relationarea cu familia partenerului

ela_04 spune:

Si eu ii aduc aminte sotului meu sa o sune pe maica-sa
Asta pt ca daca nu o suna ceva timp femeia se imbata si incepe sa-mi trimita mesaje ca de ce nu il las pe sotul meu sa mai vb cu ea
De parca el ar fi un copil mic, nu un barbat de aproape 40 de ani!
Sfatul meu pt Erica e ca daca instinctul ei ii spune sa stea departe de oameni astia...apai asa sa faca. Instinctul nostru e cel mai bun prieten de cele mai multe ori.
Vezi de viata ta cu iubitul tau si lasa prietenia cu "socri" in seama lui. Daca el sta departe de ei stie el ce stie.

BellaDonna spune:

in primul rand scapa de acest sentiment VINA sau A te simti VINOVATA, fiecare trebuie sasi traiasca viata cum vrea si nu cum vor parintii, daca voi va simtiti comfortabil asa atunci de ce sa dati explicti..,
pariniti siau trait viata cum au vrut acum e randul vostru sa va construiti viata cum vreti si nu trebuie sa te simti datoare sau obligata sa faci altfel fiindca vei fi nefericita

ea soacra orcum va gasi n motive sa fie nemultumita asa ca veziti de viata ta si a familiei tale, si daca lui nui face placere sa o sune nu-l mai obliga sa o sune, cand e vorba sa-ti construiesti cuibul tau invata sa fi mai egoista,e vorba de familia ta, si eu am o familie mai restransa si ne place sa fim doar noi in cuibul nostru si ne simtim bine asa si el o suna rar pe mama lui si e ok nu cade cerul

Elle_seb spune:

Subscriu, la tine, Erica, vine din modelul familial. Esti o personalitate mai individualista si doresti sa ramai asa in raport cu familia (alta decat sotul tau).
La mine au fost dintotdeauna relatii foarte apropiate in familia extinsa, nu stiu sa fi fost certuri intre nurori si soacre (ma refer la mama, la tata, la matusile mele). Au fost toti acceptati in familie ca mult timp, cat eram copil, nu stiam care era nora si care ginerele si nu vedeam nici un fel de diferentiere ca sa-mi dau seama ca ea e nora si el e ginerele. La evenimente si sarbatori, ne strangeam toti, si eram multi.
Unul din unchii mei s-a casatorit cu o femeie care avea 3 copii cu primul ei sot (care murise), a fost foarte bine primita in familie inca de la inceput, cand ii sunam sa vedem ce mai fac (ei in alt oras), o sunam pe ea mai intai.
Cu unchii si matusile veniti/e in familie prin casatorie cu un neam de sange, i-am considerat mereu din familie si din sange, nu am simtit niciodata ca nu ar fi "ai nostri".

De aici probabil ca si mie mi se trage apropierea asta de familia extinsa, asa cum probabil la tine nu exista, pentru ca modelul vostru familial a fost altul.

ela_04 spune:

Elle, nu sunt de acord cu asta... uita-te la mine..familia paritilor mei este f mare, cu veri, unchi, matusi, nepoti, de toate gradele si toate felurile.
La sotul meu la fel.
La nunta cand am facuto ai mei au venit toti din Bucuresti si cativa din provincie vreo 60. I-am invitat pe cei care isi puteau asigura cazarea ca nu aveam unde sa-i pun pe toti...
Din partea sotului nu a venit decat ma-sa. Cu toate ca si el are veri, matusi etc etc.. nici el nici maica-sa nu au nici o treaba cu familia extinsa.
\Deci, chiar daca mie nu imi place maica-sa ...nu are nici o treaba cu familia extinsa.
As putea spune ca in general el nu prea e sociabil cu rudele in general...
Eu nu as avea cum sa ma sustrag din familia extinsa pt ca acolo am crescut...mama mea a divortat cand eram destul de mici si multi ani si eu si fratele meu am crescut in familia extinsa. Asa ca de multe ori probabil vreo matusa m-a sters de kk la fund si pe mine si pe frati-miu.

