Religia si Arta
Raspunsuri - Pagina 13
cataghe spune:
quote:
Originally posted by casandra
Dispret suveran in Romania fata de educatie si intelectuali? Poate nu vorbim de aceeasi Romanie, unde tot romanul viseaza ca al sau copil sa fie destept si sa vina acasa cu coronita pe cap si cu carnetul plin de mote de 10. La putin timp de la moartea tatalui meu, am trecut prin satul unde a copilarit si o babuta m-a oprit sa imi spuna ca tare destept a fost tatal meu. Tata a fost matematician, primul absolvent de facultate din neamul sau. Si a mai terminat si matematica, la fel de digerabila pentru consatenii sai, ca si latina pentru romanul obisnuit. Si nu de dispret a avut parte, ci, as putea spune admiratie, mai degraba. Tin minte ca fostul sau coleg de banca, din scoala primara, l-a cautat peste ani si ani, sa ii mediteze copilul la matematica.
Off-topic: Casandra, imi pare rau sa te dezamagesc, dar cred ca nu esti la curent cu situatia actuala in .ro. Myrrha are dreptate, nu mai da nimeni nici doi bani pe intelectuali. A, sigur ca mai sunt si oameni de bun simt, si unii dintre ei sunt la tara. Insa raportati la marea masa a populatiei, cei care mai cred in educatie sunt, as zice, prea putini. In ziua de azi in Romania "stima" nu se orienteaza catre cei "destepti", ci catre cei "cu 5 minute mai destepti", crede-ma. E trist, dar asta e.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by casandra
Mai degraba, as vorbi despre dispretul intelectualului roman fata de cel mai putin scolit decat el. Intotdeauna m-a contrariat atitudinea profesorilor de la catedra de analiza matematica, din facultate. Mai toti ne priveau de sus, cu suspiciune ca am putea intelege ceva, desi eram studenti la matematica. De unde incapacitatea de a se exprima clar si nevoia de a-si construi un meta-limbaj cat mai greu abordabil? De ce, pentru a intelege ce vrea sa spuna profesorul X, trebuia sa caut ceva in engleza, unde, fara exceptie, autorul incerca sa fie cat mai clar cu putinta?
Neah-neah-neah... ala nu e intelectual autentic, dupa parerea mea umila.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
casandra spune:
Nu, mai Catalina, e intelectualul roman.
Catalina, tot nu imi vine sa cred ca, in numai 5 ani, Romania s-a schimbat la fata, intr-un mod atat de radical. Nu pot sa uit ca marea majoritate a romanilor isi rupeau de la gura, ca sa plateasca meditatiile copiilor. Si asta nu din dispret fata de educatie. Acum nu se mai dau meditatii?
conchita spune:
quote:
Originally posted by sofiabebe
Vreau sa va spun numai atata:
Da, artistii contemporani care se "joaca" de-a arta nu tind catre absolut, dar nu inseamna ca in postmodernism s-a abolit valoarea!
ha! vreti sa va povestesc cum se ajunge scriitor publicat in america? e jale, din punctul meu de vedere, si chiar nu vad cum poate rasari un geniu ca sa ajunga si publicat in jungla asta de reguli si para-reguli colaterale scrisului in sine. un scriitor in Ro are un alt statut decat cei de pe-aici. pai pe Cartarescu il stie toata lumea, Nichita era divinizat, pe stadioanele lui Paunescu se adunau cu miile, etc etc. aici nu vad asemenea isterie legata de scriitori. poate ca nu-s nici in locul potrivit, dar tot sustin ca daca ar fi fost ca la noi, ar fi ajuns ecoul divinizarii si la mine la tzara. sau cel putin as fi vazut ca sare lumea la autografe de la profu meu de Creative Writing, scriitor cu enspe