Dilema:adoptie sau tratament?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns florypop spune:

quote:
Originally posted by copilutzu

Buna!
Ma gandesc ...ce sa fac???Cum sa fac??? Am nevoi de un sfat !
Am 37 de ani si ne dorim un copilas.De 15 ani tot speram...si pana la urma am hotarat sa infiem dar...Binenteles ca exista un dar..
Nu cumva suntem prea "batrani" .Mi-e teama ca nu avem timp sa ii oferim copilului toata dragostea, ca atunci cand va avea nevoie de noi noi...Doamne Fereste!!! Mi-e teama ca nu vom stii cind si cum sa ii spunem copilului ca e adoptat, mi-e teama sa nu afle de la altcineva despre adoptie ,mi-e teama ca el sa nu sufere prea mult cand va afla.....Aceasta teama imi taie tot entuziasmul. Ne dorim mult ,mult sa ne simtim impliniti si mandri alaturi de odorasul nostru dar exista aceasta teama.Nu vrem sa facem copilul sa sufere.
Dragele mele , voi cum veti proceda? E cazu sa consult un psiholog?
Nu stiu cand sa ii spunem copilului despre adoptie, nu stiu daca voi avea puterea sa ii spun .

Cum incepem procedura de adoptie ? Unde trebuie sa ne adresam? Care sunt "pasii" de urmat?
Pupici pe nasuci bebicilor vostrii!!
si
Fetelor sunteti niste" INVINGATOARE" Va felicit din toata inima!

"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului" Proverb indian


Copilutzu'



Cum spuneam nu conteaza varsta. E valabil si in cazul tau. Gandeste-te ca te asteapta un sufletel undeva si totul va decurge de la sine. In ceea ce priveste cum ii vei spune asta va depinde si de copil si de moment. Sunt sigura ca vei inventa o povestioara frumoasa si va fi perfect.

Te pup,


Flory si Andrei (27 Nov 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns copilutzu spune:

Buna, si multumesc ptr. sfaturi!!!
Fetelor si de unde sa incep ?
Unde trebuie sa mergem prima data ?
Spuneti-mi va rog etapele pe care trebuie sa le parcurgem!

"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului"
Proverb indian


Copilutzu'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns copilutzu spune:

Am intrat la Mm-am hotarat ..adoptie" si m-am lamurit.
Oricum Multzam !!!!

"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului"
Proverb indian


Copilutzu'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valiburu spune:

foarte bine ai procedat copilutzu, cand am postat aici eram indecisa dar dupa ce am citit ce au scris actualele mamici m-am decis spre adoptie. Trebuie putin curaj si sa nu pleci urechea pe la ce spun oamenii! In rest va fi bine, caci Dumnezeu ajuta de acolo de sus!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rozi spune:

Copilutzu', uite vin si eu sa-ti spun ca noi la 36 de ani l-am luat pe Victoras acasa. Nu mi s-a parut ca suntem PREA batrani, ci doar DESTUL de batrani , adica inca nu era tarziu sa facem pasul asta.

As avea multe sa-ti spun despre temeri, fetele mai vechi de-aici stiu prin ce spaime am trecut si eu cu gandul, intrebari mult mai multe ca ale tale! Insa stii ce m-a invatat Victor? Sa TRAIESC CLIPA! Pentru ca daca traiesti cu atatea spaime in primul rand ca iar amani decizia, actiunea, poti ajunge sa-ti zici "e prea tarziu", dar mai ales nu te poti bucura de prezent. De ce sa nu savurez eu ora de somn in parc a lui Victor, eu citind pe banca sau chiar culcata pe iarba (ca azi ) din cauza intrebarilor: cand ii voi spune, cum va reactiona?

Concluzia la care am ajuns: da, este posibil sa sufere cand va afla; probabil asa va fi. Dar aceasta suferinta este de zeci de ori mai mica decat aceea de a trai o viata singur in lume, cu experientele traumatizante din orfelinate, cu alungarea de acolo la implinirea "frumoasei" varste de 18 ani... Cat de greu ii va fi, oricum ii va fi mai bine decat daca nu l-ai fi adoptat. Mie, cel putin, gandul asta este unul care imi da incredere ca am facut bine ce-am facut.

Daca vrei, te poti duce si acum la psiholog. Stiu o fundatie care ofera consiliere si pentru viitorii parinti adoptatori. Stiam si cand am inceput eu, da' nu m-am dus . Oricine se poate duce - si inainte de a adopta, si dupa, si cand va fi vremea de spus copilului, si chiar cu copilul cand va afla... Exista solutii!

Primul pas pt a adopta este sa mergi la Directia de Protectie a Copilului din sectorul in care locuiesti. Acolo vei face o cerere si vei duce niste acte, pentru a obtine atestatul de familie apta sa adopte. Inarmeaza-te cu rabdare si perseverenta, dar daca ai determinare oricum vei trece peste. Dupa ce vei avea atestatul (care este valabil un an) poti incepe sa-ti cauti odorul. Si asta e o operatiune de durata si de uzura psihica (oare astia ne si testeaza in felul asta? ) si chiar si fizica. Tot asa, daca nu abandonezi lupta premiul va fi o bucurie zilnica pe tot restul vietii (speram ). Cel putin ca bebelus, zambetul fericit - ca te recunoaste, ca te gaseste tot acolo - iti va deschide pleoapele obosite poate de atatea treziri nocturne. Si vei uita tot: si temeri, si oboseli, si nopti nedormite, si totul. Veti fi doar voi pe lume... si fericirea nemarginita.

Hai c-o dau in balarii si nu e cazul sa mai plang. Orice-ai face, iti doresc sa-ti mearga bine!

Victoras (24.08.2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns copilutzu spune:

Rozi ,
m-am hotarat sa ii spun sotului de adoptie dupa ce am vazut pozele lui Victoras si mai era o mamica blonutza cu baietzel tare frumos ( scuze nu ii mai stiu numele)cand am vazut cum sunt ...a inceput sa imi sara imina din piept !
DOAMNE FRUMOSI COPII!!! Sa va traiasca si sa va bucurati de ei!
Deci...VREAU si eu, adica nuuuu...VREM SI NOI!!!!
MULTUMESC !

"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului"
Proverb indian


Copilutzu'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns copilutzu spune:

"Mamica blondutza cu bb frumusel " era vorba de Oana cu bb Eric , si bb-licul Silviei si ,..rog fetele care le-am omis sa ma scuze ca sunt ametzita...
Dar ...iar exista un dar ..."m-am descurajat" cand am citit subiectul cu "fetita ptr. adoptie".Nu cred ca as mai rezista sa ma lovesc de un refuz din pricina banilor sau mai bine a "cotizatiilor" sau "sponsorizari"


"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului"
Proverb indian


Copilutzu'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valiburu spune:

Copilutzu,nu e obligatoriu sa se intample acelasi lucru.Si noi am plecat cu idei preconcepute,dar Dumnezeu ne-a ajutat si vineri visul nostru va deveni realitate dupa ce am, trait cateva zile la temperatura maxima.Suntem pregatiti pentru a-l primi cu cea mai mare dragoste pe Daniel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns copilutzu spune:

valiburu
Tin pumnii la parinti frumosi!!!!
Sa va ajute Dumnezeu ,sa va traiasca si sa va bucurati de Danutzul vostru !
Pup un piciorus de Danutz!
Faceti si poze sa vedem Danutzu????


"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului"
Proverb indian


Copilutzu'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns badjoke spune:


Intru si eu in discutie. Ma primiti?!
Nu vreau sa ma lungesc cu vorba, dar vreau sa va spun si eu prin ce-am trecut, ca daca nu ne facem noi insine cunoscut cazul, cine sa ni-l faca?!!
Timp de noua ani ne-am chinuit sa avem un . Am facut o gramada de tratamente, insamantari artificiale etc. Intre timp am facut si o extrauterina.
Ajunsesem sa ne gandim la adoptie. Pana cand sotul meu mi-a spus ca mai exista o sansa si s-o incercam si pe asta, si anume fertilizarea in vitro. Si daca nici cu FIV nu reusim atunci sa ne gandim la adoptie.
Dumnezeu ne-a ajutat si am ramas insarcinata de prima data(cu toate ca stiam ca sansa de a ramane insarcinata era de 30%). Acum am o fetita de 9 luni de care suntem foarte mandri.
Daca nu am fi reusit poate ajungeam sa infiem un copil.
Dorinta de a fi mama/tata este aceeasi in orice situatie.

"Cine se amesteca in Legenda Personala a altuia, niciodata nu si-o va descoperi pe a lui." ~ Paulo Coelho

Mergi la inceput