erica.p spune:

ma bucur ca imi scrieti si imi impartasiti din experientele voastre.va imbratisez pe toti!

ita2v spune:

depinde putin si de anturajul in care ai crescut.sunt familii foarte unite atat la bine cat si la rau ,care se cauta uni pe altii dar nu in exces .sunt familii care pot si coplesitoare ,care te sperie doar la ideea de vizita zgomotoasa si cu prea multe sfaturi.si noi cei care suntem cu famili mai noi putem sa invatam de la cei cae ne *enerveaza*si sa nu facem ca ei

izabela88 spune:

azi au plecat socrii acasa la ei,s-a terminat concediul si vor veni doar in week-end-uri si de paste
in perioada in care au stat la noi,am incercat sa-mi pastrez calmul si sa ma consolez cu gandul ca e o situatie pasagera,in schimb,sotul,a avut cateva conflicte verbale,minore,cu ei si mi-a zis de cateva ori ca il oboseste/consuma prezenta lor si abia asteapta sa fim singuri...
el cunoaste pozitia mea fata de parintii lui,i-am spus ca mi-e imposibil sa locuiesc in aceeasi casa cu ei(sau cu ai mei) si imi da dreptate,pentru ca si lui,care e copilul lor,ii e dificil.
cand era fata mai mica,ma enervam si in cele doua zile din week-end cand veneau pe la noi,pentru ca ii permiteau sa faca orice si cand plecau nu reuseam sa ne mai intelegem cu ea.capata un curaj periculos sa escaladeze scarile,sa se urce pe scaune si mai apoi pe masa,imi cerea sa o tin in pervaz,toate astea fiindca socrul,in special,o cocota peste tot,chiar daca ii spuneam ca e periculos,ca va vrea sa faca si singura,fara sa-si dea seama ca nu mai are sustinere si se va accidenta grav.
in schimb,soacra ma termina cu ajutorul exagerat acordat copilului,ca "nu poate singur" sau "o tin sa nu cada"(daca era dupa ea,fetita nici nu avea nevoie sa invete sa mearga,ca ii aducea/ducea/facea ea totul ) si cu milogitul excesiv la adresa copilului.avea tendinta sa plece prin casa cu mancarea dupa copil pana i-am spus ca se mananca in bucatarie si copilul,daca ii e foame,vine si cere,nu tre' indopat si rugat.
daca facea o prostie,se ruga cate 10 min(cred ca si mai mult,dar nu ma mai duceau nervii pe mine sa o aud si interveneam)de ea sa inceteze,sa plece de acolo,sa lase obiectul interzis din mana,iar copilul se distra,se incapatana si mai tare.cand pleca soacra,monstruletzul meu incerca sa faca acelasi lucru cu noi,noi vorbeam,ea se facea ca nu aude,ba chiar se ratoia la noi.
acum nu prea mai avem parte de situatii de acest fel,au inteles cat de cat problemele pe care ni le creau cu copilul si au cam vazut ca daca ii dau frau liber nu se mai inteleg nici ei cu ea.
acum,la subiect:
erica,atunci cand mergeti in vizita la socrii,nu-ti pune o masca zambitoare,ce aproba tot.
sustine-ti puncturile de vedere,nu uita sa le spui ca,de ex,la ideea de a manca sanatos ati fost deschisi amandoi,tu si prietenul tau(adik "noi am decis sa...")si fii respectuoasa,atata timp cat parintii lui nu te jignesc in vre-un fel.
eschiveaza-te si tu de la atatea "dragalasenii" cu ei,baga fraza cum ca tu nu esti prea pupacioasa/lipicioasa de fel si ti-e greu sa te obisnuiesti,ca ai tai nu erau asa etc
ai putea sa fii si putin mai dura in situatii in care nu te lasa sa mananci(sau nu) x lucru cand vrei tu,fa referire la asteptarile tale de a te simti bine la ei in casa,cu siguranta vei atinge orgoliul de gazda buna a "soacrei" si vei obtine putina libertate culinara(si nu numai).
ati putea chiar sa veniti echipati cu ceva alimente sanatoase pe care sa le consumati in timpul sederii acolo sau,chiar sa o rogi sa te lase sa gatesti tu,in stilul tau si sa mancati cu totii,de 1-2 ori in saptamana aceea,mancare sanatoasa.
in rest,nu te consuma pe un subiect atat de lipsit de importanta,mai ales ca nici prietenul tau nu ii divinizeaza,de ce ai face-o tu???