carti la activ, mare editor, dramaturg etc. si ce am invatat eu in clasa lui? pai, sa va zic: cum se cauta adrese de publicatii si edituri la biblioteca, pe ce criterii se aleg, cum trebuie sa scrii scrisoarea insotitoare de manuscris, de la font+size care sa denote profesionismul pana la incadrarea in pagina (cica editorii arunca direct la cos manuscrisele care nu-s insotite de o astfel de scrisorica perfecta) ce fel de dosar trebuie sa folosesti (culoare, forma, dimensiuni), cum sa te semnezi (o intreaga arta), cum paginezi manuscrisul, cum scrii title page si deja am obosit cu enumerarea, dar lista nu s-a terminat. despre telefoanele pe care sa le dai regulat la edituri sa vezi daca ti-a ajuns randul la lectura. ce program de calculator e cel mai bun ca sa tii evidenta automata a scrisorilor si manuscriselor trimise, cu anunt automat cand se apropie deadline-ul la fiecare, cu liste de telefoane ale story analysts, ca de fapt astia citesc manuscrisele, nu editorii insisi, ca sa ii suni si sa le dai binete. cum sa te prezinti (imbracaminte, atitudine de profesionist, dialog) daca da norocu peste tine si te cheama editorul ca ti se publica lucrarea. cum sa obtii liste de manifestari literare, lansari de carte, lecturi publice, etc ca sa iti construiesti un network, sa faci sluj la maharii de la edituri, sa primesti tips de la aia deja publicati, sa te cunoasca lumea la fata. ca parca scriitoreala e un fel de job, il primesti numa daca esti prezentabil! :-D eu ma intreb cand mai scrie omul in conditiile astea? scrie cu program, sau cel putin trebuie sa se disciplineze sa scrie dupa program. sa mai intru in amanunte si ce fel de regului exista pentru scrisul in sine? pe care trebuie sa le respecti ca debutant si sa speri ca vei ajunge vreodata clasic in viata ca sa iti permiti sa le incalci? daca nu esti un tip super organizat si disciplinat, cu vointa de fier si putere de disimilare in situatii kafkiene cum is alea cu scrisorica si costumul de scriitor profesionist, ai imbulinat-o, poti sa fii geniul lui peste, nu te publica nimeni. iar daca te publica, vax albina, crema puca, la 250 de milioane de locuitori cu jumate scriitori, unul in plus sau minus nu se cunoaste. iti imaginezi tu, Sofia, ca valoarea aia postmoderna care mai ramane din literatura publicata e conditionata fundamental de talentele birocratice si manageriale ale scriitorului, si nicidecum de aspiratiile spre absolut alte scriitorului? ca banul dicteaza si, ca sa ajungi la ban, ar trebui mai intai sa uiti ca esti scriitor si sa iti tratezi scrisul ca pe o marfa oarecare de vanzare? unde-s vremurile alea romantice din Ro cand te descopereau altii si erai rugat sa fii publicat? cand lumea stia de fiecare noua aparitie, vorbea despre, citea si adora cartea si pe scriitor?
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by lilanda
(ah...mi-am amintiti de o faza elocventa pentru subiectul nostru...aparuse, cindva, demult, in Romania, "Balanta" a lui Ion Baiesu. Nu stiu citi dintrevoi, va mai amintiti ca la Costinesti se tineau, vara, la prinz, sedinte deschise cu artistii....ei bine, la o astfel de sesiune artisitica pe plaja, Baiesu a fost intrebat de cineva din public. "nu-i asa ca in cartea dvs., pagina cutare a fost o metafora pentru a spune asta si asta?"....la are Baiesu, surprins, a zis "Sincer, nu....dar daca doriti, puteti s-o interpretati si-asa!")
