiata, si cand am luat hotararea, nimic nu ne-a mai intors din drum, si chiar ma bucur ca a fost asa, e o fetita extraordinara si toti o iubim enorm...sotul meu e topit cum n-as fi crezut, iar baietii o iubesc de numa...nici nu ne putem imagina cum am putut trai fara ea, dar a trebuit sa asteptam ca sa se nasca tocmai ea...fiecare are copilul lui, indiferent daca l-a si nascut sau nu, eu simt ca e a noastra, chiar daca a trebuit s-o cautam atat, a meritat!!!Daca asa simt , eu zic ca stii tu ceva, si poate si pe voi va cauta deja puiuta voastra...