Abandonati in spitale - partea a 2-a
Raspunsuri - Pagina 3
mimsi spune:
Este o situatie hilara. Noi avem atestatul de familie apta sa adopte de la sfarsitul lui noiembrie 2004. Asta e de o parte a baricadei. De cealalta parte sunt multi copii abandonati prin spitale (deci care n-au o situatie juridica clara) si care asteapta ca institutiile statului sa catacdiseasca sa le clarifice situatia. Nu este prima data cand afirm ca noua legislatie privind adoptiile este minunata, dar pacat ca e rupta din context si nu ajuta pe nimeni.
adrianangi spune:
Partea a treia (miercuri): http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=364083
Important:
APEL CATRE PREMIERUL ROMANIEI
Domnule prim-ministru,
La intrunirea Grupului la Nivel Inalt in domeniul Protectiei Copilului, care a avut loc la Palatul Victoria, pe 18 martie 2005, ati declarat:
"Am sa atrag atentia asupra a trei directii in care trebuie sa actionam, in baza noii legislatii. In primul rand, fiecare copil are dreptul la identitate. Aceasta permite integrarea sa sociala ca minor si ca adult, precum si respectarea drepturilor sale. De aceea este extrem de important ca toate nasterile sa fie inregistrate, iar autoritatile statului sa actioneze in acest sens. A doua directie este legata de noua legislatie, care considera familia drept cel mai bun mediu pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Pentru aceasta trebuie dezvoltate serviciile pentru sprijinirea familiilor, ca sa-si creasca propriii copii. A treia directie privete protectia si promovarea drepturilor copilului prin adoptie. In acest sens, trebuie intarita capacitatea institutionala a Oficiului Roman pentru Adoptii si a serviciilor de profil din cadrul autoritatilor judetene. In plus, este nevoie sa asiguram pregatirea adecvata pentru personalul din domeniu. (...)
Inainte de a fi prim-ministrul Romaniei, sunt tata. Este un lucru pe care nu-l pot uita si de aceea sustin orice initiativa care poate sa imbunatateasca situatia copiilor."
In spriritul acestor principii pe care le-ati enuntat, va solicitam sa luati, de urgenta, toate masurile care se impun pentru rezolvarea problemei copiilor abandonati in spitalele din Romania. Este injust si imoral ca sute de copii sanatosi sa-si petreaca primele luni de viata intr-o institutie sanitara, numai din neprofesionalismul, comoditatea sau lacomia celor care ar trebui sa se ocupe cu adevarat de ei. Facem apel la dumneavoastra, ca premier al Romaniei si ca tata. Salvati acesti copii!
"Jurnalul National"
http://adriana.freewebspace.com/photo.html
adrianangi spune:
partea a patra (joi):
http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=364156&mode=thread&order=1&thold=0
http://adriana.freewebspace.com/photo.html
Briantis spune:
Ce se mai poate comenta ,Adriana ?Eu una nu mai stiu ce sa mai zic.
Andrei al meu a stat 3 luni jumate in spital si a fost de ajuns ca sa i se deformeze craniul ,pt. ca sunt tinuti numai in pat ,inclusiv cand sunt hraniti si sunt pusi doar pe o parte ca sa nu aspire in caz ca varsa .Avea capul de-a dreptul tesit cand a fost scos din spital si plasat la asistenta maternala.A avut noroc ca n-a stat mult in spital fata de alti copii ,ca a nimerit la o asistenta maternala foarte sufletista ,iar la 7 luni a ajuns la noi .Cu tratament si multa rabdare in al invata ca, capul poate fi intors si ca se poate dormi si si-n cealalta parte ,in mare parte s-a corectat ,dar o sa-i ramana urme toata viata .
Ce sa mai spui de copiii care stau cu anii in spital ?Eu nu neg faptul ca personalul din sectiile de copii e insuficient ,dar nici nu se face o selectie asa cum trebuie ,unii chiar nu au ce cauta sa lucreze cu copiii.
pumpkin spune:
Adriana, eu am sunat ieri la numerele pe care mi le-ai dat ale Fundatiei Inocentii si din pacate ei nu ma pot primi pentru ca programul lor se termina la orele 17-18 iar al meu la fel....Dar nu ma las, o sa merg intr-o seara sa vorbesc cu ei personal.
lulu75 spune:
In urma cu 2 ani am mers la spital la Pitesti la o prietena care este asistenta la nou-nascuti. In ziua respectiva era randul ei sa supravegheze nou-nascutii abandonati. Am rugat-o sa intru pentru cateva minute sa-i vad.
Erau 5 bebelusi, fiecare in patutul lui si culmea toti foarte frumosi. Cel mai mare avea 1 luna. O fetita a inceput sa planga si am rugat-o pe prietena mea sa ma lase sa o iau in brate. Cum am lipit-o de obrazul meu s-a linistit si a adormit. Ma uitam la ei si plangeam cand ma gandeam ce soarta ii asteapta si cand ma gandeam la mamicile care isi doresc cu disperare copii si nu ii pot avea, iar cele binecuvantate de Dumnezeu, ii abandoneaza ca pe niste papusi stricate.