daca nu ma insel, am scris chiar ieri, in urma unui comentariu "destept" la vreo opera de arta oarecare, ca scriitorul poate vorbi despre Dumnezeu chiar fara s-o stie, chiar in pofida (asa se zice?!) voii sale
asa cum a spus si Andrada, si se chinuie sa demonstreze Sabina, in momentul creatiei se intampla oareshce procese "divine", vorba lu' amicu' platon, creatorul e conectat cam ca la o sursa de curent si nu ca scrie in dicteu automat, dar scrie despre niste, sa le spunem, adancuri si profunzimi sufletesti, sau are anumite viziuni sau intuitii (ca de aia e genial, sau macar, treaca de la mine, aproape) care vorbesc despre niste adevaruri. eu, ca si crestin, merg mai departe, ma scuzati ca indraznesc, si numesc aceste adevaruri (rostite voluntar de creator) vorbire despre Dumnezeu (involuntar, daca ma intelegeti)
un exemplu despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu fara voia autorului este celebra "Dumnezeu a murit", care este adevarata, deoarece ea poate fi citita ca "Dumnezeu a murit pentru omul contemporan, a mai fost rastignit o data"
a fost doar un exemplu voit ales la limita... cat despre cele mai usurele, ca Dogville, haideti sa ne intoarcem si la dragutul de Eco, care nu la relativism s-a referit cand a spus ce stie tot bobolul, ci la frumusete, care e infinita... si, vorba ta, subiectiva... atunci, la ce bun sa ne scoatem noi ochii ca frumusetea e pana acia sau pana dincolo? lasa-ma sa vad ce vreau in Dogville, dar lasa-ma, te rog eu:)
ps: nu mai stiu cine a zis ce a zis, dar a fost baiat destept: un autor care isi explica opera ar trebui sa semene cu un artist pictor intr-o expozitie personala care e expus alaturi de tablourile sale si da indicatii si dirijeaza... vizualizati, va rog:)
si da, cred ca Sorin Dumitrescu a zis-o...
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by lilandaquote:
Originally posted by Andrada
frumusetzea e acolo unde noi nici n-o vedem (adica in culisele actului de creatie).
Si atunci, ce mai conteaza rezulatul??? Vorbim despre arta doar in circuit inchis, pentru cei care stiu cum se produce???
pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
dimpotriva! daca se uita 1000 de oameni la Dogville si il gasesc frumos, atunci avem de-a face cu 1000 de frumuseti, toate diferite, dar, iertati pleonasmul, toate frumoase, bre!
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by cataghe
cococioiul
ia uite cum imi imbogatesc si eu vocabularul!
quote:
Imbecilul, bietul de el, nu ca nu vrea, el nu poate. La fel e si cu baba lui Tutea (care, btw, nu avea dreptate, pt ca in viziunea lui baba se mantuia musai inaintea savantului), ea atata poate.
uite aici voi incerca sa te contrazic putin.
baba si cu imbeciulul sunt diferiti: imbeciulul atata poate pentru ca este restrans exterior si nu poate mai mult (nu are creier, mai pe romaneste), dar baba are creier, deci are potente infinite si va putea, ca oricare dintre noi, sa-si creasca credinta in fiecare clipa mai mult
iarasi, la fel ca noi, daca nu se va nevoi sa creada mai mult pe masura putintei ei, e degeaba, nu se mantuieste
in concluzie, baba aia e egala cu oricare dintre noi, care nu suntem imbecili, evident:)
acuma, sa vedeti de ce, totusi, are baba avantaj: pai ea are mintea odihnita si limpede, nu ca noi, care suntem sfasiati in 1000 de directii, ea nu se mantuieste mai repede pentru ca e proasta, dupa cum am demonstrat mai sus, ci pentru ca e simpla si mintea ei e mai oferita lui Dumnezeu decat a oricarui intelectual
ideea era ca un intelectual se mantuieste mai greu pentru ca are mai mult de "adunat" la mintile lui, dar nu inseamna ca un intelectual nu se mantuieste! ci ca munceste mai mult, de aia ii e mai greu.
si inca o observatie: tutea a comparat aceasta babuta credincioasa cu un intelectual ateu care a luat Nobelul, asadar, de aici vede toata lumea ca babuta are poll position
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
conchita spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
dimpotriva! daca se uita 1000 de oameni la Dogville si il gasesc frumos, atunci avem de-a face cu 1000 de frumuseti, toate diferite, dar, iertati pleonasmul, toate frumoase, bre!
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
update si 1 bucata uratenie, ca mie nu mi-a placut dogville.
Sabina spune:
ok, time out!!
unu, doi, trei.....
asa.
acu putem sa reluam?
discutia nu e despre cine se mantuieste mai intai.pt ca noi nu putem sti cum e treaba cu mantuirea, putem crede in ea, dar nu despre mantuire era vorba aici.
