Adolescentul meu Nu vrea sa invete!
Raspunsuri - Pagina 14
sanziana27 spune:
Un coleg de-al meu ne dadea exemplu cum utilizeaza fiul sau in clasa a VII a calculatorul (sunt un grup de 4 prieteni care-si fac impreuna temele pe skype)
De unii copii nu trebuie sa tragi, trag ei de tine, genul "ne plictisim, acum ce sa facem, mai dati-ne ceva). De altii te ocupi, lucrezi cot la cot cu ei, inveti, ii asculti, le pregatesti echipamentele, ii duci, aduci....taras-grapis fac si ei treaba, dar efortul e in echipa. Iar altii nu vor si gata!
Noi ca parinti cred ca trebuie sa ne pregatim pentru toate cele 3 categorii: sustinere 100% pt un copil care vrea (sunt si parinti care sunt indolenti si nu le pasa de rezulatele copiilor) si daca va trebui sa muncim cot la cot pana il vedem cu painea in mana......si mai greu....esecul copilului:repetentii, abandon....
filofteia spune:
Citat: |
Adina, am adus in discutie perioada similara din vietile noastre pentru a exemplifica "placutul" de-atunci, care nu era extrem de variat (ba din contra) dar caruia, totusi, nu ii simteam lipsa! |
Eu am terminat liceul in 1988 si totusi am facut inot, tenis de camp, scrima si chitara, toate la "Casa Pionierilor". In plus participam din greu la Daciada.
Din pacate fiimiu nu este atras deloc de sport, dar face extrascolar informatica de trei ori pe sapatamana si nu I se pare greu, iar anul acesta a fost implicat si la muzica in tot felul de proiecte... bineinteles ca rezultatele scolare sunt mai scazute, din cauza lipsei de timp. Insa am inteles ca pentru el muzica si informatica sunt foarte importante.
Oricum el are si foarte multi prieteni si ies impreuna in weekend-uri...
Giulia, baiatul tau nu se intalneste singur cu nici un coleg/prieten?
Mie mi se pare foarte important sa aiba activitati singuri... inclusive de ziua lui, I-am lasat singuri la mall si m-am dus dupa 4 ore sa-i iau (in timpul asta au vazut si un film).
coracora spune:
Citat: |
citat din mesajul lui filofteia Eu am terminat liceul in 1988 si totusi am facut inot, tenis de camp, scrima si chitara, toate la "Casa Pionierilor". In plus participam din greu la Daciada. |
Filofteia, ai dreptate, cred ca judec situatia prin prisma felului in care mi-am petrecut eu (si prietenii mei din copilarie) aceasta varsta.
mihaela_s spune:
Giulia, din pacate nu stiu ce sfaturi mai bune decat ce ai primit aici as putea sa mai scriu. Si eu cred ca daca l-ai duce sa vada mai multe locuri de munca, ar fi o mica experienta pentru el. Nu stiu daca se poate, dar ar fi foarte bine daca la vara ar putea lucra undeva. Nu de dimineata pana seara, nu in fiecare zi...dar cateva ore pe zi, 2-3 zile pe saptamana, timp de o luna sa zic...poate la un bazin de inot, supraveghetor, sa stearga mesele intr-un restaurant, sa spele vase undeva, sa faca curatenie, sa aranjeze marfuri pe rafturi in magazin...stiu eu ce se poate gasi pentru un copil de 13 ani? Aici copiii dupa 13 ani au posibilitate sa lucreze asa, multi isi cauta de lucru si incep sa lucreze de la 13 ani, chiar si o luna ajunge vara. Nu vad cum altfel l-ai putea responsabliza, pana nu ajunge el sa treaca prin greu, sa vada cum e sa muncesti, poate sa treaca timpul in defavoarea lui. Cum spuneam, degeba ii povestesti, el nu va intelege greutatile prin care ai trecut tu. Sper sa gasiti impreuna modalitatea cea mai buna. E pacat, e un copil tare bun si voi doi parinti minunati.
giulia71 spune:
M-a luat valul, nu trebuia sa imi scriu experimentele de munca aici, nu era cazul.
Nu va imaginati ca imi bat copilul la cap cu cat de mult muncim noi sau ce experienta de viata am avut eu sau taicas-o, erau doar exemple care probabil m-au marcat si pe care nu mi-as dori sa le traiasca si el.
Cred ca experienta cu volunatariatul ar fi cea mai la indemana pentru a vedea daca se va responsabiliza sau nu.
BellaDonna spune:
Giulia71,
voluntariatul te va ajuta pe termen scurt,
da va da rezultate , da ce pierzi tu din vedere e termenul lung unde vei ajunge de unde ai plecat,
el are nevoie de un hoby, de ceva a lui o preocupare unde sasi incarce bateriile, ori prin orele de informatica ori printr-un sport , un ex. fizic intens il va ajuta enorm, plus ca e sanatos la varsta lui, elibereaza endorfine si il face fericitsi cu chef de invatat
imi pare rau de ex. ta negativa, dar tu stai cu teama, stai fara grija el are viitorul lui, viata lui diferita de a ta, dar proiectzi teama asta nejustificata si il blochezi psihic,va fi ok
mihaela_s spune:
Eu nu m-am gandit ca il bati la cap cu asta, dar faptul ca ai scris prin ce ai trecut tu, ma face sa te inteleg mai bine.
Si sfaturile cu sportul mi-au placut. E extraordinar sa faca miscare la varsta lui, ii consuma energia, il tine in forma si il va obisnui pe mai tarziu sa faca miscare. Poate nu ii place neaparat miscarea fizica, jocul in echipa (care mi se pare ca e foarte bun pentru copii asa singuratici cum il descri tu) dar exista si alte sporturi mai putin solicitante: tir, calarie, sah poate? Sau alte activitati creative. Nu mai exista cluburi pentru copii? Sa construiasca avioane, masini, gen modelism? Sau fotografie, dans? Nah, imi dau si eu cu parerea.
andacos spune:
Citat: |
citat din mesajul lui dana vio Cand primesc o atentionare ca mi-ai evaluat un mesaj stiu din start ca e un dezaprob, indiferent la ce subiect/mesaj. Asa ca in ceea ce te priveste eu n-am sa comentez altceva. Alexandra Maria 14.12.2007 |
Mdaa...cind nu avem argumente,incepem cu autovictimizarile.
Bineintzeles ca nu pot evalua decit negativ un mesaj ce-mi transmite profund dispretz fatza de tineri,fatza de adolescentzi.
Insa in loc sa-mi aratzi ca d efapt voiai altceva sa spui...ai inceput cu bla-bla!
Dana
Anka74 spune:
Eu am inteles asa:
- copilul face scoala in lb franceza...deci stie franceza ;
- copilul a facut , singur, o prezentare PP in engleza... deci stie engleza si calculator;
- "Are 13 ani si face dezacorduri grave, nu-si gaseste cuvintele si nu este fastaceala, este numai vorba de vocabular sarac."...
- "el acumuleaza goluri mari".
Ceva ceva nu se leaga, nu stiu cata engleza si franceza stie el si cum le-a invatat daca nu stie romana, nu stiu ce sa inteleg prin golurile astea...ajuta-l sa invete cum sa invete, cum sa invete pt el si cum sa invete pt note.
Puneti "intr-un tabel excel" toate materiile de la scoala si toate preferintele/hobyurile/extraaactivitatile lui. Evaluati , pe o scara de la 1-10 unde e, unde vreti vrea sa ajunga, unde trebuie sa ajunga, unde poate sa ajunga. Si veti vedea ce e de facut.
Si timp pt ceva ce-i place sigur se va gasi, doar sa vrea si sa vreti si voi, mai ales ca e mare si se poate duce singur .
Complicat, ce sa zic, fiimiu e clasa a II- a si imi spune azi ca e asa complicata viata lui... ca-i asa simplu sa fii om mare si sa le spui celor mici ce sa faca.
mariuta spune:
Nu am citit tot subiectul dar am vazut ca baiatul a schimbat mai multe scoli si sisteme de invatamant.
Mai degraba copilul e trist, sub presiune, stresat. In ce ma priveste, as incerca sa aduc in viata copilului cat mai mult optimism, experiente si idei pozitive despre diverse aspecte ale vietii, lucruri interesante, palpitante, frumoase. O seara la un concert, teatru,un film interesant, o carte, etc. Sport, aer liber, activitati unde sa isi faca noi prieteni sau sa descopere noi orizonturi. Spiritualitate. La varsta asta gandurile copiilor se deschid in multe directii.(De ce nu si activitati practice de orice gen care aduc satisfactia lucrului implinit, dar nu la modul educativ: daca nu inveti ajungi sofer pe tir, etc, etc - asta chiar mi se pare sinistru, in sensul ca nu aduce placere de a invata ci stres suplimentar)
Cred ca nu inveti neaparat pentru a "manca o paine mai usoara" cum spui tu giulia in primul mesaj. Nici nu este foarte adevarat de fapt. Motivatia (dupa mine) ar trebui sa porneasca din interes si placere, care apar inevitabil daca deschidem putin ochii in jur.