ita2v spune:

uneori decat sa pornesti un conflict inutil mai bine dai din cap.asta daca e ceva nesimnificativ dar daca e ceva important pt tine si viata ta atunci trebuie luat atitudine.
la noi mama avea prostul obicei de a face toate placerile baiatului(ea a avut 3 fete)pana cand sotul s-a impus *noi suntem cu educatul voi cu rasfatatul*deci daca eu zic la copil ca e alba degeaba vede ea ca e neagra ca tace

erica.p spune:

le multumesc tuturor pt postari.mi-au fost de folos experientele si opiniile voastre,fiindca raspunzandu-va voua,mi-am raspuns si mie si mi s-au limpezit unele imagine despre mine insami(si despre familia mea).mi-a prins foarte bine sa scriu aici si sa aflu alte experiente.
o parte din problemele mele de relationare pornesc (asa cred si eu) de la modelul familiei mele - un model "individualist"-as zice,mai degraba,inchis,fata de straini si chiar fata de alti membri ai familiei extinse.elle a scris ceva care pur si simplu,mi-a sarit in ochi,faptul ca rudele prin alianta erau tratate ca si rudele "de sange" in familia ei.tocmai ca,taica-miu,nu considera ca rudele prin alianta sunt rude;sunt straini. de asemenea,lipsa controlului parental,lipsa autoritatii parentale au determinat non existenta notiunii de respect/obraznicie/docilitate in raport cu parintii mei.eu chiar si acum nu inteleg notiunea de respect,desi banuiesc ca e neverosimil pt multi dintre voi.nu mi-a fost construita aceasta notiune in copilarie.relatiile cu parintii mei au fost "de la egal la egal".parintii prietenului meu sunt exact opusul parintilor mei.si pe deasupra,nu am gasit nici o punte comuna,intre mine si ei.ma refer,la mici lucuri care pot aduce oamenii impreuna,muzica,carti,filme,mancare,etc.
iulia,nu am inteles exact la ce anume te-ai referit cand ai scris ca felul meu de a gandi va afecta copilul (cand il voi avea),de aceea nici nu am raspuns.nu intentionez sa cresc copilul "in padure" sau sa-i restrictionez socializarea cu rudele/familia extinsa/prietenii.nu fac acest lucru nici cu partenerul meu.doar ca timpul nostru,impreuna,ca si cuplu este putin,si chiar nu doresc sa il risipesc in vizite formale la matusi/unchi/veri/amici.timpul copilului nu este limitat.din contra,in copilarie,timpul e nelimitat,cel putin,in copilaria mica.
va imbratisez,cu drag!
p.s.izabela,meriti o statuie,din perspectiva mea,pt cum accepti situatia cu socrii tai.....sa vina si sa stea la voi,sa le spui mama si tata( )......

ioachim spune:

Erica -

am citit si eu subiectul si cred ca ar trebui sa nu dai atata importanta, adica mi se par lucruri pana la urma minore. Stiu ca tie acum ti se par mari, dar incearca sa te gandesti la ele mai detasat, din perspectiva.

Asta nu inseamna ca nu e legitim sa te deranjeze putin sau ca trebuie sa accepti ce spun ei.

Dar nu e mai simplu pt. toata lumea daca atunci cand mergeti la ei si te indeamna la nu stiu ce fel de mancare, pur si simplu spui NU, de 2-3 ori? Dar fara sa te agiti emotional? II refuzi frumos, elegant, si daca se supara, treaba lor.

Dar tu nu te mai agiti emotional, faci cum crezi tu, si nici nu creezi conflicte cu niste oameni despre care spui ca in ansamblu sunt ok? Adica nu te jignesc, nu au ceva impotriva ta, etc? Doar mentalitati diferite.

Asa, fiecare isi vede de treaba lui