Am intrebat ce se intampla cu ei. Mi-a spus ca raman acolo pana la o anumita varsta dupa care sunt dusi la Casa de copii. Am intrebat de adoptie. Mi-a spus ca de multe ori au venit familii dornice sa ii infieze, dar s-au lovit de fiecare data de legi. Chiar ea avea prieteni care doreau sa infieze o fetita care era intre cei 5, dar trebuia consimtamantul mamei iar mama daduse o adresa falsa. E revoltator sa ii iei unui copil sansa de a trai intr-o familie care si-l doreste.
Luminita
28 de saptamani cu 
Andrei
valiburu spune:
Sunt f multe cazuri de abandon a copiilor in spitale. In Galati, asistenta de la Maternitate ne-a spus ca in fiecare luna raman in sectie cate 6-7 copii, iar daca se face o medie anuala inseamna aprox.60-70 de copii numai intr-o singura sectie de maternitate. dar in Galati sunt 2 astfel de sectii plus spitalul de Urgente pt copii unde mai raman si aici cate 1-2 lunar. La nivel de tara cred ca este ceva de speriat daca calculam.
Iar legea adoptiei este dificila. O simtim pe pielea noatra. Am facut actele pt o asociatie filantropica pt ajutorarea acestor copii si cred ca pana in vara ii dam drumul, pt ca se poate face ceva. Dar si in acest sens este multa birocratie, lumea este sceptica si trebuie rabdare.
Ce stiu cei de la palatul Victoria?
corina iulia spune:
quote:
Originally posted by valiburu
Sunt f multe cazuri de abandon a copiilor in spitale. In Galati, asistenta de la Maternitate ne-a spus ca in fiecare luna raman in sectie cate 6-7 copii, iar daca se face o medie anuala inseamna aprox.60-70 de copii numai intr-o singura sectie de maternitate. dar in Galati sunt 2 astfel de sectii plus spitalul de Urgente pt copii unde mai raman si aici cate 1-2 lunar. La nivel de tara cred ca este ceva de speriat daca calculam.
Iar legea adoptiei este dificila. O simtim pe pielea noatra. Am facut actele pt o asociatie filantropica pt ajutorarea acestor copii si cred ca pana in vara ii dam drumul, pt ca se poate face ceva. Dar si in acest sens este multa birocratie, lumea este sceptica si trebuie rabdare.
Ce stiu cei de la palatul Victoria?
foarte bine, vali. sa ne anunti si pe noi pe forum cu un subiect ca sa stie mai multa lume, poate directionam cei 1% din impozit catre fundatia ta. succes.
inca o data, felicitari adriana.
pacat de atatia copilasi care au atat de putine sanse in viata!
rau e adanc, raul e in societatea si in mentaliteta noastra, nu in acesti copilasi nevinovati, deci corect ar fi ca noi sa platim pt ca noi toti suntem raspunzatori, nu ei micutii!
------------------------
Am invatat ca succesul se masoara nu atat prin pozitia pe care cineva a castigat-o in viata cat prin obstacolele pe care el le-a depasit incercand sa invinga.
Booker T. Washington
cu drag de forum, corina
si lutzu 
si sotul meu 
Andra_ spune:
Adriana,
ti-am citit articolele in ziar, felicitari, bine ca cineva a inceput sa spuna lucrurilor pe nume, mai ales ca jurnalul vostru e pe val acum si are o audienta fr. buna, poate reuseste sa sensibilizeze pe cine trebuie, poate ca va fi punctul de plecare pentru o actiune mai ampla, poate legiuitorii nostri se vor uita si la niste legi care nu le aduc voturi, poate... Vreau sa te felicit si sa-ti multumesc ca te-ai apucat sa scrii despre subiectul asta dureros.
pup u,
Andra
lorelei_19 spune:
quote:
Originally posted by qsar
Nici macar n-am putut citi articolul in intregime... L-am parcurs "in diagonala" si vreau numai sa va spun ca:
M-AM SATURAT!
M-am saturat sa stau deoparte, sa astept ca numai autoritatile sau mai stiu eu ce ONG-uri bengoase sa faca cate ceva pentru ei, copiii "nimanui". Mi-a ajuns sa plang si sa ma emotionez de cate ori citesc cate ceva si sa-njur guvernul, UE, personalul medical, parintii care-i abandoneaza. Nu mai vreau! Nu mai pot sa stau deoparte asa ca voi face voluntariat. Inca nu stiu cum, dar o ora-doua pe saptamana pot sa fac ceva care sa conteze... macar putin.
Eu nu pot sa caut vinovati si nici nu vreau. Mie de copii imi pasa. Punct.
QHoni soit qui mal y pense...
Qsar
Si eu simt la fel! stiu ca locuiesc departe, dar daca totusi ai o idee cum ash putea sa ajut de aici, m-ash implica in niste proiecte de mai lunga durata. da-mi de stire daca ai ceva mai clar, please.
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi