Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

giulia71 spune:

Missdarcey, imi cer scuze daca am devenit patetica, nu asta mi-am dorit, nicidecum.

Sfaturile pe care le cer nu-s numai pentru copilul meu. Sunt atatia parinti care sunt sau vor fi in situatii similare, pentru ca avem o problema la nivel de tara destul de serioasa cu copii care maine poimaine ajung sa pice BAC-ul. Si nu din motive de neprezentare...

adinag spune:

Am intrebat deja de doua ori, nu ai vrut (?) sa raspunzi. Dar mai incerc o data:
Ce face baiatul in timpul liber? Ce activitati extrascolare are? Alea sunt foarte importante, fara ele va fi mereu plictisit si nu are ce sens sa vada in a-si face temele etc. Ca sa se plictiseasca in continuare? Asa i se intampla si prietenului fiicei mele. E foarte destept, dar inimaginabil de lenes. Sta cu orele in fata caiatelor si nu face nimic, sau te uiti si dupa o ora a scris o propozitie.
Ce face in timpul asta? Se uita pe pereti. Se gandeste la cu totul altceva.
Singurele interese: jocuri pe computer, wii etc.
Nu e gresit, dar nu are nimic altceva. Si nu am mai vazut copil care sa fie asa de... plangaret, cumva. As putea zice sensibil, dar sensibilitatea mi se mare mai mult in interior. El insa da vina pe orice dinafara pentru "esecurile" lui.
De ex.: daca la ora de sport echipa inc are juca el a pierdut, il apuca plansul si desigur a fost asa de unfair, pentru ca... si incep tot felul de scuze. Daca a incercat un sport, rapid a renuntat, ca e obositor, il doare un picior, i-a tras unul "intentionat" o minge stiu eu unde. Mama lui mereu il intelege si i se par motive valabile. Asa a ajuns baiatul la aproape 11 ani sa nu faca... nimic :(

Eu snt poate mai dura, sunt convinsa ca trebuie sa mai si motivam si impinge de la spate un pic copiii, nu suport sa ii vad fara ocupatii. Bineinteles ca isneamna ca eu sunt in timpul meu liber mai mult taxiu si e destul de obositor, insa mi se pare vital pentru sanatatea lor fizica si psihica.

Vroiam sa te maiintreb ceva, Giulia: voi ati trait un timp in Franta, parca. A mers acolo la scoala? Cum i se parea? Nu se poate ca el sa nu se fi adaptat sistemului romanesc?

giulia71 spune:

Nicidecum ca nu am vrut sa raspund. Acum nu mai are din lipsa de timp. El termina la 4 si ajunge undeva aproape de ora 5, sta nitel, apoi isi face lectiile , putin pe calcultor/tv si cam asta e timpul.

La sfarsit de saptamana, de cele mai multe ori iesim si inca ne insoteste.

Prieteni foarte apropiati nu are cu care sa iasa la sfarsit de saptamana.

In trecut a facut inot, insa mai mult fortat de mine. Acum ii prinde bine.

filofteia spune:

Giulia, ai omis mereu sfatul meu privind un profesor de informatica.
Copilul tau este pasionat de IT, iar tu iti doresti sa invete cu drag si sarg la romana/muzica/ etc.
Nu spun ca nu-i va ajuta, dar trebuie sa fi realista, ca nu poate invata cu drag la toate.
Sunt cativa copii buni la toate, dar sunt putini, ceilalti trebuiesc orientati spre ceea ce sunt buni. Cum sistemul de invatamant romanesc nu o face este rolul parintilor s-o faca.

Cum adica renuntati la tabel cand incepe scoala?
Tabelul nostru contine temele pe care trebuie sa le faca dimineata, de genul:
Biologie - de citit lectia de 3 ori...
Matematica - de scris tema si invatat teorema x
Eu fac tabelul asta in fiecare seara... nu il respecta in totalitate, dar daca nu are tabel este si mai dramatic.
In schimb nu i-am spus niciodata de tema la muzica sau informatica, ceea ce-mi demonstreaza ca acolo unde este pasionat lucrurile se schimba total. Dupa ultima lucrare de la muzica am fost uimita sa vad cata teorie stie fara sa-l fi pus vreodata sa invete... a facut-o singur.

Eu cred ca voi sunteti un exemplu bun muncind atat.
Dar mai cred si ca il presati prea tare cu viitorul lui incert.

Si in afara subiectului... eu nu mi-as dori sa lucreze copilul la Microsoft castigi bani multi, dar nu ai timp sa-i cheltuiesti.

giulia71 spune:

Da, asa e, a facut doi ani de scoala in Franta, apoi am revenit in Romania unde sistemul romanesc a fost cumplit pentru el. Acum este la o scoala cu predare in limba franceza. Suntem in curs de acomodare, inca.

giulia71 spune:

Filofteia, nicidecum, sfatul tau l-am luat in considerare si desigur dupa ce il voi consulta si pe el, il vom pune in practica. Mi se pare foarte ok, acum sper ca si el va fi incantat.

adinag spune:

Ce vroiams a mai adaug, asa din prisma unui copil singur la parinti - adica eu. Si parintii mei mereu imi spuneau ca TOTUl ce fac fac pentru mine, doar pentru mine. Asta punea o presiune imensa asupra mea, simteam ca eu sunr de vina si pentru certurile lor, si pentru lipsa de timp, pentru oboseala etc. Si ca "trebuie" sa pretuiesc ce imi cumpara, unde mergem etc. ma simteam de parca nu mai aveam aer sa respir, sa stii ca nu era deloc placut [:[]

Ma gandesc ca e lipsita cumva de sens viata, daca la 13 ani deja se misca doar intre scoala, teme, tv si iar scoala? Unde e placutul?

Rufus spune:

Adevarat.
Nedumerirea giuliei si a mea si probabil a altor parinti este in ce procent hotaram noi (sau putem sa hotaram) ce realizari profesionale doreste odrasla noastra.
Nu vreau sa fiu inteles gresit: un copil care doreste, merita tot suportul din lume, sunt oameni saraci care-si ajuta copiii in pofida oricaror probleme. Dar care nu vrea, se da cu fundul de pamant, ce facem cu el? O sa-l renegam ca e "doar" sofer?
Soferii nu traiesc?
Nu traiesc la fel de bine ca un director de multinationala? Cine spune asta? Numai banul indica traitul bine? Poate omul vrea sa plece de la servici si sa nu-l doara capul, sa fie stapan pe timpul sau, sa-si faca treaba bine si atat.
Da, "viata particulara este sustinuta de realizarile profesionale", insa acestea nu-i musai (si nici nu pot) sa fie obligatoriu de top la copiii nostri, indiferent cat doreste constiinta noastra.
Eu cred ca atitudinea asta a mea pe un forum de parinti poate parea deplasata, toti parintii vor luna de pe cer pentru copiii lor...dar credeti-ma, n-o vor avea cu totii.
In schimb, ar putea avea parinti dedicati, intelegatori si fericiti cu orice decizie ar lua copilul lor, care l-ar face multumit.

adinag spune:

Off, Giulia, sunt convinsa ca schimbarea sistemului scolar a produs toate greutatile astea... Daca fiica-mea ar trebui sa mearga la scoala in Romania, fiind obisnuita cu istemul de aici, ar avea si ea probleme majore.

Eu cred ca simt bine cum iti merge, amica mea, de care povesteam cu baiatul prieten cu fiica-mea, de ani de zile e la capatul disperarii si nu o data m-a sunat plangand pentru ca nu mai stie ce sa faca.
Culmea, baiatul de multe ori nu isi face temele, si se trezeste mai repede dimineata, cand le termina in 20 de minute. Iar in ziua precedenta a stat cu orele in fata caietelor, nefacand nimic...

giulia71 spune:

Asa-i. La fosta scoala avea multi prieteni si ieseau in oras, la cofetarie, mai faceau farse pe la interfoane (am aflat ulterior de la el).

Dupa cum am spus suntem in proces de acomodare, vad ca acum in perioada adolescentei lucrurile se misca altfel si noi parintii nu prea mai putem interveni. Inainte, puteam eu sa chem copii la noi sau sa mergem noi dupa copii.

Asa si-a facut prieteni cand am fost in Franta, i-am chemat la noi pe toti de pe strada. Incet, incet s-au imprietenit incat au plans la despartire. La fel si la scoala romaneasca.

Sunt convinsa ca isi va gasi prieteni si aici, insa nu intervin nicicum, las lucrurile sa se deruleze de la sine. Asa cred eu ca e mai bine.