Sunt in dilema

andira spune:

quote:

---

Originally posted by carmens

Am scapat de greturi, am scapat de sani lasati, am scapat de vergituri, am scapat de tratamentul inuman din salile de nastere si din maternitati in general.

---

Asta nu e chiar frumos, sarcina nu la asta se rezuma... Suna cumva ca vulpea cu strugurii...
Lasand la o parte, am toata admiratia pentru cele ca voi, care dau o sansa unui copil, ce altfel ar fi pornit cu stangul in lumea asta. Ma umplu de indignare cand vad la televizor tot felul de reportaje despre mame (absente) si inconstiente, ultimul care a pus capac fiind cel despre bebelusul abandonat intr-o punga, in Fagaras.
Sper din toata inima sa-l ia o inima buna, si sa-l iubeasca asa cum va iubiti voi copiii.

Acum 5 luni am vazut intr-un spital un bebelus abandonat, un baietel, de 2 luni. Imi venea sa-l iau si sa-l strang in brate, plangea mititelul de foame - se apropia ora mesei. Una din mamele internate in acelasi salon, cu fetita, mi-a spus ca e "rau, ca e obisnuit sa fie luat in brate". Cum Dumnezeu sa fie obisnuit luat in brate, cand el nu avea o mamica sa-l iubeasca, sa-i mangaie, sa-l sarute?!!? Am inteles apoi ca una din doctoritele din spital urma sa-l adopte, m-am bucurat ca cineva il va iubi si-l va invata "in brate"...

Mi-ar place intr-o zi sa adopt, insa nu sunt pregatita deocamdata.
Dar este cel mai frumos gest pe care poti sa-l faci in viata....

Silvia_Pui spune:

Lasand la o parte, am toata admiratia pentru cele ca voi, care dau o sansa unui copil, ce altfel ar fi pornit cu stangul in lumea asta.

Andira , noi nu facem nimic in plus fata de voi . Dar pentru noi Dumnezeu a ales un alt fel de a deveni mame , asta este drumul nostru . Si mai mult nu noi dam sanse acestor copii , ei ne dau noua sansa de a fi fericiti , sansa de a fi parinti , ne dau dragostea lor nemarginita . Copilul meu drag a invatat sa strige mama , si striga continuu . Nu se poate spune in cuvinte ce este in sufletul meu acum ,sunt atat de fericita , plang dar de bucurie acum .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/map75ro/album?.dir=e4c8&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

mimsi spune:

Subscriu, Silvia!
Pe mine cel mai tare ma enerveaza cand ceilalti cauta sa gaseasca explicatii, mila fiind una dintre ele. Majoritatea persoanelor pe care le cunosc si au ales aceasta cale de a fi parinti nu au facut-o din considerente umanitare, sa se uite lumea la ei si sa spuna "vai, ce suflet mare!", ci au facut-o exact din acelasi motiv pentru care orice cuplu hotaraste sa aiba copii. Nu am nici un moment senzatia ca Alexia e copilul altei femei. Ea este copilul nostru. A, intamplator, alta femeie i-a dat viata - asta chiar nu are nici o importanta. Acea fata nu a fost decat o mama purtatoare.


Mimsi si Alexia(10.09.2005)

andira spune:

Ba la mine mila e unul din sentimentele pe care le-am incercat (pe langa frustrare, furie fata de cei care l-au abandonat etc) cand am vazut acel copil abandonat.
Si sunt destui care nu pot avea copii dar nu adopta. Deci raman la parerea mea ca iti trebuie daruire sufleteasca pt asta.
Iar daca ar fi sa adopt, ar fi pt ca vreau sa ofer unui copil dragostea mea, si sunt convinsa ca l-as iubi ca pe ai mei.

N-am vrut sa declansez o polemica.
E normal, sentimentele noastre nu pot fi la fel.

carmens spune:

Poate nu suna frumos ceea ce am scris dar contine mult adevar.
Noi cele care am adoptat sau cele care doresc cu adevarat sa adopte ne-am dorit doar un copil (sau mai multi).Atat. Nu ne-a interesat ce gest minunat facem noi, nu ne-a interesat ce mult ne vor felicita, lauda ceilalti sau cat ne vor admira.
Nu am adoptat un copil pentru ca imi era mila de el, pentru a da o sansa unui copil ci pentru ca mi-am dorit un copil. Acest copil mi-a dat mie sansa sa traiesc asa cum nu am visat niciodata, sa ma bucur de fiecare clipa a zilei, sa traiesc acele mici bucurii de zi cu zi pe care ti le aduc copii.



carmen

andira spune:

"mult adevar", dar absolut incomplet si generalizat.
Sunt o gramada care nu au greturi, vergeturi, nu e chiar tratament inuman, iar sanii lasati... mai intervin si factorii varsta + gravitatie. Sarcina inseamna si o gramada de alte lucruri frumoase.

Suna nitel vehement mesajul, si nu vad cu ce l-am provocat. Nu incerc sa-mi explic de altii adopta copii, nu ma intereseaza, vad doar rezultatul. La asta ma refeream cand spuneam ca va admir.
Nu inteleg restul reactiei. Dar am si recunoscut ca nu putem gandi la fel, probabil.

gabid spune:

Eu am facut tot ce se poate,adica si doua FIV-uri din care a iesit Moni-are deja 4 ani...de 3 ani imi doresc al doilea bb...si cred ca il voi avea dar adoptat pt ca FIV-ul a fost ceva ingrozitor pentru mine...nu doresc la niciuna dintre voi sa treaca prin stresul unui FIV si la sfarsit sa nu reussti...simti ca iti vine sa-ti pui capat zilelor!


Sansa este...este copilul tau,chiar daca este artificial creat!Seamana cu tine sau cu sotul..este o mare realizare , daca reusesti!


Asa cum va spuneam , ma gandesc sa adopt o alta fetita...nu stiu cum sa-i spun sotului...intre cele 2 FIV-uri eu am vrut sa renunt si i-am propus sa infiem un bb dar el nu a fost deacord de atunci...acum cred ca imi va spune ca nu va putea iubi cealalta fetita ca pe Moni.

Problema noastra este ca deja am inceput procesul de emigrare in Canada si pe CSQ va fi trecuta doar Moni...o adoptie nu prea stiu cum se face in acest caz!


Pot adopta un copil de acolo,fiind cetatean roman?

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabid_2001/my_photos


Gabi si Moni 4 ani.

aissa spune:

quote:

---

Originally posted by gabid

Pot adopta un copil de acolo,fiind cetatean roman?

---

Nu. Daca chiar vrei sa o faci sa stii ca dureaza destul de mult, nu stiu cat dureaza actele voastre de Canada, dar adoptia dureaza cateva luni bune, pana finalizezi, si ca sa nu mai zic ca normal 2 ani dupa finalizare esti evaluat in post-adoptie. Nu stiu daca in cei 2 ani e ok sa emigrezi ca nu mi-am pus problema... Dar daca ai domiciliul in strainatate nu poti adopta din Romania.

Cristina si Ale
Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

gabid spune:

Multumesc,esti f draguta!Noi deja la anul in sept speram sa fim in Canada.Poate ca Dumnezeu ne va ajuta si vom face un FIV reusit acolo sau chiar vom adopta un copil din Romania ca din 2007 poate se mai schimba ceva si aici!

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabid_2001/my_photos


Gabi si Moni 4 ani.

Andreea_k spune:

Eu nu am facut nimic din punct de vedere medical pentru a avea un copil.Sotul meu are "problema".Am fost la mai multi dr si ni s-a spus ca singura posibila sansa ar fi ICSI.(nici macar FIV) sau ar mai fi ca varianta apelarea la un donator de sperma .Asadar , hotararea de a adopta un copil a venit asa , ca ceva firesc si a fost o decizie clara , cu care amandoi am fost de acord.
Cu ajutorul lui Dumnezeu o sa gasim si noi fetita pe care am visat-o , poate cine stie , Mos Craciun "trece" si pe la noi anul asta .....