M--am hotarat.....adoptie(partea a 10-a)
Raspunsuri - Pagina 4
o mamica fericita spune:
buna,
si bine v-am regasit ca ne chinuim de cateva zile sa intram pe sait si nu mai reuseam. v-am gasit cand aveam cea mai mare nevoie de voi, cand cautam disperata orice subiect referitor la adoptie si pot spune ca m-ati ajutat foarte foarte mult si mi-ati dat curaj si putere sa continui sa lupt si sa imi caut ,,sufletelul". Asa ca mi sa parut normal si de bun simt sa va multumesc si sa va rog sa ma primiti si pe mine in ,,familia asta mare" pentru ca pentru mine sunteti familia mea de suflet. Acum suntem 3 iar cea mai fericita zi a mea a fost cand am putut sa ne luam puiul acasa, adica pe Robert-Daniel 25.08.2004.
Va pup pe toate si promit ca revin cu mai multe vesti si informatii despre noi
Lorelei si Robert
aissa spune:
Lorelai, bine ai venit. Asteptam detalii si mai ales poze.
Silvia, ce faci? Cum te descurci? Poze vrem si de la tine....
Cristina si
Alexandra (30.09.2004)
mimsi spune:
Nu ma mai uitasem de mult timp la poze. Aissa, aveti o minune de fetita (si-acum imi vine in minte replica pe care ai mai dat-o cuiva pe-aici "si sa stii ca nu e fotogenica" 
) Super pozele! Sa creasca marre si sanatoasa si sa va bucurati de ea.
aissa spune:
Multumesc mult 
, din toata inima si din tot sufletul!
PS: Daca iti amintesti replica mea 
atunci nu ti-o mai spun
Cristina si
Alexandra (30.09.2004)
o mamica fericita spune:
multumesc mult pentru urarea de bun venit din pacate nu pot pune poze pentru ca nu am scanner si nici nu cunosc pe cineva care are (o sa ma mai interesez poate gasesc pe undeva)
Am si eu o intrebare pentru mamicile care au copilasii deja acasa.
intotdeauna mi-am dorit sa devin mama si pentru mine a fost un soc si o suferinta cumplita cand am aflat ca nu pot avea copii (nu are rost si nu cred ca au importanta detaliile)asa ca nu am stat mult pe ganduri si ne-am hotarat sa adoptam un copil, copil care ne-a umplut viata si sufletul.
Am vazut cum este viata fara un copil si cum este acum cand il avem pe Robert, il iubesc enorm mai bine zis il iubim enorm si nici nu as concepe viata fara el, birocratia si procedurile care mai trebuiesc facute imi amintesc ca nu l-am nascut eu , chiar vorbeam cu sotul meu si ii spuneam ca nu cred ca daca il nasteam eu il iubeam mai mult. Ei bine sunt o mamica grijulie, iubitoare care isi pupaceste toata ziua puiutul dar asta mi-am dorit si imi doresc sa fac, sa imi iubesc copilul.
Ei si acum vine problema cu rudele carora li se pare ca sunt mult prea exagerata ca vezi doamne ce ei nu au copii (de ce nu fac cum zic ei).
Li se pare exagerat ca nu sunt de acord sa plec in vizite si sa stau nu stiu cat cu toate ca le spun ca cel mic are totusi un program al lui si chiar nu vrea sa doarma decat la el in patut sau ca nu sunt de acord sa ii bage in gura vezi doamne asa un pic de pofta ce mancam noi pe la masa (are doar 7 luni) sa nu mai spun ce suparare a fost cand a venit cumnata mea sa imi spuna sa il dau sa se duca cu el la socrii ei de parca ar fi fost cine stie ce aratare de vazut. Ei bine am fost foarte ferma si le-am spus ca copilul meu nu pleaca nicaieri fara mama si tatal sau si am intrebat-o daca ea l-ar fi dat pe fiul ei cuiva sa plece cu el sa il vada nu stiu cine, oricum rezultatul a fost ca sa suparat.
Imi cer scuze ca am scris asa mult sper ca nu v-am plictisit intrebarea era:
chiar sunt asa de exagerata ?
voi cum ati procedat fata de rudele prea bagarete ?
nu sunt carcotasa si nu refuz un sfat bun de la cineva cu experienta dar totusi vreau sa imi iubesc si sa imi cresc puiutul ca orice mama
Lorelei si Robert (25.08.2004)
aissa spune:
Lorelai, stai linistita, nu ai scris prea mult. Pentru noi asta e cam a 100-a pagina asa ca iti dai seama....
Eu una rude nu prea am, mama si sor-mea ma stiu si n-au ce-mi face, soacra-mea nu s-a implicat deloc, iar tata nu se baga in chestii din astea. In schimb am niste prieteni care s-au suparat pe mine ca nu i-am chemat pe la noi desi le-am explicat ca Alexandra a racit mult prea usor si prea tare si asa ca prefer sa o feresc de vizite. Si m-au comentat ca nu vreau sa-i dau mar cu biscuite desi le-am zis de gluten, ca nu se da (raspunsul lor a fost:si tu cu ce ai crescut?). Si imi zic intr-una ca si ei au crescut un copil. Si ce daca! Fiecare creste copilul asa cum gandeste. Nu cred ca esti mai exagerata. Eu le-am explicat o chestie, nu stiu cat au priceput din ea. Eu cred ca noi suntem mai responsabile decat o mama obisnuita pentru ca pe de o parte la noi copilul a aparut dintr-o dorinta imensa (in alte cazuri poate fi vorba si de un "accident"), iar pe de alta parte, stresul actelor, faptul ca oricand poate zice asistenta ca vine sa il/o vada (la mine s-a intamplat chiar cand era plina de niste bubite si eram toata stresata ca o sa zica despre ele ca nu stiu ce....) te fac sa fii mai grijuliu. Sotul meu de exemplu, in saptamana inainte de a avea comisia nu m-a lasat sa o scot afara, sa nu cumva sa raceasca tocmai atunci.
Si, in fond si la urma urmei, cui nu-i convine ce vede la mine sa intoarca, capul. Eu fac cum si ce stiu pentru puiul meu.
Cristina si
Alexandra (30.09.2004)
angy spune:
Buna!Nu am mai scris de mult si nu stiu cand voi mai scrie.Tot ce pot spune despre "mama exagerata" este ca asa ceva nu exista,nimeni nu decide in locul parintilor ce e bine sau nu pentru copilul lor.Eu am o fetita si am trecut prin faze deastea cu rudele ,dar aveau impresia ca suntem prea tineri si ca ne dam destepti...Ceea ce vreau sa spun e ca nu conteaza cei din jur copilul are o familie ,adica mama si tata si ceilalti sunt liberi sa participe la cresterea lui numai respectand conditiile parintilor.Iertati-mi tonul grav,dar supararea mea e mare si nu stiu cum vor trece lunile pina cind sper ca ni-se vor rezolva problemele.Am inceput atestatul si ne-a coplesit o problema de sanatate a sotului de care nu stiam amindoi nimic.Nu e grav dar nu stiu cit va dura rezolvarea ei.Nu cred ca mai scriu mai mult,dar ma mahneste ghinionul acesta.Ii multumesc de acum viitorului nostru copil ca ne apara si vegheaza deja.
Scuze pentru raspunsul prea lung.Va multumesc!ps.am vazut poze si as vrea sa am si eu ce arata.
pisoi3 spune:
Angy,
Imi pare rau pentru problema sotului tau, sa dea Domnul sa se rezolve cat mai repede si sa aveti acasa copilasul dorit. Gandeste-te ca atunci cand Dumnezeu inchide o usa, deschide alta si poate ca voi trebuie sa mai asteptati putin pana sa aveti copilasul vostru, poate inca nu s-a nascut si voi sunteti "rezervati" pentru el.
Imi inchipui ce greu trebuie sa iti fie si stiu ca pare usor sa dai sfaturi cand nu esti in acea situatie, dar toate au o rezolvare si incearca sa nu te lasi coplesita de suparare. Vino alaturi de noi pe forum si vei vedea ca iti va fi mai usor si nici nu vei sti cand va trece timpul! Iti tin pumnii si sa dea Domnul sa fie sotul tau bine cat mai curand!
Lorelai,
Fiecare isi creste puiul cum vrea si cum crede ca e mai bine pentru el, nu cred ca trebuie sa pui foarte mult la inima ce zic ceilalti, copilasul e familia ta si decizia iti apartine tie! Nici la mine socrii si unii prieteni nu prea sunt de acord cu deciziile noastre, dar nici mie nici sotului meu nu ne pasa ca ei nu vor sa adoptam, e decizia noastra si o respectam. La fel si in ceea ce priveste educatia, te priveste cum il educi pe puiul tau si ceilalti trebuie sa te respecte si sa nu se bage. Daca se baga, ignora-i! Concentreaza-ti energia pe copilasul tau si ignora-i pe cei care se baga ca musca in lapte!
toujours optimiste
Briantis spune:
Aiuras ,ce ai rezolvat cu comisia de astazi ?Si-au dat consimtamantul ? Cum a fost si ce v-au zis ?Da-ne vesti te rog .
aiuras spune:
Draga Briantis,
Deocamdata am rezolvat numai cu rectificarea actelor de la S6 si cu trimiterea cererii de obtinere a certificatului de adoptie de catre cei de la S6 si S3 si zau ca nu a fost usor. Comisia cu pricina, adica de obtinere a consimtamantului de adoptie va avea loc numai vineri 8 aprilie la S1. Apoi daca este totul OK, pe 19 vom intra in Comisia de la S3 si apoi ORA, Doamne ajuta!