dicutia era despre ce sta in spatele artei, care e adevarul ala al marelui creator, si despre cum omul de rand aspira la frumusete .prin om de rand inteleg pe toti cei care nu sunt genii:))
sunteti de acord ca si babuta credincioasa din sat si intelectualul ateu aspira spre mai frumos, spre ordonat? (si sunt cazuri celebre de tarani needucati care au plans vazand vreun tablou sau chiar ascultand muzica clasica, ceea ce dovedeste ca nu doar instructia e totul, mai exista si instinct , ha, capacitatea innascuta de a sesiza frumosul)
mie mi se pare ca aici, pe pamant, (lasam cerurile deoparte deocamdata), omul obisnuit care nu se roaga la icoane de 3 ori pe zi poate fi conectat la Adevar prin arta.
de aia il rog inca odata pe Vlad sa-mi spuna cum ignora el mesajul missei in si minor de bach de exemplu.uite, tatal meu, inginer de abvioane care nu merge la biserica a ramas cracanat cand a auzit muzica asta.ba chiar m-a intrebat de ce s-a mai scris si altceva, ca asta destul ce credeti? ca vazut el cele 2 coruri care isi raspund in fuga pe patru voci? nu.Altceva a simtit.ce anume ,daca nu mesajul acestei muzici??? ce, ce, ce???????????
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by cataghe
2.Cu parere de rau, nu poti spune "hai sa discutam intr-un cerc restrans" si nu poti sublinia la nesfarsit comuniunea de idei dintr-o anumita "bisericuta" dintr-un grup in fata intregului grup.
nu am facut-o ca sa creez o "bisericuta elitista", cum poate s-a inteles, am facut-o ca sa subliniez ca o cultura liturgica, cum nu o au toti participantii la discutie, iti da niste intelesuri implicite, pe care altii nu au de unde si cum sa le aiba, de aceea spun, in urma discutiilor infintite de pe aici si de prin alte parti, ca nu e nici o punte de dialog intre cineva care are cunostinte cat de cat despre Dumnezeu, sau macar a avut cateva experiente ale sacrului, si cineva care nu a avut, si nu poate intelege acest lucru
este ceea ce a spus Rudolf Otto la introducerea in Sacrul: cine nu a avut experienta sacrului, sa nu mai citeasca in continuare
nu spun asta ca sa jignesc pe nimeni (desi trei sferturi din forum se vor simti ofensate), ce vreau sa spun, si nu am stiut sa o fac altfel, este ca sunt niste limbajuri (sau, mai bine zis intelesuri) diferite in functie de cultura de care apartinem
quote:
De asemenea, nu poti provoca la discutie prin indemnul "cititi voi acuma cartea asta de 400 de pagini" - te inteleg ca nu o poti "povesti", dar eu zic asa: sau ne faci si noua un scurt rezumat, sau deschizi un subiect despre ea, la care vor scrie aia de au citit-o si numai ei, sau o lasi afara din discutie. Mie asa mi se pare corect.
ok, un scurt-scurt rezumat (dar nu mai vin si cu demonstratiile, intelegeti de ce)
cartea explica ca insusi felul de transmitere a informatiei - pe cale video - (deci nu calitatea informatiei - asta e partea a doua) afecteaza anumite procese neuronale din creier, si anume inhiba activitatea lobului parietal, acela responsabil cu procesele ratiunii, ale memoriei, ale logicii
cartea vine cu sute de studii, experiente si statistici (facute de americani, sa nu credeti ca e vreo analiza superficiala) si arata ca multe din afectiunile de care sufera noua generatie occidentala (cum ar fi hiperactivitatea, lipsa puterii de concentare, incapacitatea de a intelege anumite notiuni, incapacitatea de a focaliza atentia la scoala, etc etc etc) sunt din cauza acestui mod de a primi informatia
acum, ce am scris mai sus nu are valoare fara demonstratii, de asta spun ca trebuie citita cartea, care vine si cu studiile respective
un alt exemplu, poate mai convingator, este ca la numai 2 minute de vizionare tv (orice program!) creierul intra intr-o stare similara cu hipnoza (s-au facut encefalograme sau cum s-or chema) - creierul emite unde alfa (semisomn, plus ca orice informatie care ii parvine nu mai este cenzurata de ratiune si intra direct in subconstient - vezi si publicitatea, dar nu numai, incepand cu stirile si terminand cu filmele) - si nu emite unde beta (specifice proceselor de gandire) chiar daca se uita la patapievici
v-as scrie pana maine dar tot nu pot scrie 400 pg, va rog sa ma credeti...
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)